Citate despre cruciade și devenire
citate despre cruciade și devenire (inclusiv în versuri).
A devenit o cruciadă de-a mea să demonstrez că emisiunile TV nu trebuie să fie violente ca să fie interesante. Noi stresăm umanitatea iar acest lucru se face cu costuri considerabile. Nu putem avea mult dramatism de genul cu care alte seriale scapă - promiscuitate, lăcomie, gelozie... Nici una dintre acestea nu au un loc în "Star Trek".
citat celebru din Gene Roddenberry
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balian de Ibelin: Ce ar putea dori un rege de la un om ca mine?
Godfrey de Ibelin: O lume nouă. O lume mai bună decât a existat vreodată. Iată, nu ești ce te-ai născut să fii, ești ceea ce depinde de tine să devii. Un regat al conștiinței, al păcii, nu al războiului, al iubirii, nu al urii. Asta ne așteaptă la sfârșitul unei cruciade. Un regat al cerului.
replici din filmul artistic Regatul Cerului, scenariu de William Monahan
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cruciade și devenire, dar cu o relevanță mică.
Alfa
o acceptare de alfa
cruciadele vor recompensă asupra albului
peretele își recompune liniștea din cioburi
literele vin în culori amestecate
asaltând pânza dimineții
formând cuvinte neîntrebate
cerul răsturnat pe asfalt caută alt adânc
în care să rămân
Dumnezeu
în vagi nuanțe compune un peisaj obosit
aerul devine alergat de păsări
nu mai am ochi pentru vedere
nici nu mai suntem
au rămas visări aiurite rotite-n neștire
trecute prin mizerii din scamele lumii
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avalanșa de emoții
mi-e dor de copila din prima amintire
patos de viziuni ce constrâng veșnicia
infinități de clipe traversând prin fire
în sânul universului găsesc temeinicia.
pornesc o cruciadă pentru Luceafăr
punctul culminant a devenirii mele
vreau să-l seduc cu spiritul teafăr
e dominație divină rege printre stele.
irezistibila chemare răsună profetic
dă contur sonor clasicelor versuri
sărutări de îngeri eului meu luetic
speranță transcendentă prin universuri.
mi-e dor de mine copilul năzdrăvan
amintiri în lacrimi se scurg pe divan
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cruciadă senină
iubesc profeția ce nu înghite timpul
întâmpin viitorul cu zâmbete pe față
în formă absolută azi rodește câmpul
lanuri de fericire voi secera în viață.
elanul irumpe ca dorul de extaze
valuri de energie debordantă nutresc
imnurile luminii vibrează în fraze
gânduri de înălțare la stele sporesc.
dureri devin pure prin credință divină
adăpostită în iubire vise dezrobesc
să zboare și noaptea prin superba lumină
într-o mare contemplare naturi să iubesc.
iar port în univers cruciadă senină
un colț din veșnicie ca să cuceresc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul, cel mai nerecunoscator animal de pe pământ! Plin de defecte, mereu dornic de noi orizonturi, cuceritor prin excelență, explorator vivace și cruciat prin definiție. Asta, până când în sfârșit "cineva" știe să îl cucerească din interior... e o sămânță de fericire în fiecare femeie, trebuie doar să-și găsească cernoziomul în care să poată crește, înflori, rodii apoi... Când ești femeie, totul devine mai complicat, mai greu de asimilat, de iertat, de acceptat și mai ales, de înteles. Câteodată nici ele nu se înțeleg prea bine, ce pretenții să mai aibă de la bărbați? Și totuși, ce-ar fi bărbații fără femei, ei există cu adevărat doar atunci când sunt în gândurile lor. Nu trăiește doar pentru a dărui viața, femeia vrea să aibă colțul ei de rai, bucățică de nemurire acolo unde să se simtă ocrotită, iubită, respectată, prețuită. Cumva, sunt părtașe la modul în care un bărbat știe să le privească și mai ales, cinstească în gânduri. Știu, există în fiecare acea latură animalică ce vrea să fie hranită. Dar sufletul, el este cel care contează. Pentru că doar iubindu-se cu tot cu rădăcini, vor știi să dăruiască fructele iubirii bărbaților din viața lor.
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiduc modern
Mă doare-ntruna cotul, deci plouă prin istorii,
din dreptul meu și-al firii voi coase un drapel;
să stau, dar, pân-atuncea la buza trecătorii
și cu o flintă-n mână să iau aspect rebel.
Mai zac prin carantina vreunei iubiri toride
într-un halat de înger și c-un papuc de sfânt
și-arunc răvaș în sticlă prin geamul ce deschide
către salvarea minții o pală grea de vânt.
Mai strangulează viața vreun biet, cinstit eretic,
fanfarele prin parcuri adorm cu Strauss cu tot,
dau plus la cartea sorții și-apoi închid frenetic,
mizând pe toți cocorii ce fug spre cald înot.
Aduceți mai aproape altarul, crucea, Cartea,
se-ngreunează clipa cu rinoceri obscuri
și-ntârzie pe șine, la gară, însăși moartea,
și popii disperării devin tot mai impuri!
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Protestul maimuțelor
Odată o maimuță din evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A explodat: "Surate, sunt foarte ofensată
Că-n jungla hominidă superevoluată
A apărut o teză, vădit malițioasă,
Că Homo ar descinde din stirpea noastră aleasă...
Eu protestez sălbatic, rănită în mândrie,
Că se propagă-n lume asemenea prostie.
Dacă-ntâlniți un singur nepot pitecantrop,
Atunci, pentru banane să vă urcați în plop...
Nu sufăr comparații cu tristul regn uman,
Sunt mulțumită, nene, ca-s pur orangutan.
Eu, chiar să mă oblige în vreun laborator,
N-aș deveni port-bâtă și nici informator;
Și cum progenitorii maimuță m-au făcut,
Sper să n-ajung ca omul, un josnic involut!
Păi, s-a văzut vreodată la noi atâta ură?
Oare la noi se minte, se-njunghie, se fură?
Nu veți vedea prin lume, cât timp purta-vom coadă,
Gorile divorțate și prunci lăsați pe stradă.
[...] Citește tot
poezie de Florin Laiu (1990, București)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Margarete
vine! nu vine! vine! nu vine...
așteaptă!
așa mi s-a spus de nenumărate ori
încât am ajuns să cred că asta-i numele meu adevărat
vine! nu vine! vine! nu vine...
fiecare zi se prelungește până se lipește de alta
și tot așa, zi după zi, epuizarea se cățără lingându-mi picioarele
așteaptă. aștept. așteaptă. aștept. aștept. aștept.
după care mi-am zis că am devenit zeul așteptărilor
așa cum și Luna este zeița mareelor
așteaptă!
și-am așteptat, dar Godot venea întotdeauna după unsprezece seară
abia târându-și picioarele de la teatru și se prăvălea lângă mine
zicând stins "a fost un triumf"
după care își desfăcea pachetul și lua o mușcătură zdravănă
din tăcerile sleite... dacă ai fi văzut...
așteaptă!
și vedeam revoluțiile spălându-și mâinile de sânge
nopțile ca și cruciadele aveau ore bine stabilite
iar paznicul striga lipindu-și incertitudinile
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă știi nu te preface că m-ai uitat
O artă complexă o calificare superioară la locul de muncă
să dezvolte imunitatea la surogate la dogmele
omizilor ăstora nesătule
prea ocupate cu puritatea necruțătoare pentru a mai pricepe ceva.
La ce viteză de croazieră devine îndeajuns de real?
La ce viteză am putea uita că ne pustiim între noi de când lumea?
Să îți măsori forțele cu forța
unei stele care se prăbușește în sine. Să dormi mult
Să te trezești în toiul războaielor de exterminare-a narciselor
soldat în cruciada împotriva zambilelor
și să îți amintești că ultima dorință a Marelui Măcelar
a fost să se reîntrupeze într-un toporaș.
Chiar dacă tu acum nu poți să-l înghiți
nu înseamnă că nu se va găsi iar unul care să spargă
cu lingurița lui de argint coaja oului
copt în cenușa de la Treblinka.
[...] Citește tot
poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înapoi spre Apus
Nu e nimic de mirare, nu este nici-o surpriză
Ca-n orice mare dispută începe altă repriză.
Prima ne-a aparținut, a doua, rezultat confuz
A treia, chiar de la-nceput lăsă pe nea Ion mofluz,
Ori poate în apatie, dacă nu chiar în neștire,
Pentru că în cruciadă rămase fără oștire.
De mirare ar fi fost mai degrabă rezistența
Cu echipamentul nostru, muniția, subzistența,
Efectivele reduse, spațiul vast de acțiune,
Măsurile militare lipsite de rațiune,
În timp de vânt nefavorabil și iarna în perspectivă
Când încă nu se cunoaște singura alternativă.
Cam atâtea elemente ne sunt egal împotrivă
Nu ne rămânea decât să navigăm în derivă,
Ușurel sau în viteză, după cum va fi furtuna,
Făcând ce vrem noi, amicii, inamicul sau Fortuna.
Deci, fără exagerare, erau multe componente
Care produceau confuzii, în rezolvări de momente.
Care generau impresii, sentimente neplăcute,
Premize viu discutate și reacții pe tăcute.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cruciade și devenire, adresa este: