Citate despre copaci și peisaje
citate despre copaci și peisaje (inclusiv în versuri).
Ecou
Ecoul e tăcere:
în peisajul cu copac
în mijlocul dealului
în farfuria goală
în buzunarul plin
plin de nimic.
poezie de Liliana Mainardi din Surco abierto (Brazdă deschisă) (noiembrie 2015), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
- optimist
- Un optimist este cineva care s-a suit în copac ca să nu-l prindă leul, dar se bucură de peisaj.
definiție de Walter Winchell
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj
Și lumea crede
că e pădure
această turmă de arbori
ieșiți la păscut
cușcă -
acest azil de lei
acest crâmpei de ziar -
veșnicie.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Găsește-ți o zi în care doar să observi. Fără a analiza. Doar privește și admiră. Joacă rolul observatorului. Observă păsările cerului, copacii pământului, aerul plămânilor, zâmbetul copilului, mângâierea părintelui. Doar privește și admiră. Și integrează-te în acest peisaj...
citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alegeți trei scaune, două pălării, câteva umbrele, câteva pietre, mai mulți arbori, trei femei goale și alte cinci bine îmbrăcate, șaizeci de bărbați, câteva case, vehicule din toate epocile, mănuși, telescoape etc. Tăiați totul în bucăți mici (de exemplu 6Ś6) și amestecați-le bine într-o piață largă. Reconstituiți după legile hazardului sau cum vi se năzare și veți obține peisajul pe care vi l-ați dorit întotdeauna.
Gherasim Luca în Lecție de cubomanie în viața de toate zilele
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geniul este o cotitură a pârâului unde se adună ape limpezi în care se oglindesc copacii, cerul și malurile pur și simplu fiindcă apele sunt acolo și peisajul asemenea. Talentul este o oglindă fidelă, cu ramă de argint, care are numele proprietarului gravat pe spate.
citat clasic din Edgar Lee Masters
Adăugat de Silvia Bratu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață la borcan (conservatorism)
Peste-acest borcan
am suflat înțelepciune
într-o piatră în formă de școală,
am pus cu mâinile mele o casă,
pomi mulți am sădit
și tot în piatră i-am regăsit.
Vă văd și pe voi, trei pietre tari
cum v-ar spune bunica!
Și pentru ca peisajul să fie complet
am ornat totul cu cărți,
pietricelele acelea viu colorate
care înfrumusețează școala, casa și copiii.
Acum ciugulesc boabe de nisip
cu care fixez în timp pietrele, pietricelele
punându-le în valoare.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura însăși a oferit nuanțe de verde ierbii și frunzelor copacilor și plantelor, astfel încât să se producă efectul reconfortant al peisajului rustic.
Swami Panchadasi în Aura umană
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj
Seară de septembrie; mâhnite răsună chemările întunecate ale ciobanilor
Prin satul învăluit în amurg; în fierărie scânteiază focul.
Un cal negru se arcuiește sălbatec; buclele de hiacint ale servitoarei
Freamătă să înșface văpaia nărilor sale de purpură.
Ușor încetează la marginea pădurii mugetul ciutei
Iar florile galbene ale toamnei
Se înclină mute peste fața albastră a eleșteului.
Un copac s-a mistuit în flacăra roșie; cu chipuri întunecate fâlfâie liliecii.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidul
Desenez o fereastră în zid,
în zidul surd, ca o moarte,
și mă prefac c-o deschid
și privesc pân-departe.
Doamne, ce sfinte peisaje
dat mi-i să văd uneori:
ce arbori cresc pe blindaje,
sau pe tranșee ce flori!
Soarele șade în ierbi încâlcit,
pământu-i de spice mai greu;
și aproape că sunt fericit
în fața peretelui meu.
... Desenez o fereastră-n zid, și
se cască-o spărtură: în ea
m-aș teme să cad de n-aș fi
legat ca un lanț de podea.
poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj de iarnă...
Vin de-ngheață
geruri grele
vremuri rele
se arată
zile reci
și nopți senine
copaci seci...
de stele pline
bolți-nmărmurite
-n ceață...
Vin de-ngheață
și omeți
până-n pomeți
o natură-nfrigurată
îmbătrânită
și albită
pe la tâmple
multe stau
să nu se-ntâmple...
Restul stropilor
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Gurău (7 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasul Pa
La căpatul zorilor pornesc spre Pasul Pa.
Părăsesc ținutul Ch'ang-an împreună cu primăvara.
O femeie spală rufe în apa strălucitoare.
Păsările dimineții cântă în lumină.
Ținutul râurilor. Aici bărcile sunt transformate în magazine.
Punțile munților anină de vârful copacilor,
Cățărându-se către o sută de sate.
În soarele îndepărtat se află Două Fluvii.
Oamenii de aici vorbesc o altă limbă,
Dar cântecul păsărilor este același.
Înțelegând profunzimile peisajului,
Chiar și aici, nu sunt niciodată singur.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru un cedru bătrân
Lângă Templul Marelui Conducător se află un cedru străvechi
Cu tulpină asemeni bronzului înverzit și rădăcini de piatră.
Ar trebui patruzeci de oameni să-i poată cuprinde trunchiul,
Iar vârful lui de culoarea pescărușului verde atinge cerul.
Datând de pe vremea marilor conducători și oameni de stat,
Astfel de copac este astăzi iubit și onorat de oameni.
Norii vin la el din mari depărtări, de la steiurile Wu,
Și luna rece se reflectă pe vârful lui înzăpezit.
... La răsărit de Pavilionul Mătăsii, ieri, am găsit pe conducătorul
Și pe omul de stat din vremurile de demult slujind în același templu,
Copacul lor, cu ramuri ciudate, dădea un aer venerabil întregului peisaj,
În ciuda culorilor proaspete la uși și ferestre.
Atât de ferm îi erau rădăcinile adânci înfipte în sol,
Încât coroana lui dominatoare sfida vânturile cele înalte,
Singura lui gardă fiind Puterea Cerului,
Existența lui ținând de însăși arta Creatorului.
Chiar dacă taurii împung cu o mie de capete, nu pot muta un munte.
... Când sunt necesare grinzi pentru a restaura o casă imensă,
Cu toate că un copac nu-și scrie memoriile, lumea înțelege
Că dacă el, copacul, nu cade, nu poate deveni folositor...
[...] Citește tot
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la copaci și peisaje, dar cu o relevanță mică.
Peisaj diurn
în acestă zi primăvara s-a oprit
pe iarba vălurită
sub respirația unui vis,
un cer incendiar sub soarele
născut parcă a doua oară
răscolește mugurii prin pomi,
drumurile s-au înveselit,
sub roua proaspătă
care spală obraji îmbujorați
de fecioare,
mă neliniștește spaima de liniște,
acest alb de lasere,
lumină peste lumină,
care ne orbește cu strălucirea ei.
lunecă pe piele ca o reptilă,
într-o țară de basm,
cu cerbi și căprioare,
cu întrebări fără răspunsuri,
în nuditatea ei,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 aprilie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Splendid peisaj poetic, cu un amendament :"în această zi primăvara s-a oprit/pe iarba vălurită" Este un contrast între "iarba vălurită", [...] | Citește tot comentariul
Prier
Pe plaiuri, peste ponoare,
Pomii primesc poleiala,
Primăvara pe picioare
Pregătește primeneala.
Pe potecă, prin pădure,
Păsările plâng patetic,
Pornind plăcerile pure
Plângăciunilor pun petic.
Pe plauri, prin păpurișuri
Pescuiește pelicanul,
Pe pante, pe povârnișuri
Putere prinde platanul.
Peisaj pe pânză prinde
Pictorul pornind penelul,
Prin privirile plăpânde
Poetul plimbă pastelul.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șase peisaje semnificative
I
În China
Un bătrân stă
La umbra unui pin.
El vede florile de pintenul cocoșului,
Albastre și albe,
Clătinându-se în vânt
La marginea penumbrei.
Barba lui se mișcă în vânt.
Pinul se mișcă în vânt.
Astfel curge apa
Prin buruieni.
II
Noaptea are aceeași culoare
Ca brațul unei femei:
Noaptea, femela,
Obscură,
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
A treia elegie
Contemplare, criză de timp și iar contemplare
I.
Contemplare
Dacă te trezești,
iată până unde se poate ajunge:
Deodată ochiul devine gol pe dinlăuntru
ca un tunel, privirea
se face una cu tine.
Iată până unde poate ajunge
privirea, dacă se trezește:
Deodată devine goală, aidoma
unei țevi de plumb prin care
numai albastrul călătorește.
Iată până unde poate ajunge
albastrul treaz:
Deodată devine gol pe dinlăuntru
ca o arteră fără sânge
prin care peisajele curgătoare ale somnului
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Depărtarea
depărtarea e sfâșiată de brazde
din ce, în ce mai lungi.
fărâma mea de cer aduce zăpadă,
năluciri mai plutesc fără milă,
cuvintele scumpe au rostuiri trecute.
într-un peisaj al uitării,
neliniștit întunericul țese o pânză acoperind ochii,
picături de întuneric construiesc un echilibru rece,
printre cuvintele ce dor și cele însetate de iarbă.
desfrunzirea prăbușește înaltul
întinzând arborii pe obraz și transformând în cruce săruturi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
Ai îmbătrânit dragă toamnă,
Ți-am văzut chipul ruginiu în geam.
Începi să dezbraci
Copacii din livadă,
Schimbând peisajul, iar vântul se plimbă hoinar.
Nu te-am așteptat acum, de bună seamă.
De ce te-ai grăbit, să vii așa, deodată?
Îmbrățișarea ta rece îmi spune
Că timpul meu a trecut,
Iar soarele strălucitor se duce încet,
Către apus.
Ne despărțim spunându-ți "bun rămas!"
Regret zilele senine ce-au trecut,
Dar tu... rămâi Crăiasa unui vis.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
Ai îmbătrânit, dragă toamnă,
Ți-am văzut chipul ruginiu în geam.
Începi să dezbraci
Copacii din livadă,
Schimbând peisajul, iar vântul se plimbă hoinar.
Nu te-am așteptat acum, de bună seamă.
De ce te-ai grăbit, să vii așa, deodată?
Îmbrățișarea ta rece îmi spune
Că timpul meu a trecut,
Iar soarele strălucitor se duce încet,
Către apus.
Ne despărțim spunându-ți "bun rămas!"
Regret zilele senine ce-au trecut,
Dar tu... rămâi Crăiasa unui vis.
poezie de Ion Răduț din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre copaci și peisaje, adresa este: