copilărie şi păr blond

În munţi

Cu buclele blonde şi ochii adânci
Copila pribeagă se duce spre stânci.

Şi toamna pictează-mprejuru-i decor,
Pădurea de aur cu frunze ce mor.

Copilă bălană, eu nu ştiu să-ngân
Cuvinte frumoase ce-n suflet rămân!

Dar poate, iubita, ea nici n-a ştiut
Cuvântul ce-n păru-i bălai s-a pierdut.

De-atunci al meu suflet aleargă spre stânci
Pe urma copilei cu ochii adânci.

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de copil

Ce-ai vrea, fetiţa mea bălaie,
Să-ţi pună Moşul Nicolae,
În cizmuliţa de la uşă?
- Păi, să-mi aducă... o mătuşă!

epigramă de Marian Grigore Dobreanu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

inspiraţie -
jucându-se sub un tei
copilul bălai

haiku de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ene inspiraţie -
jucându-se sub un tei
copilul bălai

haiku de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negrii şi albii nu reprezintă specii umane diferite, căci provin cu certitudine din aceeaşi sursă. Dar formează rase diferite, pentru că fiecare s-a dezvoltat în zone diferite, iar încrucişarea lor a dus la naşterea hibrizilor (mulatrii). În aceeaşi ordine de idei, oamenii blonzi şi cei bruni nu reprezintă rase diferite ale albilor, pentru că un om blond şi o femeie brună pot da naştere unui copil perfect blond.

Immanuel Kant în Eseu asupra diferitelor rase (1775)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât soldaţii germani cât şi soldaţii ruşi, aveau copii acasă şi m-au tratat frumos; îmi dădeau să mânânc pentru că li se părea că sunt aproape de familiile lor prin mine, fiind copil firav şi blond cu ochi albaştri. Acum, ochii mei sunt inexpresivi.

citat celebru din Fănuş Neagu (1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iunie de ziua ta

Se coc cireşele în pom
Şi grânele se pârguiesc.
Râde la soare pui de om
Ca florile când înfloresc.

E zâmbetul nevinovat
Al tău, copile drăgălaş.
Copilul meu cel răsfăţat,
Copilul meu, drag îngeraş.

Copiii sunt florile vieţii.
Sunt aura care se pune,
Precum zorii dimineţii
Peste o întreagă lume.

Copil bălai, negru sau brun,
Te vreau aievea să zâmbeşti.
Să ai în viaţă suflet bun!
Cât e pământul să trăieşti!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (22 mai 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas de clopoţel,
Copilul bălai
Cu nedumerire
Adună din vie
Primii struguri roşiatici.

gogyohka de Sandiana Ionela Gheorghe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine nu există, deci, "cea mai minunată" în sensul de 90-60-90, nici în cel de blondă, brună sau roşcată, înaltă sau minionă, vânzătoare sau poetă. Cea mai minunată este cea cu care am putut avea un copil virtual numit "cuplul nostru", "dragostea noastră".

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

In vino veritas

Mi-a născut soţia, iată,
Prunc bălai, urât, încât,
Am băut să aflu-atât:
Ce vecin îi este tată!

epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilă înger

Copilă înger - vis în mirare,
Când lipeşti sânul de capul meu,
Dispare lumea de sub picioare,
Mă cred în raiul lui Dumnezeu.

Tu-mi pari un inger de flacări albe,
Văd fruntea-ţi blondă în rece-eter,
Haina-ţi lumin-a serei rozalbe,
Tu eşti un geniu gândit de cer.

Tu eşti cântarea înaripată,
Iar eu suspin sunt ce te îngân;
Cântare dulce şi tremurată
O, du cu tine al meu suspin.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capriciile naturii

Desigur, e un fenomen
Că n-ai ajuns la psihiatru:
Nevasta blondă, el şaten,
Iar copilaşul lor... mulatru!

epigramă de Victor Macarevici din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fereastra despre mare

În fereastra despre mare
Stă copila cea de crai -
Fundul mării, fundul mării
Fură chipul ei bălai.

Iar pescarul trece-n luntre
Şi în ape vecinic cată -
Fundul mării, fundul mării
Ah! demult un chip i-arată.

"Spre castel vrodată ochii
N-am întors şi totuşi plâng -
Fundul mării, fundul mării
Mă atrage în adânc."

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul făcu precum i s-a zis: adună rouă de pe frunze, lăsă peştişorii să înoate în rouă, îi puse la soare şi nu veni până ce razele soarelui nu sorbiră roua de pe ei. Ce-a aflat? Ce-a văzut? Doi copilaşi, feţi-frumoşi cu părul de aur şi cu stea în frunte, unul ca cellalt, încât cine îi vedea trebuia să ştie că sunt gemeni. Copiii crescură repede... În fiecare zi un an, în fiecare noapte alt an, iar în crepetul zorilor, când stelele se stingeau pe cer, trei ani într-o clipită. Şi apoi creşteau precum alţii nu cresc: de trei ori în vârstă, de trei ori în putere şi tot de trei ori în înţelepciunea minţii. Când se împliniră trei zile şi trei nopţi, copiii erau de doisprezece ani în vârstă, de douăzeci şi patru în putere şi treizeci şi şase în înţelepciunea minţii.

Ioan Slavici în Doi feţi cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feciorul de împărat a pornit ca primejdia, s-a dus ca pedeapsa lui Dumnezeu, s-a bătut cum se bate, cum numai el se bate şi, când în a treia zi au crăpat zorile, iarăşi a fost la curtea împărătească, sosind cu inima stâmpărată prin luptă şi cu ea plină de dor neastâmpărat să ştie ce şi cum, de când s-a dus! Hei! dar ce-auzi? ce văzu? îmi vine nici să nu mai povestesc când văd atâta răutate, atâta suflet fără milă, şi urâtă, şi supărăcioasă, şi grozavă treabă, încât nici nu se poate spune fără ca să răsufli o dată cu greu! Adică a fost aşa: în clipita când stelele se strâng pe cer, când feciorul de împărat era numai trei paşi de la poarta curţii, s-a întâmplat întocmai precum a fost zis Lăptiţa: doi feţi-frumoşi, feciori de împărat, unul ca altul, cu păr de aur şi cu luceferi în frunte. Dar era ca lumea să nu-i vadă. Vitrega, rea precum era în gândul ei, în pripă puse doi căţei în locul copiilor, feţi-frumoşi, iar pe copiii cu părul de aur şi cu steaua în frunte îi îngropă în colţul casei, tocmai la fereastra împăratului. Când feciorul de împărat intră în casă şi cercă s-audă şi să vadă, n-auzi nimic, ci văzu numai pe cei doi căţeluşi, pe care vitrega i-a fost pus în patul Lăptiţei.

Ioan Slavici în Doi feţi cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olga

Îţi reamintesc capitolul acesta moale precum
craniul copiilor nou-născuţi
şi teoriile lui Freud
şi pe Weininger
sinucisul din Germania
Geschlecht und charakter
şi datoria de o mie cinci sute de lei sau tot atâtea veacuri

prin filtru mediului
omul comite multe nerozii

mai ştiu doar că era blondă
şi nu vrea decât cărare la mijloc
iubise pe Harry Liedtke
şi o păpuşe automată

Intensul a luat apoi o culoare propice mie

Totuşi
azi o poate vedea oricine

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Geo Bogza din revista URMUZ, an. 1, nr. 5, iunie 1928
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul

Unde-i copilul cel iubit
Prin razele de soare
Zburdând, în jocu-i fericit,
Doar zâmbet şi candoare?

Unde-i copilul cel bălai
Cu ochii ca azurul?
Prin care colţ al cărui plai,
Ce-l cântă trubadurul?

Copilul dulce şi plăpând,
De-o vreme lungă nu e;
În locul lui pe cer arzând,
E steaua, cea gălbuie.

poezie de Ionel Adrian Gugea (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubind în taină

Iubind în taină am păstrat tăcere,
Gândind că astfel o să-ţi placă ţie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigătoare visuri de plăcere.

Dar nu mai pot. A dorului tărie
Cuvinte dă duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere
A celui suflet ce pe al meu ştie.

Nu vezi că gura-mi arsă e de sete
Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi.
Copila mea cu lungi şi blonde plete?

Cu o suflare răcoreşti suspinu-mi,
C-un zâmbet faci gândirea-mi să se-mbete.
Fă un sfârşit durerii... vin' la sânu-mi.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubind în taină

Iubind în taină am păstrat tăcere,
Găsind că astfel o să-ţi placă ţie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigătoare visuri de plăcere.

Dar nu mai pot. A dorului tărie
Cuvinte dă duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere
A celui suflet ce pe al meu ştie.

Nu vezi că gura-mi arsă e de sete
Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi şi blonde plete?

Cu o suflare răcoreşti suspinu-mi,
C-un zâmbet faci gândirea să se-mbete.
Fă un sfârşit durerii - vin la sânu-mi.

sonet de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăteau faţă-n faţă doi copii aparţinând a două rase antitetice ale societăţii; copila bălaie, binecrescută, cu părul auriu, ochii adânci, fruntea inteligentă, nobilă şi mişcări de prinţesă; şi semenul ei de culoare neagră, vioaie, şireată, slugarnică, dar ageră. Erau adevărate figuri reprezentative ale rasei lor. Cea saxonă - produs al multor veacuri de cultură, de stăpânire, de educaţie, de superioritate fizică şi morală; cea africană - născută din veacuri de împilare şi supunere, de neştiinţă, trudă şi viciu.

Harriet Beecher Stowe în Coliba unchiului Tom
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!