crizanteme şi viaţă

Crizantemele
amintind de toamna mea
din altă viaţă.

haiku de Doina Marcela Gheorghe (6 noiembrie 2021)
Adăugat de Doina Marcela Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizanteme

Pe umerii toamnei,
Calina romanţă valsează-n amintiri dorite.
Viorile inimilor oftează-n colţuri umbrite.
Frunzele ruginii se strecoară ca gândul
Printre copacii aleii cu ramuri putrezite
Şi cad obosite pe asfalturile dospite,
Împiedicând grijile visătoarelor grăbite.

Luna aţâţă mereu nostalgii,
Soarele cochet schimbă des pălării.
Iubirile cu braţe de crizanteme
Încearcă mereu să alunge dileme,
Iar vântul răsfăţând des aripi şi plete
Flutură-n zări vele de gânduri cochete.

Sărutând pătimaşă crizantemele toamnelor
Îngân romanţe de viaţă trăite,
Pentru voi domnilor şi doamnelor.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

,, Ninge galben" printre ramuri,
Toamna bate larg în geamuri,
Crizantemele înfloresc,
Viaţă, ce mult te iubesc.

Valeria Mahok (17 noiembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intotdeauna exista

îmi îngheţaseră mâinile
mă vânau cele mai necruţătoare gânduri
îşi ascuţeau în mine ghearele obsesii
mă răneau
şi nu era nimeni pe aproape

anotimpul delira în albe crizanteme

întotdeauna există şi mai rău suflete îmi ziceam
privind cum întunericul îmi cade la picioare
dezolant
fără explicaţii
ca un monstru răpus de nevedere

întotdeauna există o altă durere
şi o lumină care nu întârzie mai mult de o viaţă

poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizanteme

Aşteaptă-mă diseară la fereastră
Cu ochii trişti, cu fruntea visătoare...
Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme,
Să-mpodobim iubirea care moare...

Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme...
Sunt flori târzii, sunt florile din urmă,
În viaţa lor e moartea primăverii,
Cu viaţa lor iubirea ni se curmă...

Aşteaptă-mă diseară la fereastră
Cu fruntea-n mâini, cu ochi pierduţi în vis –
Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme
Şi cel din urmă cântec ce ţi-am scris...

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Octombrie a ajuns
aproape de final, tăcut, uşor
şi pe vârful piciorului.
Aducând multă culoare în peisaje,
miros de crizanteme, ploaie
şi lumină senină în asfinţit.
Octombrie este mirosul de ceaţă,
de recoltă bogată în legume, fructe,
şi de frunze colorate în mii de culori.
Asta îmi încălzeşte inima....
Simplitatea e farmecul vieţii.

poezie de Eugenia Calancea (23 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bate vântul florile

Bate vântul florile,
Ce frumoase îs zorile,
Când îmi bat lin în fereastră
Şi iubirea mea îi aleasă,
Ca o pasăre măiastră.

Bate vântul în fereastră,
Să vadă când sânt acasă,
Să mă îmbete cu mireasme,
În luna cu crizanteme
Florile iubirii mele.

Bate vântul în grădină,
Adunând frunze-n rugină,
Să-mi aştearnă covor moale,
Ce foşneşte sub picioare
Colorând orice cărare.

Bate vântule cu dor!
Şi mă cheamă în pridvor,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (4 octombrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit după tine în toamna vieţii

Acum îmi dau seama că ai plecat,
ca un copac ce e tăiat din viaţa lui
şi plâng că tu înapoi nu poţi să mai vii,
la locul nostru de amintiri,
sau să vii la mine să-mi dăruieşti un strop de soare,
cu o crizantemă în mână aducând un iz de toamnă,
să-mi umple inima de romanţe romantice,
cu care m-am obişnuit să trăiesc,
dar nu mai pot, te-ai dus acolo sus,
la judecata Domnului Isus,
ş-acum privesc la apus să văd unde te-ai dus.
Păşesc singură-n toamna vieţii,
p-alei înmiresmate cu parfumul tău
şi vreau să fii din nou lângă mine...

poezie de Eugenia Calancea (13 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinos

Cum urcă spre seară poteca surori,
Mame, copii şi nepoţi,
Tăcuţi pelerini cu braţe de flori,
În demnă-acalmie cu toţi!...

Şi iată cum umblă pe deal o mătuşă
Cu greu, târând paşii domol,
C-o greblă şi flori într-o găletuşă,
Să dea ritualul obol.

