Citate despre copilărie și răutate
citate despre copilărie și răutate (inclusiv în versuri).
Copiii învață bunătatea de la natură și răutatea de la oameni.
citat clasic din Nicolae Iorga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce puternică e iubirea de mamă! Chiar dacă vede răutate din partea copiilor ei, ea îndură cu resemnare, dar nu-i poate dușmani și urî.
citat celebru din Sofocle
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilăria este inocență. În sufletul unui copil este atât de multă speranță și dragoste încât rănindu-l i-ai omorî surâsul. Copilăria este cea mai puternică armă împotriva răutăților adânc înrădăcinate în inimile oamenilor.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Munteanu Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adeseori te bucuri nespus de o copilărie și găsesc că e o adevărată răutate să destrami o asemenea bucurie; pe când lăsând-o să dăinuiască, îl faci și mai fericit pe cel care se bucură de ea.
Alexandre Dumas fiul în Dama cu camelii
Adăugat de Denisa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să le explici copiilor că vulcanii răutății scuipă foc?
aforism de Betty Marcovici
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Când un copil moare din cauza răutății umane, un înger decade în demon..
aforism de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul are în el o sumedenie de contradicții și ciudățenii, porniri de răutate, nebănuite și neînchipuite, nu-i trebuie prea mult ca să ajungă pînă la bestialitate. Copilul de cinci ani al unui vecin de-al meu se furișează pe sub gard și-mi sugrumă păsările. Face asta cu o plăcere fioroasă, m-a apucat spaima și greața cînd l-am văzut cu mîinile pline de sînge și cu fața inundată de fericire.
Ion Băieșu în romanul Balanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jignirile
Curg răutățile, e vremea lor,
Și par a nu se mai opri vreodată,
Se-aruncă peste oameni ca un zbor
De păsări mii în zarea-ntrunecată!
Curg răutățile și mândre ne cuprind
Și ne privesc apoi triunfătoare,
Suntem mâhniți și suspinăm în gând
Și printre lacrimi ne punem o-ntrebare!
Oare, sunt flori pe care de le-am lua
Punându-le-n trăirea celor care
Jignesc crezând că e normal așa,
Ar înțelege că lasă supărare?
Oare, sunt raze și-un soare-n Univers
Ca sufletul să le cuprindă-odată
Iar vorba lor să fie ca un vers
Ce-l repetăm, cu drag, până și-n șoaptă?
Oare, câți știu că a jigni nu e
O clipă când ești bun și-ți dă mândrie,
E-o răutate... ucide zilele...
Dar astăzi, vreau s-o cred... copilărie!
[...] Citește tot
poezie de Lili Șipoteanu (17 noiembrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre oamenii pe care firea i-a lipsit de ale trupului desăvârșiri, sunt unii care, prețuind încă din vârsta copilăriei starea lor neasemuită cu a celorlalți oameni și de toți batjocorită, se hrănesc cu o nepregetată ciudă, c-o adâncă zăcășie, care în veci le ține mintea vegheată și le pornește sufletul la viclenii și la răutăți; alții, iar, mai zăbavnici poate în agerimea duhului, sunt de tineri cuprinși d-o tainică melancolie, d-o îndoioasă sfială, care mai adesea se cumpănesc cu o minte dreaptă și sănătoasă, cu un suflet compătimitor, cu o inimă miloasă.
Alexandru Odobescu în Doamna Chiajna, Nunta (1860)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara crăciunului nost'
Seara crăciunului nost'
Mare bucurie-o fost
Si-a fost bucurie-n lume
De-așa mare minune [bis]
Iosif cu sfânta Maria
Pornit-au călătoria
Și-au ajuns într-un oraș
Și-au cerut puțin sălaș
Să îi lase să se culce
Noaptea-n drum să nu-i apuce
Iar oamenii din cetate
I-au răspuns cu răutate.
Du-te, du-te și ne lasă
Că n-ai loc la noi în casă.
Atunci Preasfânta Fecioară
Ieși din oraș afară.
[...] Citește tot
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul pustiirii (Urgia cerească)
Iarăși lupte, iarăși sânge
Iarăși zgomot de război,
Iarăși lacrimi nesfârșite,
Iarăși valuri și nevoi!
Când a șters sărmana lume
Lacrima de pe obraz,
Au venit năpraznic iarăși
Alte valuri de necaz.
Văduvele iar vor plânge
Cu bătrânii cei sărmani
Și copiii vor rămâne
Iar cu miile orfani.
Pustii-se-vor orașe
Și pe mulți îi vor robi,
Unde sunt cântări deșarte,
Gloanțele vor dănțui.
[...] Citește tot
poezie celebră de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tot ce nu cântă doar vorbește
tot ce nu cântă doar vorbește
și tot ce vorbește vorbește despre el
(chiar dacă acel cineva se caută pe sine sau caută
un stăpân sau un discipol oaie sau lup)
suflă-l de la tine zeitate fie sau diavol
înghesuie-l în suspine și în raționamente
numește-l justiție crudă sau răutate binecuvântată
ești tu (sau eu) nimeni altcineva
omenirea-i bătută-n cap zăpăcită de discursuri
copilul fiecărei mame este pe cale s-asurzească
totul e numai vorbărie care nu este cântec
și toate vorbele sunt adresate doar unuia însuși
dar melodia incontestabilă a cântecului
(felul în care munții simt și îndrăgostiții) este tăcerea.
poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Feciorul de împărat a pornit ca primejdia, s-a dus ca pedeapsa lui Dumnezeu, s-a bătut cum se bate, cum numai el se bate și, când în a treia zi au crăpat zorile, iarăși a fost la curtea împărătească, sosind cu inima stâmpărată prin luptă și cu ea plină de dor neastâmpărat să știe ce și cum, de când s-a dus! Hei! dar ce-auzi? ce văzu? îmi vine nici să nu mai povestesc când văd atâta răutate, atâta suflet fără milă, și urâtă, și supărăcioasă, și grozavă treabă, încât nici nu se poate spune fără ca să răsufli o dată cu greu! Adică a fost așa: în clipita când stelele se strâng pe cer, când feciorul de împărat era numai trei pași de la poarta curții, s-a întâmplat întocmai precum a fost zis Lăptița: doi feți-frumoși, feciori de împărat, unul ca altul, cu păr de aur și cu luceferi în frunte. Dar era ca lumea să nu-i vadă. Vitrega, rea precum era în gândul ei, în pripă puse doi căței în locul copiilor, feți-frumoși, iar pe copiii cu părul de aur și cu steaua în frunte îi îngropă în colțul casei, tocmai la fereastra împăratului. Când feciorul de împărat intră în casă și cercă s-audă și să vadă, n-auzi nimic, ci văzu numai pe cei doi cățeluși, pe care vitrega i-a fost pus în patul Lăptiței.
Ioan Slavici în Doi feți cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am văzut de asemenea că femeile au multe lucruri în comun cu copiii, că simțul lor moral e diferit; sunt răzbunătoare, geloase, cu înclinație spre o răzbunare de o cruzime aparte... Când o activitate morbidă a centrelor psihice intensifică calitățile rele dintr-o femeie..., este clar că trăsăturile semicriminale ale unei femei normale o pot transforma într-o femeie criminală mai teribilă decât orice bărbat. Femeia criminală este consecvent un monstru. Cealaltă parte a ei este ținută în limitele virtuților, din cauze diferite, precum maternitatea, credința, slăbiciunile, și când aceste influențe contrare dau greș și o femeie comite o crimă, putem concluziona că răutățile dintr-o femeie trebuie să fi fost enorme până când să triumfe asupra atât de multor obstacole.
Cesare Lombroso în Criminologie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă
Deschid ochii mari și deodată
Ninge ca-ntr-o mie de povești
Imagini pure, îngerești
Au venit la ușa mea să bată
Și coboară cerul pe pământ
Diafan covor de puritate
Pașii noștri plini de răutate
Peste toate câte răni mai sunt
Ninge, ninge ca-ntr-o feerie
Și mă văd copil, copil de tot
Cum luptam printre nămeți înot
Cu-atâta îngerească bucurie!
Ninge, ninge ca o remușcare
Binefăcătoare și tardivă
Peste soarta lumii în derivă
Ca un preț pentru-o răscumpărare
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Copil fiind, adesea mă-ntrebam
Când voi putea să scriu scrisori?
Ce sunt acelea sărbători?
De răutăți habar n-aveam.
Acuma scriu, dar nu scrisori,
Citesc, dar nu-nțeleg nimic,
Adesea cad, dar mă ridic
Și știu ce-s alea sărbători!
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la copilărie și răutate, dar cu o relevanță mică.
Iubirea tuturor pentru toți poate că ar trebui să lăsăm asta în seama lui Isus. Iubirea e cu totul altceva. Nu are nimic de-a face cu generozitatea, cu îndurarea. Dimpotrivă. Iubirea este un amestec ciudat de contrarii, o îmbinare de egoism extrem și dăruire deplină. Un paradox! În plus, iubirea, toată lumea vorbește întotdeauna de iubire, iubire, dar iubirea nu e ceva ce alegi, ci te molipsești de ea ca de o boală, ești prins de ea ca într-o nenorocire. Așadar, ce anume alegem? Între ce și ce trebuie să aleagă oamenii în fiecare minut al zilei? Generozitate și meschinărie. Orice copil o știe, și totuși răutatea nu se mai isprăvește. Cum se poate explica asta? Se pare că ni se trage de la mărul pe care l-am mâncat atunci: am mâncat un măr otrăvit.
Amos Oz în Poveste despre dragoste și întuneric
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea unui copil către mama plecată la muncă
Mamă, de ce nu vii mai repede acasă?
Mi-e dor de tine. Mi-e atât de dor!
Te-ai dus în țări străine, dar ce-mi pasă?
Cine-mi mai spune mie "Somn ușor"?
Eu știu că n-aveam nici un ban, mămico
Mergeam la școală ca un zdrențăros
Pofteam o ciocolată, sau un Cico
În timp ce alții le vărsau pe jos.
Colegii mei vin tot în limuzine
Au bodyguarzi, și bani de buzunar
Dar eu, măicuțo, te am doar pe tine
În poza scumpă, din Abecedar.
Când nu mă vede doamna-nvățătoare
Eu scot fotografia și-o sărut
Colegii-mi spun "orfan", și cât mă doare!
Atâta răutate nu am mai văzut.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (2 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cățelusul șchiop
Eu am numai trei picioare,
Și de-abia mă mișc: țop, țop,
Râd când mă-ntâlnesc copiii,
Și mă cheamă "cuciu șchiop".
Frații mei ceilalți se joacă
Cu copiii toți, dar eu
Nu pot alerga ca dânșii,
Că sunt șchiop și cad mereu!
Și stau singur toată ziua
Și plâng mult când mă gândesc
Că tot șchiop voi fi de-acuma
Și tot trist am să trăiesc.
Și când mă gândesc ce bine
M-aș juca și eu acum,
Și-aș lătra și eu din poartă
La copiii de pe drum!...
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Am obosit...
Îmi puneți piedici, inventați povești,
Crezând că am să mă opresc,
Am steaua mea, vă spun pentru a ști
Și-n viață am să izbutesc.
Nu vă cer să mă apreciați, nu-mi pasă
De fițele și figurile voastre de aristocrați,
De părerea voastră mediocră și răutăcioasă,
Din partea mea, rămâneți aceiași încuiați.
Terminați cu critica, cu răutatea și prostia,
Cu acuzele, indolența, inferioritatea și ipocrizia,
Am obosit să v-ascult cum urlați din noroi,
Am obosit să mă uit în jos când vorbesc cu voi.
Fac tot ce îmi tresaltă sufletul de bucurie,
Lupt să îi fac pe semenii mei fericiți,
Știți cum arată zâmbetul unui copil trăit în sărăcie?
N-aveți de unde, căci sunteți prea zgârciți.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre copilărie și răutate, adresa este: