copaci şi suflet

În copacul vieţii, sufletul este o frunză, iar visele sunt nervurile sale.

aforism de Ionuţ Caragea din Roua infinitului (2019)
Adăugat de Nicoleta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet fără iubire... copac fără de frunze!

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetare duală

Câteodată
inimile se adună
două câte două
sub copacii
în care sufletele
îşi fac cuiburi.

poezie de Ioan Marginean
Adăugat de Ioan Marginean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graiul este cântecul sufletul în copacul neamului.
Dragi români, iubiţi limba maternă!
Maria Filipoiu / citate despre limba maternă

Maria Filipoiu în Citate despre limba română (31 august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titel

Sufletul tău
fu pomul firav
cu un fir de viaţă legat
de parul vertebrelor

răzvrătite celule
corbi îndoliind copacii
în inflorescenţa tumorii
crescu nefiinţa

să fie oare luna
marele câine
care păzeşte lumea.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văd omenirea ca pe un copac cu multe mlădiţe. Nu mi se pare că fiecare mlădiţă şi fiecare ramură are un suflet al ei.

citat celebru din Albert Einstein
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Budismul numeşte mânia "murdărie a sufletului"; maniheismul, "rădăcină a arborelui morţii". Ştiu. Dar la ce-mi foloseşte asta?

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil fiind, am trăit în mijlocul naturii şi atribuiam fiecărui lucru, obiect, arbore sau piatră, personalitate şi suflet. Vorbeam cu ele şi le iubeam.

citat celebru din Federico Garcia Lorca (1934)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

suflet de copac -
fabrică de oxigen
pădurea verde

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci adormiţi

La ceaiul cu ierburi senile,
Un foc se aprinde din veacuri –
Compost de răbdări printre zile –
Descântece-n şoapte şi leacuri.

Pădurea se-ncruntă a jale,
O frunză scânceşte prin rouă,
Strivită de vreme şi zale,
În suflet e ceaţă şi plouă.

Privit de departe, copacul –
O aşchie-n calea furtunii –
Îl ţine pământul, săracul,
Şi-o rugă ce-o-nalţă străbunii.

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uită-te

Uită-te, încă e rouă
Şi toamna începe să-şi ţeasă
Foile galbene-n suflete,
Pale nelinişti în pomi de matasă.

Şi uită-te, noaptea e rece
Şi vara-i alături, dar frunzele pică,
Şi uită-te, -i rece dar trece
Fiorul fierbinte de care ni-i frică

poezie celebră de Nicolae Labiş din volumul: Lupta cu inerţia (1958)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde fără de care

Nu-i niciun
Suflet printre copaci
Şi eu
Nu ştiu unde-am plecat.

poezie de Octavio Paz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sufletul îţi plânge, esti ca un copac fără rădăcini prin geometria vieţii, stelele picură peste tine ca nişte lacrimi de argint. Atunci, ai nevoie mai mult ca oricând de speranţă.

Camelia Opriţa în Te Deum (25 decembrie 2007)
Adăugat de Ioan Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este muzica sufletului

Cu multă vreme în urmă,
un om mergea abătut
de gânduri când, deodată,
atenţia i-a fost atrasă de un copac,
în ramurile căruia
atârnau anotimpurile oamenilor.
Curios, trecătorul
se apropie de pom,
întrebându-l:
Cine eşti?
Copacul se plecă spre om,
şi cu voce blândă, îi spuse:
Eu sunt Arborele care se uită
în sufletul omului,
în cele mai singure şi disperate
momente ale sale.
Cine va gusta
din fructul meu, va cunoaşte
adevărata măreţie a iubirii.
Nu poţi trăi cu gândul, să te macini

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentele autentice ale spectacolului au curs, oferind grandoare şi eleganţă întregului, însă momentul forte a fost duetul artistului cu regretatul Aurelian Andreescu, coborât din stelele reci pentru a-şi interpreta şlagărul de referinţă, Copacul, unde sincronizarea cu Fuego a fost perfectă; momentul a fost unul în care orice descriere este de prisos: Fuego şi-a demonstrat cu brio ''clasa artisticească'', aşa cum maestrul Geo Saizescu obişnuia să se exprime faţă de ceva ce însemnă artă lipită de suflet cu sufletul lipit de artă.

Ştefan Radu Muşat în Paul Surugiu – Fuego în Concertul Pop Simfonic de la Sala Palatului - 15 Mai 2022 (16 mai 2022)
Adăugat de Nicoleta Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor

Să vină primăvara!...
Cu mărţişor, ghiocei.
Cu fir roşu al dragostei mele
Să mă leg de tine
Cu fir alb, în puritatea sufletului tău să cresc
Să mă împleteşti în pieptul tău.
În alb-roşu să trăim pe al primăverii anotimp.
Să-ţi sărut chipul, mâinile strânse de ale mele
Buzele dulci sub pomii înfloriţi.

poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pădure plină de culoare este la fel de copleşitoare ca un incendiu de pădure, cel puţin în amplitudine; dar un singur copac este ca o limbă de foc care dansează pentru a încălzi sufletul.

citat clasic din Hal Borland
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Developare

Azi am fotografiat numai copaci,
Zece, o sută, o mie.
Îi voi developa la noapte,
Când sufletul va fi o cameră obscură. Apoi îi voi class:
După frunze, după cercuri, După umbra lor.
O, ce uşor
Copacii intră unul într-altul!
Iată, nu mi-a rămas decât unul.
Pe-acesta îl voi fotografia din nou
Şi voi observa cu spaimă
Că seamănă cu mine.
Ieri am fotografat numai pietre.
Şi piatra de la sfârşit
Semăna cu mine.
Alaltăieri - scaune -
¬Şi cel care-a rămas
Semăna cu mine.

Toate lucrurile seamănă îngrozitor
Cu mine...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă zi

Când dimineaţa mă trezesc şi privesc la cer.
Văd soare, nori şi cum cad stropi reci din el.
Văd copaci şi câmpii înverzite,
Văd oameni harnici, cu suflete înflorite.

Când dimineaţa mă trezesc
Şi privesc în ochii tăi, mamă,
Văd atâta bunătate, văd un sfârşit de iarnă,
Care şi în sufletul meu încet se destramă.

Când dimineaţa mă trezesc şi deschid ochii încet
Şi văd cum o zi nouă se naşte, dispare orice regret.
Atunci mă simt ca Iisus în zi de Paşte.

poezie de Vladimir Potlog (29 martie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc

O linişte a pădurii
Un foşnet în copac
În mijlocul naturii
Suflet în grup opac

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!