Se-adună-n cinstire cei vii laolaltă,
Popas fac în vechi cimitir,
S-aducă prinos celor scumpi ce odată
Sorbeau din al vieţii potir;

Cu grijă, când scormone lutul cu sapa,
Mormântul cel drag prospătând,
Pătrunde o boare odată cu apa-
Susur pe cei duşi adorând.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Brevi finietur... (2000)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depresie de toamnă

În acest an de stihii năpădit
Şi încărcat de ură mult prea crunt –
Nici pomii, nici iubirea n-au rodit –
Nici crizanteme, parcă, nu mai sunt.

E o toamnă tristă, plină de mâhniri,
Tristeţi rodesc în suflet şi-n grădini...
Ca-ntr-un blestem, mă–ntorc în amintiri
Şi anii mei – îi simt tot mai puţini.

Prilej de veselie nu găsesc
În acest început de veac hain...
Nici nu mai ştiu ce-nseamnă să iubesc
Şi-n inima-mi se adună mult venin.

Doar cârcotesc la fiecare pas,
Ce tot mai greu prin viaţă mi-l târşesc...
Şi vorbe de ocară, al meu glas –
Despre-al meu trup şi suflet des rostesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile Tale

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe pleoape şi îmi curg pe faţă
Lacrimile tale sunt dulci sau amare,
După cum ţi-a fost trecerea prin viaţă.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe trup şi îmi intră-n suflet,
Lacrimile tale alunecă tăcute
Fără ca să scoată nici măcar un sunet.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Ce încet ş-uşor inima-mi mângâie,
Lacrimile tale sunt nişte cristale
Ce parcă-s făcute, din culori, o mie.

Lacrimile tale-s susur de izvor
Ce-n tăcerea nopţii urcă pân' la stele,
Întâlnesc în taină dorul călător
Ş-apoi se-mpletesc cu cele ale mele.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Simionescu (8 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Timpul a stat o clipă-n loc şi plouă
În ochii noştrii, azi, cu stropi de rouă...
Ne săgetează amintiri şi vise,
Gânduri rămase-n noi atunci, nescrise.

Ne fulgeră-n priviri întâia clipă,
Când cu sfială, paşii ni-i opream
În faţa clasei şi lăsam în urmă,
Lumea în care încă mai credeam.

Apoi ne-am ridicat vlăstari sub stele...
Cerneau din ochii noştrii scânteiri...
Aveam speranţe, vise efemere...
Şi în minuni credeam... şi în iubiri...

Când ne-am întors privirea spre vărsare,
Aceiaşi paşi timizi ne-au însoţit
Şi-acelaşi crez ne-a înălţat sub soare
Şi în oglinda vieţii ne-am privit.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare zadarnică

Şi azi te aştept
cu aceeaşi nerăbdare pe care numai Toamna o ştie,
şi ca să-mi dovedească credinţa
a aruncat în univers ciorchini de stele
în amurgul ce taie viaţa în două:
la dreapta sunt lacrimile pe care cerul
le-a strâns într-un jghiab de dor
înflorind speranţe albite la răscruce de drum
la stânga am adunat secundă cu secundă,
şi frunze galbene, si triste,
şi muguri ce n-au mai dat în floare,
şi ploi reci, şi ierni calde, şi aşteptări, şi renunţări
dăltuite în noaptea neagră a destrămării..
Te mai aştept
la aceeaşi răscruce cu miros de fân
şi cu secundele împletite în ani,
ce goi mai sunt în drum spre tine!
Te voi aştepta împreună cu Toamna
pe noianul de crizanteme ale vremii...
nu te grăbi, nu mai este mult până la kilometru zero.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă înconoară toamna

Miraculoasă înserare
clipa privită între zi şi noapte
luna tăcută răsare,
deschizând poarta încuiată a zării
tu nu eşti aici...
distanţa şi timpul îl trăim despărţiţi
când liniştea coboară-n taină
mă regăsesc în amintiri,
sub muguri de stele
se aşează în gând
insomnii fremătând
petale de crizanteme
îngenuncheate
spre cer înalţ rugăciuni
la marginea luminii
mă înconjoară toamna
cu frunze de jar şi lacrimile ploii,
într-un descântec de ape
revărsându-se-n mare.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri de poveste

din freamătul verii au rămas amintiri
frunze au început să se îngălbenească
trăiesc şi arborii drame şi urgisiri
bătuţi de vânt au început să obosească.

trandafiri au scuturat petale de poveste
au trecut prin arşiţă şi prin furtuni
vara nu e de ajuns pentru sieste
cu arome de vacanţă cu emoţii şi minuni.

timpul crizantemelor se-ntoarce în forţă
iubirile toamnei se împlinesc în nunţi
şcoala vieţii luminează ca o torţă
e plină de surprize încununează frunţi.

anotimpuri de poveste vin rând pe rând
orele pătrund în mine solfegii fredonând.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezie de toamnă

noaptea mea se stinge în romantici zori
lumina dragostei mă mângâie pe faţă
la fereastra toamnei mai freamătă flori
crizanteme albe murmură a viaţă.

ştiu să despletesc cu sufletul lumina
raze să se joace în tâmplele cărunte
muza să mă inspire complexa, divina
ea ştie foarte bine însingurări să-nfrunte.

pasiunea pentru slove a crescut la stele
se scurge prin sânge pură frenezie
cerul se reinventează în gândurile mele
viaţa mea este completă cu mândra poezie.

pe tărmul fericirii construiesc castele
căci Dumnezeu m-a înzestrat cu multă fantezie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumina lui Isus

lumina toamnei blândă pe oameni îi invită
la plimbări prin parcul plin de crizanteme
prin ambientul lacului o lebădă privită
pluteşte ca un dans suav pe valuri boeme.

trăiesc în sânul vieţii armonii mai presus
de grijile zilei de frământări nebune
mi-am lăsat destinul în veghea lui Isus
căci dragostea Lui nicicând nu apune.

în farmecul credinţei eu mai pot să sper
de fapt am moştenit un romantism sublim
beatitudini ample se ridică la cer
până la steaua mea cu care mă anim.

sufletul meu pe tavă lumii îl ofer
cu versuri sublimate de forul intim.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog la oglindă

este încântătoare iubirea de viaţă
dulce şi amară ca un cub de ciocolată
zâmbetele luminii înfloresc pe faţă
ca nişte crizanteme cu aura imaculată.

te debarasezi ca timpul de gândurile negre
cum se scutură pomii de frunzele moarte
naturile se desfăsoară doar prin legi integre
poartă înţelepciunea divină mai departe.

extazul pur al timpului dezvăluie mistere
te introduce-n tainele ce leagă două lumi
accesul spre eternitate e scris în emisfere
viaţa fără de moarte poţi să ţi-o asumi.

respectă-ţi soarta iubeşte-o cu plăcere
beatitudini te vor purta pe culmi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baldachin

Deschide corabia de frunze a pădurii
zornăie aerul păsărilor sparge oglinda dimineţii
taurul luminii cu coarnele buclate în fântâni.
Adu în cuvinte un tron, un imn pentru patul nupţial
această glastră a arborelui genealogic
presăraţi peste el mălaiul canarilor
rupeţi pâinea în două a vulturului
din pleoapa lui el trage ca o spadă privirea
şi pune între neant şi viaţa din toate zilele
apostrofa pliscului său
în plicuri scrisorile sunt mâini cu cari ne căutăm reciproc
o stea filantă hymenul în traiectoria sângelui
întârzie trimisă epistola păsărilor.
Pat nupţial crizantema nopţilor de fosfor
în zâmbetul tău a plâns un bébé poetul
un bébé sanguin atletul 1½ kgr. Lindberg
dintr-o infimă dizenterie putea muri Attila
Guillaume II ş. a. m. d.
Umblă prin sânge acum închis ca în turn
te apleci sub inimă ca sub abat-jour

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Stephan Roll (august 1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei mai aproape

De ce-ţi sunt ochii verzi -
Coloarea wagnerianelor motive -
Şi părul negru ca greşeala imaculatelor fecioare?
De ce-ţi sunt buzele pătate de violete trecătoare?
Şi mâinile de ce-ţi sunt albe ca albul tristelor altare
Din Babilon,
Şi din Ninive?

De ce, când plângi,
În plânsu-ţi moare o-ntreagă lume de petale
De trandafiri,
De chiparoase,
De nuferi albi
Şi crizanteme?...
De ce, când plângi,
Cu tine plânge tristeţea blondelor opale,
Iar torţele aprinse-n umbra castelelor medievale
Se sting suflate ca de groaza demoniacelor blesteme?...
De ce, când cânţi,
Cu tine cântă un infinit de armonii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Romanţe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!