Citate despre copilărie și nesiguranță
citate despre copilărie și nesiguranță (inclusiv în versuri).
Un copil singur la părinți este condamnat la nostalgie și nesiguranță.
Lawrence Durrell în Cvintetul din Avignon: Livia (1978)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, nu voia să își crească copii în acest iad de ură și de nesiguranță, de violență și de sărăcie. Pentru nimic în lume nu voia să cunoască copiii ei ceea ce cunoscuse ea. Dorea pentru ei o lume ferită de nesiguranță, o lume în care să domnească ordinea, în care ar putea să privească înainte și să știe că îi aștepată un viitor sigur, o lume în care copiii ei vor avea parte numai de blâdețe și căldură, de hrană bună și îmbracăminte frumoasă.
citat clasic din romanul Pe aripile vântului de Margaret Mitchell
Adăugat de deianira
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai mare frică a noastră nu este faptul că suntem inadecvați, ci este faptul că suntem puternici peste măsură. Lumina noastră, și nu întunericul din noi ne înspăimântă cel mai tare. Ne întrebăm adesea: cine sunt eu ca să fiu strălucitor, minunat, talentat, fabulos? Cine ești tu ca să nu fii? Ești un copil al lui Dumnezeu și faptul că joci la scară mică nu servește lumea. Nu este nimic grandios în a te micșora pe tine însuți astfel încât ceilalți să nu se simtă în nesiguranță alături de tine. Cu toții suntem meniți să strălucim. Ne-am născut să manifestăm gloria lui Dumnezeu în noi înșine. Iar asta nu se află în doar unii dintre noi, ci în fiecare. Și când ne lăsăm propria lumină să strălucească, le dăm și celorlalți permisiunea să facă la fel. Când ne eliberăm de propria frică, prezența noastră îi eliberează automat pe ceilalți.
citat din Marianne Williamson
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la copilărie și nesiguranță, dar cu o relevanță mică.
Am rămas în mașină să-mi rumeg nesiguranța ce pusese stăpânire pe mine. Umbrele celor câțiva copaci sub coroana cărora adăpostisem mașina, formaseră o țesătură de raze jucăușe, poleite cu aur. Eram încântată de jocul acesta, în plus îmi dădea energia de care aveam cu siguranță nevoie. Naivitatea copilului din mine mă făcea să cred că timpul căutărilor mele se oprise aici... când el abia începuse.
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conflict
Puteți să râdeți, voi,
generații noi!
Dacă îmi reneg trecutul,
dacă uit de părinți,
de tradiții,
de jocurile copiilor naivi și cuminți,
sunt pierdut.
Încerc să înțeleg
nerăbdarea și graba.
Încerc să descifrez
noutățile lumii voastre
superficiale și terne,
simplificate, abreviate,
fără sentimente,
doar de ban guvernate.
Încerc să mă modernizez,
să acumulez.
Dar voi?
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilărie
Copilăria, perioada pașilor mărunți,
Într-o lume a jocului,
Într-un schimb de roluri,
Unde părinții devin copii,
Iar copiii-adulți.
Copilăria, perioada scrisului, cititului
A număratului, a socotitului,
A noțiunilor abstracte,
A cifrelor dezordonate,
Rupte dintr-o cruntă realitate.
Copilărie, perioada nesiguranței,
A lucrurilor confuze,
A întrebărilor fără răspuns,
În pofida unor circumstanțe difuze.
Copilărie, perioada nondiscernământului,
A noilor descoperiri, a necunoscutului,
Într-o lume lipsită de principii morale,
Unde nu există libertate de exprimare.
Prin ochii sinceri de copil,
Lumea e frumos schițată,
[...] Citește tot
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și, tot mai triști, castanii...
Ci, tot miroase-a ploaie - dar ploaia e departe,
În târg, se zbate-un clopot, vestind o nouă moarte...
Au înflorit castanii dar trist și abătut
Și peste ei, tristețea, ca fumul, a căzut.
Castani-aceștia tandri și atât de maiestoși,
Azi, nu-mi mai spun nimica, deși-au rămas frumoși;
Sub floarea lor ciudată de candelabru întors
Cândva, în copilărie, cuminți visări am tors...
E-o primăvară tristă, ce doar arar zâmbește
Și simți nesiguranța în aer cum plutește...
O pasăre buimacă s-a năpustit în geam,
Zvârlită-n vânt sălbatic, de-un frânt, dar verde ram.
La fel, se zvârl speranțe, din suflete vioaie
Ce repede se frâng de nu pot să se-ndoaie
Sub buimăceala lumii, sub rătăcirea ei,
Ce tot mai greu apasă - cu dezinvolt temei.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre copilărie și nesiguranță, adresa este: