Citate despre copaci și veverițe
citate despre copaci și veverițe (inclusiv în versuri).
Copacul fără nume
Cel mai trist copac din lume
E copacul fără nume!
N-are frunze, n-are-o floare,
N-are păsări cântătoare.
Poame are, da-s uscate
Poame triste, blestemate
De vreo creangă atârnate.
Nici măcar scorbură n-are
Ca să apere de soare
Veverițele hoinare!
E doar pomul ăla, care
Nici măcar umbră nu are
Și-i bătrân și nu mai moare!
poezie de Mihail Mataringa (1 iunie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
copac scorburos -
în grămada cu ghinde
o veveriță
haiku de Elisabeta Lușcan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
coadă stufoasă
în scorbura din copac
o veveriță
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
căutând ghinde
printre copacii din parc -
o veveriță
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața este alcătuită din copaci, din maniaco-depresivi și din veverițe.
Frederic Beigbeder în 13,99 lei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Don Siempre: Un corp ceresc te-a lovit în frunte! Nu te mai recunosc! Te-ai cocoțat sus de tot în Arborele Absurdului! Sari ca o veveriță, dintr-o inepție în alta! Ia să vezi tu ce repede te vindec! Arta mea are puteri mari! (Caută în vitrina cu medicamente.) Urzici fripte, untură de ministru fără portofoliu...
replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cugetăm adesea așa cum o veveriță se deplasează: din idee în idee, din ram în ram, fără a băga de seamă că am schimbat copacul.
citat din Gilbert Cesbron
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pâlcul de copaci
cucul în cuib de cioară-
gata scandalul.
*
Ramul de alun-
gata de săritură
o veveriță.
*
Lovituri de plisc
spărgând coaja oului-
semnul vieții.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răgaz
Ce-i viața asta, dacă-n griji scăldat
Nu ai răgaz de stat și de visat?
N-ai timp să stai sub ramuri de copaci
Privind la turmele de oi și vaci;
Trecând prin codri n-ai timp să vezi unde
O veveriță nucile și-ascunde,
Pâraiele-nstelate în amiezi
Sticlind ca bolta în al nopții miez.
Să prinzi ocheada Mândrei nu ai când,
Nici să-i privești picioarele dansând;
S-aștepți până îmbogățește gura-i
Surâsul ce-l stârni căutătura-i.
Rea-i viața asta dacă-n griji scăldat
Nu ai răgaz de stat și de visat...
poezie celebră de W.H. Davies din Antologie de poezie engleză (1984)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă. Noapte lucie pe o lume ca din povești: copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă. Și-n cuprinsul larg, uriașul policandru al cerului își aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans. Viețuitoarele pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta: păsările zbor ca ziua; lupul poposește pe labe, în hățișuri, și privește nemișcat; vulpea stă lângă vizuină și nu se-ndură să meargă la vânat; veverița pleacă creangă lângă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea-ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o la jucat. Încet, ascultând, ispitind, a ieșit tiptil-tiptil din curătură, și când a ajuns la margine și-a văzut întinderea lucie de zăpadă, a-nceput să sară de bucurie...
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Fricosul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veverițe jucăușe
Înverșunată de dimineață
Veverița se trezește,
Dar e foarte frig afară
Și-și bagă capul-n dovleac.
Vine alta lângă ea călare
Și țipă în gura mare,
Că frunzele cad tare
Și nu au de mâncare.
Stau la soare toată ziua,
Uneori mănâncă aluna,
Alergă din pom în pom,
Apoi-n scorbură la somn,
Dar jos pe pământul plin de frunze,
Se ascund și vor aplauze.
Caută iubirea într-o clipă
Totul se desfășoară-n pripă.
Copacii-și mai pierd din culori,
Mai sunt doar întârziate flori.
Veverițele speriate alunele-și strâng
Și activitatea jucăușă o restrâng.
poezie de Eugenia Calancea (1 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
O veveriƫă
Pe o nu știu care creangă
Oarecare din copac,
Tremurând și dând din coadă
Sta pitită o veveriță.
Aștepta de sus să-i cadă,
De pe creanga-nvecinată
Zisă și superioară,
O alună cât de mică,
Să-i ajungă ronƫăiala
Pân-la creanga următoare.
De ce-ar face vre-un efort
Ea știind deja prea bine
Că-ntr-o bună zi se pare
Oricum, mărul va cădea din pom?
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumețul
Frumusețea acestei lumi mi-a întristat sufletul,
O frumusețe perisabilă, trecătoare;
Uneori inima-mi tresălta de bucurie
Când vedeam o veveriță sărind într-un copac
Sau o păsărică pe un ram,
Sau puii de iepure pe câmp la asfințitul zilei
Luminați de soarele-n scădere,
Sau dealurile verzi pe care-alunecau umbrele norilor,
Dealuri pe care oameni voinici au semănat recolte,
Recolte care curând vor trebui culese
Atât de aproape de poarta Raiului;
Sau copii alergând desculți pe nisipurile
Mării la mareea josă, sau jucându-se pe străzile
Orășelelor din Connacht,
Lucruri tinere și fericite.
