Citate despre credulitate și religie
citate despre credulitate și religie (inclusiv în versuri).
Lauda de sine
Cu-a noastră țară, din strămoși,
Ne lăudăm, sărmani fuduli
Da-n ea puțini sunt credincioși
Și doldora e de creduli.
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii oameni au abilitatea stranie de a-și împărți mințile în compartimente etanșe, fiind critici și raționali în probleme științifice, dar creduli ca niște copii când vine vorba de religie.
citat clasic din Alan Watts
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Faptul că un credincios este mai fericit decât un sceptic nu este mai relevant decât faptul că un om beat este mai fericit decât unul treaz. Fericirea credulității este o calitate ieftină și periculoasă.
citat clasic din George Bernard Shaw
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
- religie
- Toate religiile, cu zeii, semizeii, profeții, mesia și sfinții lor, sunt produse ale fanteziei și credulității unor oameni care încă nu au atins dezvoltarea maximă și personalitatea completă a puterilor lor intelectuale.
definiție clasică de Mihail A. Bakunin în Dumnezeu și statul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nemaiavând alți bărbați la dispoziție, pentru a testa credulitatea feminină, Dumnezeu a apelat la șarpe.
aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Elen: Eu crezusem, tu crezuseși, el crezuse! Credința este adevăratul meu trecut doamnă! Toată viața am crezut la mai mult ca perfectul...
Lady Robinson: Povești! Tu ești credulă, nu credincioasă! Credința ta se adâncește în măsura în care ți se adâncesc ridurile! Îți place să te ascunzi mereu după icoane.
Elen: Doamnă...
Lady Robinson: Îi dai înainte cu diateza pasivă! Dar și hormonii tăi își cer drepturile, Elen. Ce cauți tu aici? De ce te-ai urcat pe această corabie a disperării sexuale?
Elen: Voiam să ajung în Țara Sfântă. În țara cea fără de păcate...
replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Voi presupune că nu Dumnezeu cel foarte bun, izvor al adevărului, ci un anumit geniu rău, dar acesta deosebit de puternic și iscusit, și-a dat întreaga osteneală să mă înșele; voi socoti că cerul, aerul, pământul, culorile, figurile, sunetele și cele externe nu sunt altceva decât înșelări ale somnului, prin mijlocirea cărora a întins el curse credulității mele; mă voi privi pe mine însumi ca și cum n-aș avea mâini, ochi, carne, sânge, nici vreun simț oarecare, ci ca unul ce am socotit în chip greșit a avea toate acestea... voi merge mai departe, până ce voi afla ceva sigur, ori, dacă nu altceva, măcar aceasta cu siguranță, cum că nu e nimic sigur.
Descartes în Meditații despre filosofia primă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Argheziana
Nu-ți voi lăsa, nepoate, alte bunuri,
Decât tutun și patru ori cinci tunuri,
Uitate din rezbelul celălalt,
Dar eu voi un altul, tu un alt.
Se răzvrătește seara, marea,
Când plânge-n țărmuri toată țara,
Mă-mpac eu cu străbunii mei,
Dar nu am pax cu unii, azi mișei.
Cu fiecare carte nu am parte,
m-apropii blând de moarte, de ne-moarte,
nu sunt morbid, fudul, credul,,
încerc să fiu, s-ar zice, very cool,
ce să schimbăm? Vezi bine, drag vecine,
în Rai un mărăcine cum se ține.
Se-ntinde, se ridică fără frică,
Nerefuzat, înțeapă doar și strică.
Sudoarea muncii sutelor de ani
Se duce pe pustiu printre plăvani.
Din cântec și picturi kitchioase,
Noi arte, sume grandioase,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lauda
De laude răsună glia,
O fac titrații și netoții
De parcă toți compatrioții
Ar fi uitat ce-i modestia
Asociată cu prostia,
E lauda, o știu și hoții
Și parcă am dori cu toții
Să compromitem România
Cum tot românul e fudul,
De la opincă pân-la bossi
Nu cred că pătimim destul
La cât suntem de "păguboși",
Că e poporul prea credul
Iar șefii nu-i sunt "credincioși".
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la credulitate și religie, dar cu o relevanță mică.
Invitație
Dacă ești un visător, intră,
Dacă ești un visător, un fermecător, un povestitor,
Un credul, un om aplecat în rugăciune, un cumpărător de boabe magice...
Dacă ești un pretendent, intră și așează-te lângă focul meu,
Pentru că noi avem de împletit câteva povești pline de farmec.
Intră!
Intră!
poezie de Shel Silverstein din La capătul trotuarului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihaida - Fragment epic - Cântul I
Cânt armele române și căpitanul mare
Ce-mpinseră păgânii și liberară țara,
Răzbunătoare spaimă luciră peste Istru,
Peste Carpați trecură de glorie încinse
Și toți românii-ntr-una uniră subt un sceptru,
O acvilă, o lege, cum are ca să fie.
În van o crudă soarte i-alungă nempăcată,
În van conspiră iadul să-i ție-n întunerec
Ș-asupra lor trimite fatala dezbinare
Și uneltiri străine ș-împerecheri civile,
Căci Domnul îi protege ș-îi ține peste secoli
Și i-a ales să-și facă din ei tărie mare.
O, muză-mbărbătată ce-n Elicon n-ai nume,
Ce soarele dreptății te-ncinde și te-nspiră!
Mută să fie buza profană ce te cheamă
Să amăgească omul și cerul să insulte.
Severă deitate, a crimelor pedeapsă,
Ce vizitezi pământul să deifaci pe oameni,
Să fulgeri tirania, să reîntregi popoare!
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade Rădulescu
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru Grigore Vieru
Dragă Maestre,
Rostesc cu durere această veste:
Loc pentru noi nu mai este
Nici acasă și nici prin străini.
Se strigă prin cârciumi,
Se dansează-orgii.
Cine are nevoie de Limbă și Poezii?
Dar Dumneata nu te întrista:
Știi cum sunt necuminții.
Cunoști istoria bine.
Ești lângă Dumnezeu și le vezi pe toate.
Chiar daca până la el "te mănâncă sfinții".
Te rog, Maestre, mă iartă,
Că am fost și eu o dată
De ziua Limbii Române
Prin cârciumi străine.
Știi, părinte, noi suntem c-am creduli
Și sperăm că lumea e bună.
Pe urmă plângem în pumni
Că totul se vinde:
[...] Citește tot
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă tem
Mă tem că nici popor n-ajunge
Să învingă șleahta de tâlhari
Precum haiducii, pe cai mari...
Și care pot pe neam înfrânge!
Mă tem c-am pe-undeva, înăuntru
-În ce-i istoria trecută-
O rădăcină înfipt-neruptă...
Într-un vampir, la neam, lăuntru.......
Mă tem și de-alde ce-s pe stradă,
Că nu le știu hidosul gând,
Nu-i știu pe ce orgii îs stând
Și când pot răbufni-n paradă!?
Mă tem, de ce-am ales, sau nu,
Că n-am ce face, e totuna!
Oricum se schimbă-ntr-un, într-una,
La fel... Cum n-ai mai știi de "TU"!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Eu-Sunt" nu e grupul de două cuvinte, e faptul că sunteți, e faptul că aici, acum sunteți. "Eu-Sunt" sau conștiința primară e una și aceiași într-o căprioară, în voi, într-un purice, sau într-o salcie. E VIAȚA! E unul și același fapt de "A-Fi", nu e particular decât prin "eu"-l personal cu care vă identificați voi și vă izolați în/ca persoană, altfel, faptul de "A-Fi" e însăși Dumnezeu cel viu, viața, Numenul manifestat ca fenomen. NU E NICI O DUALITATE AICI! Așa că înainte de a face afirmați prostești gen: "Mai întâi dispare "eu". Care vezi, doamne, te pomeni observatorul și apoi se dizolvă "sunt" care vezi, doamne, o fi martorul, ar trebui să vedeți că doar gândurile din căpățâna voastră năroadă și din ochii voștri fixați de frică ca în filmele de groază se pot diviza. "Eu-Sunt" nu se poate diviza că e viața si nu gândurile voastre sterile cu care încercați să o prindeți pentru a o vinde celor naivi și creduli. CÂND PREZENȚA SAU "EU SUNT" INTRĂ, SE RESOARBE ÎN ABSENȚĂ, nu e pe bucăți că nu sunt două stări, NU E NICI O DUALITATE, e doar NUMENUL/ABSOLUTUL, MANIFESTAT CA ȘI FENOMEN SAU "EU-SUNT"! PAM, PAM.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XX
De-o nouă caznă-mi cat-a face rime
spre-a da subiect, din lumea cea 'necată
cântării douăzeci a părții prime.
Întreag-aveam atenția mea-ndreptată
ca până-n fund să pot vedea-n genune
și-n cât amar de plâns era scăldată.
Și-un neam văzui, plângând cu-amărăciune,
și-umbla-n tăcere prin rotunda vale,
și-ncet cum merg cei vii în procesiune.
Și dând vederii-o mai departe cale,
ciudat sucit pe-oricare-aci-l văzui
cu-ntregul trunchi din gât până sub șale,
spre spate-având întoarsă fața lui.
De-a-ndosul ei deci trebuiau să vie,
că-n față văzul stins era oricui.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Predicat; Biserica
Măcar era barba, nelipsită pentru râs în...,
ceva mângâiere,
chiar și albastră pentru o inimă de aceeași culoare.
Nici asta nu mai face parte din recuzită,
cum nici vocalizele pe o cutumă cu aceeași cheie sol,
lustruitul pietrelor de la intrarea în lăcaș,
vitraliile cu culori irisale,
mâna caldă pusă pe creștet,
acceptarea cerșetorului... alb la piele și cu început în păr,
mulțumitul cu un mărunțiș zgomotos aruncat din când în când într-un clondir de aramă,
primirea noului și însoțitul vechiului în ultimul voiaj... pentru cât poate da mâna.
Poate mai uit din ele, dar nu mă lasă gândul răzleț de atâta ură
care n-ar trebui să-și facă loc.
Sunt claustrofobic între sticlele thermo-panicale,
mă îneacă nu fuiorul lumânării ci monoxidul albicios
al tablei discrepante de la centrală răstignită să încălzească sfinții de pe pereți,
mă urmărește ochiul viclean să vadă cât arde ceara,
-că trebuie repede oprită și culeasă să fie revândută-
cum apa chioară boboteazică gâlgâită
sau stropită cu măturoiul pe tigvele prostimii extaziate
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ileana
1.
Pesemne, stele am visat,
Pe-un cer, din timpuri grele,
La tini' pe trup s-au arătat
Tulpini prea vechi de stele.
2.
Și, poate, vremuri de-început
Spre spații să te cheme
Și ai scăpa, din azimut
Spre-întâile lor gheme.
3.
Care sunt stele ce se nasc,
De mult, se scrie vreme,
Și poate, încă, stele pasc
Lumini ce cresc, devreme.
4.
Din apă, este dorul meu,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul votantului veșnic păcălit (în amfibrah)
Nu-i tobă de carte, dar bun e de plisc
Și fără ca lumea să-i simtă hoția
Profită că-n țară e mare prostia
Și-ajunge alesul pe-naltul său pisc.
Votantul credul, stimulat și de fisc
Își pune ștampila, făcând nebunia
Să-i dea iar puterea, și-astfel România
Devine o țară cu-nalt grad de risc.
Apoi cu belciugul ce-l are în nas,
Dar mândru de faptul că e suveran
Zadarnic încearcă să prindă iar glas
Strigându-i că țara o duce-n Infern:
Doar el l-a votat să devină etern
Pe omul politic mereu mitoman.
sonet de Mihai Haivas
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-mi cu cine trăiești, ca să-ți spun cine ești
Când stai cu hoți, înveți să furi,
Iar cu birjari, înveți să-njuri,
Cu cei nedrepți ‒ să fii nedrept,
Iar cu cei drepți ‒ să fii om drept.
Cu-nșelători, înveți să-nșeli,
Cu scornitori, înveți scorneli,
Cu oameni răi ‒ să fii om rău,
Iar cu lingăi ‒ să fii lingău.
Cu mincinoși, înveți să minți,
Să fii cuminte ‒ cu cuminți,
Cu cei scrântiți ‒ să fii scrântit,
Iar cu tâmpiți ‒ să fii tâmpit;
Cu tupeiști ‒ să ai tupeu,
Cu cei atei ‒ să fii ateu,
Cu cei curvari ‒ să fii curvar,
Iar cu măgari ‒ să fii măgar.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Cugetări versificate (10 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre credulitate și religie, adresa este: