crini şi viaţă

Iubirea ta...

Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare,
un nufăr alb în amurgul amar,
un surâs printre dulci lăcrămioare,
un crin ceresc răsărit pe altar.

Iubirea Ta, Domnul meu, e o taină.
Ea-mi umple gândul de-un nou înţeles,
de-un mister care toate-mi destaină,
ca să-nţeleg pentru ce m-ai ales.

Iubirea Ta e-un inel ce ne leagă,
un scut sub care-l înfrunt pe Cel Rău.
E tot ce am, e viaţa mea întreagă,
de când trăiesc doar prin sângele Tău.

Iubirea Ta, Domnul meu, e-o lumină.
Dar cînd în piept vechi ispite vin iar,
atunci din nou pe faţa Ta divină,
în trist amurg, stropi de sânge răsar.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pledoarie pentru vechii prieteni

Deşi eşti în deplina vară-a vieţii,
Iar vocile din mijlocul unui public numeros
Şi noii prieteni sunt meritelor tale cântăreţii,
Nu fi neînţelegător şi nici orgolios,

Gândeşte-te la prietenii tăi de-odinioară:
Talazul timpului va mâli floarea de crin,
Frumuseţea ta va trece, cum trece-această vară,
Dar pentru ochii vechilor tăi prieteni mai puţin.

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crinul, floarea sufletului meu

Prin piaţa lumii tumultoasă,
În costum de floare-aleasă
Zâmbesc oricui, fără de teamă
Jubilând, de bună seamă!

E-un carnaval, cu flori şi îngeri,
Cu măşti hidoase, desuete,
În care, inimă mai sângeri
De se aruncă-n flori cu pietre!

Şi cum se-ntâmplă-ades în viaţă,
Când după inima-i trăieşte:
O floare, va rămâne-n piaţă,
Femeia mândră ce iubeşte!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.

citat celebru din George Călinescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sărut pe care îl dorim

Există un sărut pe care îl dorim
întreaga noastră viaţă, atingerea

spiritului de trup. Apa mării
imploră perla să-şi spargă scoica.

Iar crinul, cu câtă pasiune
are nevoie de o iubită sălbatică! În

noapte, deschid fereastra şi îi cer
lunii să vină şi să-şi apese

faţa de a mea. Respiră în
mine. Închide uşa vorbelor şi

deschide fereastra iubirii. Luna
nu intră pe uşă, ci numai pe fereastră.

poezie clasică de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa unui nou răsărit al iubirii

În orizontul imaginar
Al vieţii
Va fi mereu
Un nou răsărit,
Va fi mereu
În suflet
Un cântec să-l amintească.

Din fiecare zi ce trece
Din nou se naşte alta,
Deci să începem
Să trăim(dragostea)viaţa
cu fiecare rasarit de soare.

Îm apus de soare
Şi-n fiecare zori,
Privighetorile cântă,
Crini înfloresc,

Cerul e albastru

[...] Citeşte tot

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fată tânără pe patul morţii

Ca robul ce cântă amar în robie,
Cu lanţul de braţe, un aer duios,
Ca râul ce geme de rea vijelie,
Pe patu-mi de moarte eu cânt dureros.

Un crin se usucă şi-n laturi s-abate
Când ziua e rece şi cerul în nori,
Când soarele-l arde, când vântul îl bate,
Când grindina cade torente pe flori;

Aşa făr' de veste pe zilele mele
O soartă amară amar a bătut,
Şi astfel ca crinul de viscole rele,
Pe patu-mi de moarte deodat-am căzut.

Abia-n primăvară cu zilele mele
Plăpândă ca roua abia am ajuns,
Atuncea când cântă prin flori filomele,
O crudă durere adânc m-a pătruns.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţe

Tinereţe, leagăn dulce,
care legeni omenirea,
Pîn' la tine nu-mi ajunge
nici condeiul, nici gândirea.
Cine te-a trăit odată,
nimic n-are mai de preţ
decât dulcea amintire
a trecutei tale vieţi.
Nu e grai să poată spune,
nici condei să poată scrie,
tinereţe, tinereţe,
viaţa ta de poezie...
Viaţa ta – grădină sfântă –
cu flori mii, în mii de feţe,
e fermecător de dulce,
tinereţe, tinereţe...

Tinereţe! O, ce dulce
e viaţa ta de vis,
când tu faci întotdeauna

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele căzătoare

Pe colţul alb al fluturelui-stea
Adorm plângând, cerşindu-ţi dragostea
O lacrimă precum un vis se-nalţă...
Simt sufletu-mi zburând, lipsit de viaţă.

În lumi călătoresc şi mă tot doare
Prohodul tău de stele căzătoare.
Mi-aş fi dorit să fie viaţa moarte
Să-mi ţes tristeţea-n răsărit de noapte.

E-n clopot golul clipei... Mă cuprinde...
E cerul pacea unei lumi aride
Iar eu sunt marea plajei răzvrătite
Şi stânca ta de vis şi dor, iubite...

Tu mi-ai deschis a nemuririi poartă...
Povestea-ncepe cu "au fost odată
Într-un regat de gheţuri, crini şi perle
Paşii iubirii unei lumi eterne".

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cânturi printre rânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea tăcerii

Din tristeţea ta,
s-a născut tăcerea mea,
doruri neatinse,
la care mai speram,
farmecul clipei
ce avea să vie,
stângaci cautând pe cer,
ochii atât de dragi mie.

Tăcerea ta,
în noaptea albastra
e vis de naufragiat
către astre,
e calea Lactee
cu doruri grele
şi noi cavalcând
unde şi maree.

Din lacrima ta,
s-a născut iubirea mea,

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă de om tânăr (II)

Cum să vă zic? mă minunez de viaţă
ca de-un izvor de munte în pustiu
din fiece ungher al fiinţei mele
vin soli cărări vestindu-mi că sunt viu
în zori mă scol cu lauda pe buze
aprind lămpi mari de cuarţ violaceu
simt cum pământul - pasăre de finix -
renaşte din cenuşă-n ochiul meu

Apoi se-nalţă beat din pâcla nopţii
un univers de vietăţi stârnind
miroase-a seve tari şi-a-mperechere
pe câmp erup vulcani de hiacint
columbe zugrăvesc pe cerul verde
un crucifix de crini miraculos
copiii zămisliţi acum sub soare
au stele-n frunte ca de făt-frumos

Ce tânăr sunt! ce blând mă flagelează
blestemul meu divin de a trăi!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

La România

Astfel cum se-nclină crinul
Fără viaţă şi color,
Când un vierme-i roade sânul
Fraged şi desfătător;
Astfel, dulce Românie,
Tu începi a te fana,
Şi nimic n-aduce ţie
Viaţa şi mărirea ta!
Dragă, moartea locuieşte
Chiar în sânul tău frumos.
Unde mergi ea te-nsoteşte;
Orice faci e de prisos.
Când în dorul ce te-abate
Tu încaleci să combaţi,
Un fiastru urcă-n spate
Şi iţi zice să abaţi!
Când pe râul organizării
Vasul tău vrei a-l purta,
Un fiastru, al pierzării,
Pune mâna-n cârma sa.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu pleci...

Să nu pleci cât e timp de trecut pe sub plopi,
Cât mai curge pe piatră o apă târzie.
Chiar de plouă-n amurg, nu te teme să-ngropi
Ce-ai avut mai de preţ în corabia vie.

Să nu strigi cât e timp de visat pe sub tei,
Cât e timp de iubit lângă frunzele nopţii.
Dacă vrei să mai dai, dacă vrei să mai iei,
Încrustează un semn pe sprâncenele porţii.

Să nu pleci, ochii mei nu mai ştiu ce-i cu ei;
Să-i împaci, cum ştii tu, pân' la ceas de trezie.
Dacă vrei să mai dai, dacă vrei să mai iei,
Trandafirii, doar ei, ne vor sta mărturie.

Să nu strigi cât e timp de cules trandafiri,
Cât e timp de urcat în cetatea iubirii.
Vor veni la ospăţul stelar amintiri
– Să nu uiţi, să nu uiţi să le dai trandafirii.

[...] Citeşte tot

poezie de Cornel Armeanu din Între două lumini
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă Limbii Române

Oricât am fi de buni sau răi vreodată
oricât am fi de falşi sau de fireşti
ne regăsim sfioşi cu toţii, iată
în templul limbii noastre româneşti

Ea urcă din adânc, ca dintr-un crater
topind în lavă fiece cuvânt
căldură e, de stea, şi alma mater
şi n-are seamăn pe acest pământ

Oh, bocet e, şi dans, şi zeitate
care îşi paşte turma între crini
e geniul bun ce-n tâmpla ţării bate

Şi dacă astăzi luminaţi trăim
şi inimile noastre-s fermecate
cuvine-se, şi ei, să-i mulţumim

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Poezii (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de harpă

când vine dimineaţa şi zori îmi bat în pleoape
mă trezesc fericită cu iubirea în braţe
alintă-mă iubite să te simt aproape
nu lăsa tristeţea neagră să mă înhaţe.

te blestem să mă iubeşti până la moarte
cum eu te iubesc până la marginea luminii
dar ce păcat că timpul bătrâneţe împarte
şi ne trecem şi noi cum se ofilesc crinii.

o viaţă întreagă şi încă alte zece
eu doar la ţine m-aş opri să te iubesc
dar ce păcat că viaţa repede se trece
gânduri şi sentimente în vânt se risipesc.

sărută-mă iubite ridică-mă la stele
să ard în raze apăsările grele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isus

Isus a fost în slavă
cel mai înalt străjer.
Dar, când veni să moară
mai-nalt a fost ca-n cer.
Isus a fost la Tatăl
sublimul vieţii rost.
Dar, când S-a dat ca jertfă
şi mai sublim a fost.

Isus a fost în ceruri
divinul slavei crin.
Dar, când S-a-ntins pe cruce,
a fost şi mai divin.

Căci nici un om pe lume,
nici Iuda, nici Pilat,
n-au înţeles că Domnul
de voia Lui S-a dat.

N-au înţeles că Mielul

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul vechiului cotoi

Crin înţărcat mi-e dragostea de-acuma?
Chiar dacă-ţi pipăi şoldul, sânul, ceafa,
În gură nu-mi mai plescăie lin apa,
Pe creieri mă apasă-n creţuri bruma.
Sunt prea sătul sau e-o nevolnicie
De vechi cotoi blazat în bleu smântâne?
O, doar cuvântu-n lobodă-mi rămâne,
Mâna-mi vioaie-i. Sufletul meu ştie
O mie de palate şi-altă mie
De melci mirifici, de izvoare-ovale.
Aşează-te-n genunchi şi-a tale şale
Îndoaie-le. Clădesc o-mpărăţie
De vorbe dulci ce-ţi umplu pîn'la greaţă
Cu fluturi sparţi de raze-ntreaga viaţă!

sonet de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai curat decât zăpada

Mai curat decât zăpada,
Tu îl faci mare pe-acel
Ce Ţi se predă, Isuse,
Cu tot sufletul din el.
Mai frumos ca orice cântec
Faci Tu drumu-ngust şi sfânt,
Al aceluia ce-şi ţine
Al Tău dulce legământ.

Mai curat decât cristalul
Faci Tu Duhul orişicui
Îţi încredinţează Ţie
Toate gândurile lui.

Mai de preţ ca orice aur
Faci Tu viaţa celui blând,
Care umblă şi lucrează
Binefăcători, tăcând.

Mai slăvit ca orişicine

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani!

"La mulţi ani!", băiatul mamei mare.
Fie-ţi viaţa cânt şi sărbătoare!
Azi e mare sărbătoare-n casă...
Viaţa-ţi fie ca o zi frumoasă,
Cu lumină, pace, vrajă, tihnă...
Suflet de iubire şi lumină...
Douăzeci şi nouă de boboci de crin
La reverul vieţii rinşi sunt azi... Amin!
Să-mi trăieşti! Eu mă mâdrec cu tine...
"La mulţi ani!" şi multă fericire!
Spor în tot ce faci... Să-ţi împlineşti
Visele pe care le croieşti!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani!

"La mulţi ani!", băiatul mamei mare.
Fie-ţi viaţa cânt şi sărbătoare!
Azi e mare sărbătoare-n casă...
Viaţa-ţi fie ca o zi frumoasă,
Cu lumină, pace, vrajă, tihnă...
Suflet de iubire şi lumină...
Douăzeci şi nouă de boboci de crin
La reverul vieţii prinşi sunt azi... Amin!
Să-mi trăieşti! Eu mă mândresc cu tine...
"La mulţi ani!" şi multă fericire!
Spor în tot ce faci... Să-ţi împlineşti
Visele pe care le croieşti!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!