Citate despre copilărie și ochi albaștri
citate despre copilărie și ochi albaștri (inclusiv în versuri).
Copilul meu e înger
De sus, doi ochi albaștri
cu jale mă privesc.
Sunt ochii tăi, copile.
De dorul lor, eu mă topesc.
În fiecare noapte
la tine mă gândesc.
Te vreau mereu aproape,
drag suflet îngeresc!
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub fruntea mereu îngândurată, ochii albaștri erau străini - ochi umezi de copil încovoiat de un gând robitor.
G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste, Capitolul I - "Un copil cânta cu ochii în soare"
Adăugat de Bejinaru Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât soldații germani cât și soldații ruși, aveau copii acasă și m-au tratat frumos; îmi dădeau să mânânc pentru că li se părea că sunt aproape de familiile lor prin mine, fiind copil firav și blond cu ochi albaștri. Acum, ochii mei sunt inexpresivi.
citat celebru din Fănuș Neagu (1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura
Natura o carte uriașă
Pictată de Creator cu gândul,
Și templu e, cu vii statui
Ce-i reprezintă felurite chipuri...
Tu ești al Domnului copil,
Cu suflet pur, și inima fierbinte,
Privindu-te, dumnezeirea mă pătrunde,
Și prin iubire-mi dă hrană, viață, nemurire...
În ochii tăi albaștri ca seninul
Zăresc Divinitatea care ne conferă
Doar prin iubire propria-i natură...
Și doar așa... descopăr ce e adânc în fire.
poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pe măsură ce anii se scurgeau și copiii nu se iveau în casa lor, Franz întârzia tot mai mult cu privirea asupra acelora sosiți în atelier. Îi studia cu răbdare și mintea lui crea unul al lor, perfect: ar fi vrut surâsul celui mic al doamnei Ghenadie, privirea șăgalnică, pusă parcă pe șotii, a fetei mijlocii a domnului general Filipescu, ochii albaștri, senini, ai Despinei la vremea când avea numai trei ani și își sprijinise mânuța mică pe sabia tatălui său, într-o fotografie.
Simona Antonescu în Fotograful Curții Regale (2015)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ibidem idiom
Zburam prin galaxie solo
Pe versuri ce vuiau tremolo
Aprindeam stele și aștri
Din priviri de ochi albaștri
Un cuget viu de prin văpăi
Scăpat din duh și năbădăi
Se promulga versus vâlvoi
Iscând oroare de război
N-aveam plaiuri cu plăieși
Dar nici meleaguri cu răzeși
Se duc clipe în suplicii
Se prăbușesc iar edificii
Prea ades se bagă strâmbe
În sunete false de drâmbe
Azi nu mai avem străjeri
Totuși nu înceta să speri
[...] Citește tot
poezie de David Boia (2 iunie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să am...
Aș vrea să am o dată captivă în inimă,
o flacără...
Să simt iubirea ei arzând pentru mine...
Aș vrea câteodată
să zbor agătată în aripi de fluture,
dansând crepuscular pe-o geană de rai.
Aș vrea câteodată
Să sărut privire de copil
Cu zămbetul a doi ochi albaștri...
Aș vrea poate odată
să dorm la umbra unei frunze de stejar,
să citesc printre vise,
scrisori de istorie...
Aș vrea doar o dată să alerg pe un drum,
să scriu cu pași
destine încuiate în inimi,
părăsite de aripi,
îngropate în galbenul filei,
răsfirat printre "a fost odată..."
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aprilie
Baloane mari de spumă albă prin grădini
(Și zarzărul, și vișinul, și perii)
Stau gata să se-nalțe din tulpini
Spre cerul primăverii...
Caisul nostru s-a gătit la poartă
Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi,
Și cu zulufi de floare la urechi,
Cum astăzi nicăieri nu se mai poartă.
Pe strada mare,
Ies flori înalte la plimbare
În rochii de sezon, ușoare,
Cu toate că-i o vreme așa de schimbătoare.
Ah, fetele și mai ales cucoanele
Când vine primăvara
Sunt dulci și colorate ca bomboanele!
Pe cea care-a trecut o cheamă Clara,
Fiindcă are
Ochi albaștri tare,
Și gura ei cu rouge ca de coral
Surâde vertical...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăiasa din povești
Neguri albe, strălucite
Naște luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le întinde pe câmpie;
S-adun flori în șezătoare
De păinjen tort să rumpă,
Și anină-n haina nopții
Boabe mari de piatră scumpă.
Lângă lac, pe care norii
Au urzit o umbră fină,
Ruptă de mișcări de valuri
Ca de bulgări de lumină,
Dându-și trestia-ntr-o parte,
Stă copila lin plecată,
Trandafiri aruncă roșii
Peste unda fermecată.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1876)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În taină
Strălucitorii ochi albaștri
Mă-ndeamnă-ntr-una să-i privesc
Și-astfel în noapte doi sihaștri
Cântul iubirii-și povestesc.
N-am fost și nici nu vrem să fim
Călugări din bătrânul schit
Căci multe-avem să ne șoptim
Când luna blând a răsărit.
Vino-n brațe-mi draga mea
Vreme de pierdut n-avem
Când ne-ndeamnă dragostea
Să mă chemi și să te chem.
Copila mea cuminte
Deși puțin vorbim
Alesele cuvinte
Ne fac să ne iubim.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la copilărie și ochi albaștri, dar cu o relevanță mică.
O, tu, cu ochi albaștri
O, tu, cu ochi albaștri, cât de frumoasă ești!
Așa desigur sunt făpturile cerești,
Pe care le vedeam, copil, întraripate,
Cu câte-un crin în mână și pletele pe spate.
Când te cuprind de mijloc îmi pare că e vis,
Că mi-a picat un înger de sus, din paradis.
Cu mare sfiiciune pe-obrazul tău pun gura,
Gustându-i amețit aroma și căldura.
De mă pecetltuiește buza-ți trandafirie,
Mă simt înviorat ca de-o eucaristie,
Mă-ntreb de-i cu putință ca tu să mă iubești.
O, tu, cu ochi albaștri, cât de frumoasă ești!
Mângâie-mă cu mina ta cea copilarească,
Îneacă-mă cu coama ta supraomenească,
Ce cade ca o creangă pletoasă și divină,
Cu un miros de cinam și frunze de lumină.
Fă-mi cerc pe după gât cu brațul tău subțire,
Așa cum se cuvine smeritului tău mire,
Și lasă-te ușoară când cu un salt vânjos
[...] Citește tot
poezie celebră de George Călinescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul și lăsase de moștenire fiilor și nepoților ura și vrajba de sânge. Cincizeci de ani, și numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte și suferințe împărat, ce-n viața lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soției lui tinere, nici la poveștile bătrâne și glumețe ale ostașilor înălbiți în bătălie și nevoi. Se simțea slab, se simțea murind și n-avea cui să lese moștenirea urii lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără pat aurit, însă pustiu și nebinecuvântat, trist mergea la război cu inima neîmblânzită, și împărăteasa sa, rămasă singură, plângea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. Părul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cădea pe sânii ei albi și rotunzi, și din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. Lungi cearcăne vinete se trăgeau împrejurul ochilor, și vine albastre se trăgeau pe fața ei albă ca o marmură vie.
Mihai Eminescu în Făt-Frumos din lacrimă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odat-un cântăreț
A fost odat-un cântăreț,
Frumos și simțitor.
Cântat-a-ntr-un castel măreț
La masa regelui.
Frumoasă fată el avea,
Cum nu s-a pomenit,
Cu ochi albaștri râzători,
Cu părul aurit.
Și cântărețul o iubi
Și sara prin grădini
Când luna tainic străluci
I-o spuse tremurând.
Ea-l ascultă și-i zise-atunci
Cu glasul apăsat:
În veci nu pot să fiu a ta,
De n-ăi fi împărat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea acasă
Recii ani întunecați,
Durere și speranță
Păstrează ciclopiana piatră,
Munți nelocuiți,
Suflul auriu al toamnei,
Nor de seară -
Puritate!
Din ochi albaștri privește
Cristalina copilărie;
Sub molizi întunecați
Dragoste, speranță,
Care din aprinse pleoape
Picură roua în iarba rigidă -
Necontenit.
O! acolo puntea aurită
Rupe în zăpadă
Hăuri!
Răcoarea albastră
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustnicul
Sala-mbrăcată cu-atlas alb ca neaua,
Cusut cu foi și roze vișinii,
Și ceruită strălucea podeaua
Ca și-aurită sub lumine vii
Lumini de-o ceară ca zăharu - o steaua,
Diamant topit pe-oricare din făclii.
Argint e-n sală și de raze nins
E aerul pătruns de mari oglinzi.
Copile dulci ca îngerii - virgine
Prin sală trec purtând cununi de flori;
Ah! vorba înger scapă pe oricine
De lungi descrieri, dulce cititori
Astfel acum ea mă scăpă pe mine
Să zugrăvesc terestrele comori,
Acele dulci, frumoase, june-scule
Cu minți deșerte și cu inimi nule.
La ce-aș descrie gingașa cochetă,
Ce-abia trecută de-optsprezece ani,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedreptele cuvinte
Refuz o nedreaptă-mbogățire,
Ori setea de putere,
Bogată vreau doar primăvara
Din gândurile mele.
Refuz să dau cerul senin
Din ochi albaștri de copil...
De lumi întregi dacă mă faci stăpân,
Refuzul meu rămâne și-i deplin.
Refuz nedreptele cuvinte,
Chiar spuse românește,
Ce-nșiră vrute și nevrute,
Când "Patria", când mama-ți ponegrește,
Refuz comanda din afară,
Umilitoare, grea povară!
poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elsa Wertman
Eram o fată de țăran din Germania,
Cu ochi albaștri, roză, puternică și fericită.
Primul loc de muncă a fost la Thomas Greene.
Într-o zi de vară - pe când ea era plecată,
El s-a strecurat în bucătărie, m-a luat
De-a dreptul în brațe și m-a sărutat pe gât,
Am întors capul. Apoi niciunul dintre noi
Nu pare să fi știut ce s-a petrecut.
Am plâns gândindu-mă la ce se va întâmpla cu mine.
Am plâns și am tot plâns pe când secretul meu se dezvăluia.
Într-o zi doamna Greene a spus că înțelege
Și că nu-mi va face nici un rău,
Și, neavând copii, îl va adopta.
(El m-a trimis să stau departe la o fermă).
Așa că ea s-a ascuns în casă Și a trimis zvon că este însărcinată.
Și totul a mers bine și copilul s-a născut-
Au fost atât de buni cu mine.
Mai târziu, m-am măritat cu Gus Wertman, și anii au trecut.
Dar la un meeting politic, când cei din apropiere credeau că plâng
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare
în piept un marș triumfal
o fărâmă de nothing else matters sub talpă
strivești într-un pogo
greierii care ți-au intrat
în ureche
schimbă-te
chiar dacă rozi toate zăbrelele cuștilor
ursului polar îi e dor de casă
blana murdară se curăță
când cineva te pune ca un exponat
în târgul de vechituri
țiganca asta își face safteaua cu tine
și ai noroc să ajungi
pe mâinile unui copil cu ochii albaștri
mica ta plută de gheață din sânul familiei
în irisul lui
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Andrada se ridică grăbită de pe canapea și părăsește foișorul. În acel moment sesizează prezența lui Marck în apropierea ei, chiar dacă nu-l vede. Tânărul este omul ei de încredere, este asistentul ei, garda de corp, o însoțea pretutindeni încă din copilărie. Marck este mai mare cu șapte ani decât ea, este un bărbat înalt, blond cu ochi albaștri, cu părul tuns scurt, are un corp atletic. Este ca o mașinărie de luptă, lângă el se simte în siguranță. Bărbatul își face apariția, parcă răsărise din pământ. O însoțește tăcut.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai pot naște perfectul
Nu pot zămisli perfectul - sunt o stearpă și-n cuvânt -
Nici să nasc în chin sublimul prin miresmele de vânt,
Nici în primăveri virgine, - pruncu-n migăliri, l-aș pierde -
Nici să concurez cu solul care procrează verde.
Croșetez, sperând, de-o vreme, botoșei din ghemul meu,
Și trudesc ca să dau viață... baremi unui fad clișeu.
Nu am fler, luturi, nici daltă să cioplesc cu nostalgie
Absolutul existenței, țeluri într-o elegie.
Mi-am dezmoștenit sterilul că n-a conceput măcar
Într-o vară nădușită, cu picioarele pe jar;
Un copil cu ochi albaștri ca să-mi animeze viața,
Lângă cel cu ochii verzi, un vioi ca dimineața.
Am carențe și restanțe dintr-o viață ce n-o știu,
Și plătesc azi, pământeană, izolată ca-n pustiu...
sonet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre copilărie și ochi albaștri, adresa este: