copilărie şi obezitate

Profesor la examen

Copil fiind, am pregătit întrebările pentru un examen.
Testul era atât de simplu
că nu aveam cum să nu-l trec.

Întrebare 1: Descrieţi gustul Lunii.

Are gustul Creaţiei, am scris,
are aroma luminilor stelare.

Întrebare 2: Care este culoarea Iubirii?

Iubirea are culoarea apei găsite
de un om însetat, rătăcit în deşert, am scris.

Întrebare 3: De ce se topesc fulgii de nea?

Am scris: pentru că ei cad
pe limba caldă a lui Dumnezeu.

Mai erau acolo şi alte întrebări,

[...] Citeşte tot

poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva

Pârlit a fost ş-acum e tare,
Obez se târă pe picioare
Lăsând în urmă o rumoare,
Incult poate să tot fie,
Tâmpit nu! E blasfemie!
Iar dacă doarme-n adunare
Ca un copil la alăptare,
I-apare-n vis o funcţie mare;
Având în cap idioţenii,
Născând cu mintea ciudăţenii
Urât se face-n societate!
Lătra-l-ar câinii prin cetate!

acrostih de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Copilul, ce cu-a sa privire
Scaldă realul în uimire,
Colorând cu rima-i albul,
Aurind cu slova-i, negrul.

Omul, ce încă i-au rămas
Aripi gânditoare ceas de ceas,
Zburând contra misterelor,
Dând senin pur, zorilor.

Datorul, cui-i dăruieşte
Cheia porţilor celeste
Şi-al lumilor îndrumător,
Spre focul viu, nemuritor.

Astrul, ce mereu luceşte
Şi-n obezi, el reuşeşte
S-aprindă-n zări dorinţa
De-aşi întrece neputinţa.

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu reuşesc să înţeleg un lucru: dacă Moş Crăciun ar trebui să ofere un cadou fiecărui copil de pe pământ, ar trebui să viziteze opt sute treizeci de case în fiecare secundă. Aşa că renii săi ar trebui să călătorească şapte sute de mile pe secundă şi el ar avea la dispoziţie o miime de secundă să parcheze sania, să coboare pe horn... şi să lase cadourile. Pentru un bărbat în vârstă şi uşor supraponderal, acesta este un record frumos!

citat din filmul serial Jarod cameleonul
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu reuşesc să înţeleg un lucru: dacă Moş Crăciun ar trebui să ofere un cadou fiecărui copil de pe pământ, ar trebui să viziteze opt sute treizeci de case în fiecare secundă. Aşa că renii săi ar trebui să călătorească şapte sute de mile pe secundă şi el ar avea la dispoziţie o miime de secundă să parcheze sania, să coboare pe horn... şi să lase cadourile. Pentru un bărbat în vârstă şi uşor supraponderal, acesta este un record frumos!

în film serial ''Nici măcar un câine'' - sezonul 1 episodul 8
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evitaţi dispozitivele digitale. Ele îl fac în realitate pe utilizatorul lor, precum s-a arătat de multe ori, obez, prost, agresiv, singuratic, bolnav şi nefericit. Limitaţi doza pentru copii, pentru că acesta este singurul lucru pentru care există dovezi că are un efect pozitiv. Fiecare zi pe care a petrecut-o un copil fără dispozitive digitale este un timp câştigat. Acest lucru este valabil pentru întreaga noastră societate: nu avem nimic altceva decât minţile generaţiei următoare când vine vorba de prosperitatea noastră şi păstrarea culturii noastre. Haideţi să împiedicăm risipirea lor sistematică!

Manfred Spitzer în Demenţa digitală. Cum devenim nebuni noi înşine şi copiii noştri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul cu geamuri late

strada surâde sub globurile sparte,

incendiul major revărsat ca un lapte

din plămânii unui oraş cu traiectorii

înscrise în palmele ce ţin prizonieră odiseea,

urbea îndreptă ziua unui copil rătăcit

hotărât să fugă în lume

are cu el iluziile şi răzvrătirea

ştie ce alţii doar silabisesc,

regăseşte în firul de iarbă viaţa,

va fi al ierbii, al cerului,

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închisul către un fluture ce intrase în castelul său

Oh! de unde te-ai luat, spune, oaspe fluturaş,
Ce în aer locuieşti, oaspe din ceruri picat!
Care zefir te-au răpit? care vânt te-au aruncat
Din efirul luminos în acest negru lăcaş?

Căci sub bolta cestui zid, unde de mult sunt închis,
Rază de zi n-au pătruns, nici măcar s-au pomenit,
În acest muced lăcaş, mormânt celor vii gătit,
De vreo bucurie glas, sau vreun mângâios vis.

Numai tu, soarta mea, ştii de când aici ai sosit;
Doar la tine, fluturaş, acolo în aer sus,
Amărâtul meu suspin din castelul au ajuns!
Şi ai venit înadins să vezi un nenorocit.

Vai, tristul sufletul meu, de mult aici îngropat,
În tine văd acum lumea ce l-au urgisit,
Tu speranţă ai adus închisului osândit,
Şi-nchisoarea, sosind noaptea, mi-ai luminat.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasili Andreievici Jukovski, traducere de Constantin Stamati
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vuitoarea tăcere a sângelui

(dioptriile sinelui)

citindu-ţi destinul în oase fragile
secunda mea a uitat să respire o viaţă poate mai mult
deposedată de tunica morţii
nu şi-a văzut mirarea în haine cernite
cum ridică troiţe albastre
la răscrucile cărnii
şi cântă zăludă de dor şi de spaima de-a fi prea puţin om
în arteră de zeu prea lucid se respiră
şi arde - ascuţit flacăra-i rece

(cu veşniciile din sânge în recluziune nu-i de glumit
mărturiseşte un licurici pocăit)

după o cină cu zboruri obeze şi-un schimb valutar
cu azururi ne întâlnim clandestin
pe coapsa poemei rebele să-nnodăm o maree sprinţară
de colţul lunii ciobit de suspine de ceară
şi de schije de ură

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!