crivăţ şi viaţă

Frumoşi nebuni cântă dragostea, libertatea şi răzvrătirea. Adică viaţa. Paginile scrise atunci se păstrează ca fumul în crestătura icoanelor potrivite sub candela Timpului. Sunt de zăpadă albastră, de Dunăre neistovită şi umblă-n ele sănii alungite de crivăţ, duhul legendelor şi al gerului care încleştează Bucureştii la margini de Orient şi lângă inima binecuvântată a tinereţii şi a femeilor.

citat celebru din Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legiuni

Te întreb, Înşelătorule, unde sînt legiunile mele
şi unde cele o mie de suliţi, de turle?
De pe culme spuneai că se vede alba copilărie,
şi acum nu aud nici tobe, nici surle.

Ascultă atent! Auzi un fluierat?
E un rest din trenul care a luat totul acum o mie de ani.
Şi-un uruit prelung nu-ţi sapă urechea?
E viaţa unui băiat care se plimba pe sub castani.

Din legiunile tale n-a rămas decît un crivăţ
care bate neîncetat,
şi lancea de lemn care aparţine soldatului
ce n-a existat.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă crivăţul de adormit nămeţii

E aşa de rece vârtejul ninsorii,
inima ei de fulgi îmi cade în palme
sticleşte ca un rubin,
cade lichefiată,
argintată, sfioasă
ca sărutul virgin.
Mă zăresc deodată
clipă îngheţată pe un soclu fin,
şi iată-mă suflet într-un cerc de gheaţă.
Dedesupt oamenii împart pâine şi vin.
Schimb moarte pe viaţă –
am strigat din rărunchi -
nimeni nu m-aude...
Hrănesc cu lumină
crengile ude,
trosnesc copacii cu zăpezi în genunchi.
În pletele ceţii
scânteiază nimfele nopţii -
cântă crivăţul
de adormit nămeţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Oglinda Literară - nr.163, Aprilie 2015 (ianuarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul mă strânge-n chingi de lut

Timpul mă strânge-n chingi de lut,
Genunchii-mi pune în pământ.
Pe firul vieţii nevăzut,
Mi-e tot mai trudnic să m-avânt.

Îmi bate crivăţul la geam,
Mai troieniţi sunt anii mei
Şi-ultimii cai, cu greu înham,
La nesfârşitele-odisei.

Aş vrea vecia să alung,
Ca pe-un blestem ce-a-mpovărat
Şi existenţa unui ciung
Şi-ologu-n mersu-i scâlciat.

Vedeţi?! Încă trăiesc şi-acum.
În viaţă ghearele-mi înfig.
Chiar de sub paşi rămâne scrum,
Mă-nvăluie năpraznic frig.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cer se aprind candelabre de stele. De pe terasa hotelului, îmi lunec ochii pe sclipitoarea câmpie a mării şi cuget la vremile îndepărtate, la câte întâmplări şi prefaceri au curs după ele. Mă gândesc la blândul şi nefericitul Ovidiu... Aici şi-a plâns amărăciunile surghiunului gingaşul poet al Romei. Străin, bolnav, neînţeles de nimeni, el nu găseşte, în sufletu-i abătut, un cuvânt de laudă nici pentru locul, nici pentru poporul în mijlocul căruia e osândit să trăiască. În versul lui urlă crivăţul iernelor grozave care îngheţau marea, pe lira lui suspină dorul de soţie, de prieteni, de patria lui pururea frumoasă şi surâzătoare, din care a fost gonit şi pe care n-avea s-o mai vadă niciodată.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Constanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea ne-a dat o viaţă nouă

Petalelor de roze de azur
Doine şi balade fost-au mirii,
Regina inimii - sufletul pur
Şi dragostea dintâi a firii.

Rodul iubirilor de soare,
Printre furtuni şi crivăţ dintre noi,
S-a recules o soartă, care...
Se curăţase de noroi.

Viaţă supusă intangibil
A suscitat la bănuială...
Destinul nostru reversibil
S-a reclădit în strai de gală.

Şi mic şi mare vin să vadă
Minunea sufletelor două
Ucisă de-a credinţei spadă,
Moartea ne-a dat o viaţă nouă.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicului F. I

Visuri trecute, uscate flori
Ce-aţi fost viaţa vieţii mele,
Când vă urmam eu, căzânde stele,
Cum ochiul urmă un meteor,

V-aţi dus cu anii-mi, ducu-vă dorul,
Precum cu toamna frunzele trec;
Buza mi-e rece, sufletul sec,
Viaţa mea curge uitând izvorul.

Candel-a ştersei d-argint icoane
A lui Apolon, crezului meu,
Mă topese tainic, însă mereu
De ale patimelor orcane.

Sau ca un nour gonit de vânt,
Alerg pe calea vieţii mele,
O buhă care, ţipând a jele,
Bântuie urma unui mormânt.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet hibernal

Eu simit cum iarna asta mă pândeşte
Să îmi ucidă astăzi trandafirul
Şi crivăţ să mă sufle, nu zefirul,
Să merg pe lac să prind la copcă peşte.

Când vine vremea şi se uscă firul,
Lucirea soarelui încet păleşte
Şi ritmul vieţii parcă-ncetineşte,
Iar gândurilor li se rupe şirul.

Ca-n menghină, captiv mă ţine gerul
Şi chiar aş vrea să ies acum din casă
Că-i linişte... şi limpede e cerul,
Azur vărsat pe neaua de mătasă.

Copaci brodaţi cu filigran de gheaţă,
Dormiţi, visaţi şi mâine prindeţi viaţă!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor

Îmi amintesc, cu drag, de prima oară,
Chiar după ce de-abia ne-am cunoscut,
Semn de iubire şi nou început
Ţi-am prins cu-n bold, la piept, o inimioară,

De s-au grăbit şi norii să dispară,
Iar de sub nea, în soare-a apărut
Covor de ghiocei, şi cu-n sărut
E de atunci, mereu, tot primăvară;

Nu am simţit nicicând seceta-n vară,
De Crivăţul din iarnă, n-am ştiut,
Iar vreo furtună când s-a abătut,
Era mă-ta în viaţă, Mărioară;

Doar toamnelor ce le-am făcut ocară,
Au vrut să stea la noi cât au putut,
Tâtzii şi ruginite au trecut
Cu tine,-aşa uşor le-am tras pe sfoară (!)

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul tău...

Soarta-i uneori nedreaptă,
Ai noroc, minte-nţeleaptă,
Numai că nu poţi păstra
Darul după cum ai vrea,
Anii, aduc şi vreme rea!

Norii ce umbresc lumina,
Iarna debutând cu bruma,
Crivăţul ce te pătrunde,
Omăt aşternut oriunde.
Lumina cea mai străvezie
E ca visul trecătoare.
Soarele ca ieri, speri să mai vină
Cu mângâierea lui fermecătoare,
Un univers trăit de fiecare!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasăre ciudată

Iarna, toate păsările migrează spre sud.
Dar, iată, o pasăre în zbor întins spre nord,
Ciripind voioasă-n curenţii reci care veseliile exclud,
Cu capul în furtună, cu-alt păsăret în dezacord.
Ea declară: " Nu vin aici pentru c-aş iubi gheaţa
Sau crivăţul cumplit, ori ţărâna cu-omătul covoraş.
Nu, o fac doar pentru că-mi place să-mi duc viaţa
Aici, să fiu singura pasăre care rămâne în oraş."

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi de azur

Mi-ai apărut în cale, Primăvară,
Surâzătoare, cu ochii de azur,
Salbe de ghiocei îţi dau contur
Trezindu-ne din amorţeală.

Pe crivăţul neobosit
Ce-a alergat din zori în noapte,
Doar liniştea l-a domolit,
Că deseori vorbeşti în şoapte.

Sunt raze cu lumini de undă,
Care pătrund prin nevăzut
Şi toată viaţa o inundă
De la prezent către trecut.

În pajiştea cu braţe moi
Hai, Primăvară, iar, la noi!

sonet de Constantin Iordache din Fereastra magică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iarnă

Presară iarna lacrimi dalbe peste pământul îngheţat,
Acoperă cu flori de gheaţă ferestrele şi-ntregul sat.
Pe dealuri ea aşterne neaua cu străluciri ca de mărgea,
Copacii îi îmbracă-ndată în mantie de catifea.

Iar vântul intră-n jocul iernii şi viscoleşte fulgii toţi,
Cu veselie îi adună pe toţi copiii pe la porţi.
Ei vântul îl aleargă-n vale şi fulgii-i prind din zborul lor,
Apoi se tăvălesc râzând, pe-al iernii drag şi alb covor.

Iar iarna se înveseleşte şi-n jocul lor cu drag se prinde,
Din ceruri cerne iar ninsoare, ce lumea-ntreagă o cuprinde.
Din râsul pruncilor ea face pentru văzduhuri zurgălăi,
Ce-n nopţile de vifor pline suna-vor vesel peste văi.

În jocul iernii intră seara ca o măicuţă obosită,
Ea linişteşte copilaşii şi-n case-ndată îi trimite...
Iar iarna ca s-o pedepsească trimite crivăţul hapsân,
I-acoperă pe boltă luna cu norii ei ce-aduc furtuni.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Munteanu (8 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărăganul

Pe cea câmpie lungă a cărei tristă zare
Sub cer, în fund, departe, misterios dispare,
Nici casă, nici pădure, nici râu răcoritor,
Nimic nu-nveseleşte pe bietul călător.

Pustietatea goală sub arşiţa de soare
În patru părţi a lumei se-ntinde-ngrozitoare,
Cu iarba-i mohorâtă, cu negrul ei pământ,
Cu-a sale mari vârtejuri de colb ce zboară-n vânt

De mii de ani în sânu-i dormind, zace ascunsă
Singurătatea mută, sterilă, nepătrunsă,
Ce-adoarme-n focul verii l-al grierilor hor
Şi iarna se deşteaptă sub crivăţ în fior.

Acolo floarea naşte şi moare-n primavară,
Acolo piere umbra în zilele de vară,
Şi toamna-i fără roadă, ş-a iernii vijelii
Cutrieră cu zgomot pustiele câmpii.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvează-te

Salvează-te dacă mai poţi
Viaţa asta este scurtă
Nu crede ce spun astăzi toţi
Si-ncearcă -n vorbe să ascundă
Un adevăr?.... magie neagră
In alambicuri cu minciuni
Se toarnă şi un strop de wisky
La frontiere cu furtuni
Salvează-te dacă mai poţi
Să scoţi din sânge adevăr
Când cu minciuni stropită-i uşa
Tratatelor din patru zări
Când crivăţul bate din stepă
Si vin tornade din apus
Salvează-te copil al ţării
Purtându-ţi mândru capul sus

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conrad - Cântul al III-lea - Egiptul

Cunoaşteţi voi pământul ce Nilul a născut?
Ce crivăţul cu coama de gheaţă n-a bătut;
În care sub cununa-i se-nalţă palmierul
Şi pare că sprijină cu mândra-i frunte cerul
Aşa ca o columnă de marmur minunat
Ce sprijină un templu cu aur înstelat?
În care dulcea Ibis de zefiri legănată,
În silvele de cactus suspină amorată,
În care zea Isis c-un graţios surâs
În tristele deşerte crea un oasis;
Cunoaşteţi voi Egiptul ce n-are semănare
Cu nici o altă ţară? Loc curios în care
Întunecoasa fiie a vechii Ethiopii
Contrastă cu evrea cu ochii azurii,
Şi palida arabă, cu fruntea visătoare,
Cu copta cu păr negru şi braţe de ninsoare?
Pământ ce fecondează în fiecare lună,
Şi nici un timp n-abate splendida sa cunună!
În care frunza cade sub soarele de foc,
Şi alta vine-ndată de ţine al său loc.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lungul drum plin de suspine

În lungul drum plin de suspine
Eu pot conta numai pe mine,
Făcând mereu la lume bine,
Neaşteptâd răsplată de la nimeni.

La margine de ţară,
Apoi cu totul afară,
Alături de ce-i ce plecară,
Pe obraz cu lacrima amară.

Viaţa unui emigrant
Egală cu a unui copil abandonat
Ce trebuie să fie şi floare şi atlant
În crivăţul debordant.

De ce n-ajunge pâinea vetrii
Să cuprindă-n parametrii
Săi: vecini, colegi, cumătri
Risipiţi la mii de kilometri?

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ger

Mor iar boschetarii de frig
Sub zodii inabil înjghebate
Din renunţări vinovate...
De Brahms marş funest? Or de Grieg?

Câinii flămânzi sar să muşte
Aerul grav-stalactică –
Haita e prea asmuţită
Crivăţ gata să-i puşte

Se covrigesc morţi-n sicriu
Se sting lumânări de ftizie
Lângă o vatră şi-o viaţă pustie
Testamente gracile se scriu

Degete-s lipite de clanţă,
Pe ţigle coşuri aiurează
Madona din icoană lăcrimează
Când i-oferim flori de gheaţă...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea lui Fulger

În goana roibului un sol,
Cu frâu-n dinţi şi-n capul gol,
Răsare, creşte-n zări venind,
Şi zările de-abia-l cuprind,
Şi-n urmă-i corbii croncănind
Aleargă stol.

El duce regelui răspuns
Din tabără. Şi ţine-ascuns
Sub straiul picurând de ploi
Pe cel mai bun dintre eroi -
Atâta semn de la război,
Şi-a fost de-ajuns!

Pe Fulger mort! Pe-un mal străin
L-a fulgerat un braţ hain!
De-argint e alb frumosu-i port,
Dar roş de sânge-i albul tort,
Şi pieptul gol al celui mort
De lănci e plin.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E

E frică e spaimă e ger şi e vânt,
E crivăţ, coşmaruri nu-n SUFLET, ci-n gând,
Pământ ţi-este gura şi-n inimă cânt,
Flămând de al visului bine urând,
Nu ştii dar ţi-e rău în momentul arzând,
De spaima ce-ţi este al vieţii mormânt,
Te sperii zici, bine dar nu ai curând un spectru al BINELUI DOMNULUI SFÂNT?!
Te-aştepţi să nu fie, să intri-n pământ,... dar tu ca miner pe-alte "trepte" călcând,
Ieşive-i căci meriţi, pe-al DRUMULUI rând,
Sfârşi-vei sperând mîntuire visând
De-acum pân-acolo-ajungând gând cu gând,
AL DOMNULUI ZÂMBET AVEA-VEI "curând",
De CREZI şi eşti OMUL-CUVÂNT!!!

poezie de Scurtu Sorin Izvoraş (11 octombrie 2015)
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraş
Comentează! | Votează! | Copiază!