Și-atunci inima mi-a spus:
Toate acestea vor trece,
Vor trece și se vor schimba, vor deveni trecut și nu vor mai exista,
Lucruri verzi și strălucitoare, lucruri tinere și fericite;
[...] Citește tot
poezie de Patrick Pearse, 1879-1916, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la copaci și veverițe, dar cu o relevanță mică.
Stropi de dragoste bălaie
Trec prin parc de dimineață și soarelui iar zâmbesc
Și-n acest miraj de viață, nu pot să nu zăbovesc!
Liliacul dă în floare și-un castan se pregătește
Pentru-a florilor ninsoare. Pasul nu se mai grăbește!
După ploaia din ajun, toate strălucesc acum!
O ciupercă, albă toată, printre fire verzi înoată.
Prin mirosul de rășină, printre crengile de pin,
Veverițe se strecoară ușurele ca un fulg!
Păpădia și-a deschis iar bănuțul său aprins!
Vrăbiuțe gureșe ciugulesc un arbore.
Mierla cântă a-nviere și a,, bună revedere,,
Iar sticletele, pe-o creangă jură că i-a picat dragă!
Stropi de rouă și de ploaie, stropi de dragoste bălaie
Hrănesc firele de iarbă. Și pe flori s-au prins în salbă.
Razele de dimineață ce se-așează pe verdeață
Și-o înalță voinicește-n ochii celui ce iubește.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
E adevărat
de când te-am văzut
veveriță sperioasă
iubirea îmi ronțăie în oase
cumplită foame de tine
m-a cuprins
că încă îți mai simt aroma
pâinii fierbinți
plămădind în bobul de grâu
ce ți-l culegeam de pe buze
îți amintești
atunci am spart sâmburele
și în miezul vieții
m-am cocoțat în pomul fericirii
de unde și acuma
mai salivez la merele-ți de aur
e adevărat
că iubirea nu ține de foame
poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
..
Vine toamna cea zurlie,
Ploaia bate în ferești,
Strugurii se coc în vie,
Bun motiv să chefuiești.
....
Stoluri dese stau să plece,
Norii zici că sunt de humă,
Vremea este tot mai rece...
Semn că o să cadă brumă.
...
Într-un pom cu sevă pură,
Două mere aurite
Stau lipite gură,-n gură...
Zici că sunt îndrăgostite.
...
Pe o vreme furtunoasă,
Dintr-un nuc cu ramuri grele,
Nucile cu coajă groasă
Cad de zici că sunt ghiulele.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lune pline
se așează, cade cu capul
pe umărul ei
întâlnește o veveriță: o mariană
cade la pace
cu coada roșcată stufoasă: pro
crează cu a
lune pline în gură (?!) pe urmă
sau chiar înainte scapă de turmă, de ceilalți
turiști... bea amuzat
apă la izvorul din inima parcului cu
domnișoare
vioaie pe aleile înserării
iar în copaci
blitz cu blitz
încă se cațără paparazzii opaci
la reprizele
de abstinențe atât
de departe de
parte de puterile lor
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caut
locuiesc într-o lume fără cer
jos se vede adunând un braț
crengi uscate
ele nu pot să ardă
a uitat sa iasă soarele să usuce pământul
știre incendiară
troacă, fost ministru de interne, arestat
greblă, finul și țigănci trimise la produs
Curtea Constituțională
un copil scâncește, nu mai are lapte
iarba a ars și pământul este uscat
doua veverițe se ceartă, pe o creangă
ea râde, simte că o să se rupă
copacul a fost tăiat, pădurea nu mai există
un bolovan uriaș sculptează inundații
cu chipul unui om rezemat într-o cârciumă
o fată frumoasă se simte părăsită, ia luat banca casa
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
M a i
INOCENȚA arborelui tăiat copleșește versantul îngândurat. Veverițe minunate retezarea cruntă o plâng. Noaptea cicatricelor evocă, în încercarea de a-nțelege lăcomia, mireasma de lemn.
Orizontul se-apropie... atașare, atașare!
Oglinda minții adâncă.
Imagini alungite ale lucrurilor în memoria șontâcăind, victorii fără rost, nenumite nevoi ce ne zădărnicesc viața: zbateri inundă agonic.
Muntele alb se înfige în întunericul străpuns de-un luceafăr spre inima lucrurilor. Susurul pârâului pecetluiește misterul. Drumul doarme sleiții drumeți.
poezie de Ioan-Nicolae Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcul Romanescu
Aleile încărcate de ani
Din mirificul parc craiovean,
Duc îndrăgostiții spre lucruri ascunse,
Să se îmbrățișeze, să se sărute.
Pomii se îmbrățișează între ei,
Știind că în parc ei sunt corefei,
Străjuind pajiștile frumoase și verzi,
De-ți vine uneori să le dezmierzi.
Lacul sclipește cu ochi de soare,
Câte-un peștișor se-avântă și sare.
Nuferii plutesc pe lac
Câte-o broscuță mai face "oac-oac".
Podul cel mare, aruncat înspre cer
Privește în jos ca un mare boier,
Văzându-l pe om ca pe-un prichindel
Care trece nepăsător pe sub el.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre copaci și veverițe, adresa este: