Citate despre copaci și mayași
citate despre copaci și mayași (inclusiv în versuri).
O legendă veche spune că Adam și Eva au mâncat din "Maya, copacul iluziei" și au văzut două puteri în loc de una, Dumnezeu.
Florence Scovel Shinn în Jocul vieții - o ediție dedicată femeilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la copaci și mayași, dar cu o relevanță mică.
Maya Lee
sunt cel mai neiubit dintre pământeni,
când trec pe stradă casele mă privesc chiorâș
de peste garduri,
copacii își scuipă în sân,
luna se trage speriată
după un nor,
până și bufnița închide ochii
cuprinsă brusc de migrenă;
o paiață sunt,
o gonflabilă umflată cu visuri,
o monedă în mâna destinului
care nu se poate hotărî singur
în ce mod să mă piardă.
o gorgonă de gânduri
mă apără cu sângele său,
purtându-mă, victorioasă,
pe scutul propriei mele
feminități.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină de soare și trist
Îmi părea că narcisele toate înfloriseră că
pe jos se întinseseră drumuri de fizică veche
și de ceai
lor!
însă nu înțelegeau înflorirea peste toate păcii pomilor dintâi
poate pomii nu mai sunt
și
Adam e prea vechi
și Eva de mult s-a-învechit
care pace care pace dumnezeul tău nu e nicăieri
în pieile noastre de animal în peșterile acelea vechi
se vorbea despre un soare străvechi și însemne rupestre doborâte
de timp
și
uitare
nedrept
ieșeam afară cu tine și mă deznodam de trecut
pesemne dumnezeu începuse înainte de peșteri
se arătase cu mult dinainte însă noi nu L-am știut
viețuiește dintotdeauna în cer
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și m-aș stinge în Chontalpa...
Doamne, dă-mi puterea nopții de-a aprinde felinare
Și umbrește-mă cu stele, să privesc numai spre cer!
Jos, sub talpa goală plânge, o bucată de cărare,
Unde-au aruncat poeții colții unui rinocer.
Doamne, dă-mi puterea zilei, de-a dezvălui tăciunii,
Ce mocnesc sub măști de ceară, când privesc în ochi un om,
Să mă-naripez albastru, să-mi întind precum gorunii,
Fruntea ca un ram cuminte din tăcerea unui pom.
Doamne, dă-mi un colț de lume, unde se ascund poeții
De arcași tocmiți de foamea de-a mușca din muza lor!
Mi-ar fi bine-n stânca mută, unde scriu în gând asceții
Toată nebunia lumii din satanicul decor.
Doamne, dă-mi puteri să-mi caut, prin cenușa ce ne ninge,
Într-o iarnă-n care albul are cruci la cătăpâi,
Candela ce-au stins-o corbii! Doamne, ochii nu mi-i stinge
Și în preajma fricii mele, te-aș ruga să mai rămâi!
[...] Citește tot
rugăciune de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și m-aș stinge în Chontalpa...
Doamne, dă-mi puterea nopții de-a aprinde felinare
Și umbrește-mă cu stele, să privesc numai spre cer!🌟
Jos, sub talpa goală plânge, o bucată de cărare,
Unde-au aruncat poeții colții unui rinocer.
Doamne, dă-mi puterea zilei, de-a dezvălui tăciunii,
Ce mocnesc sub măști de ceară, când privesc în ochi un om,
Să mă-naripez albastru, să-mi întind precum gorunii,
Fruntea ca un ram cuminte din tăcerea unui pom.
Doamne, dă-mi un colț de lume, unde se ascund poeții
De arcași tocmiți de foamea de-a mușca din muza lor!
Mi-ar fi bine-n stânca mută, unde scriu în gând asceții
Toată nebunia lumii din satanicul decor.
Doamne, dă-mi puteri să-mi caut, prin cenușa ce ne ninge,
Într-o iarnă-n care albul are cruci la cătăpâi,
Candela ce-au stins-o corbii! Doamne, ochii nu mi-i stinge
Și în preajma fricii mele, te-aș ruga să mai rămâi!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Et in Arcadia ego
(plecasem de la copacul trăsnit)
1.
spune tu ce loc de vis
între iad și paradis
orb să fii să nu găsești
rai în cele pământești...
și uite-așa
imaginile - și fac de cap
amintirile vin peste noi
insularii din vecinătatea țărmului înalt
pe un paner
un guguștiuc și-un porumbel
și tot ce-ți cântă inimioara
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nobodiness menhir
Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspirație fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față
Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric
Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însuflețind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi
În intersecția năclăită de noapte
[...] Citește tot
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre copaci și mayași, adresa este: