Citate despre cuvinte și ezitare
citate despre cuvinte și ezitare (inclusiv în versuri).
Sonetul 85
Din bun simț, Muza mea nu glăsuiește
Când harurile-ți sunt elogiate
De-o pană ce dibaci te poleiește
Cu stihuri de-alte Muze inspirate.
Eu cuget drept, când alții scriu de bine,
Și strig "Amin", ca un diacon fraier
Când cei capabili te slăvesc pe tine
Cu-al lor condei ce toarce vers din caier.
Și când aud cum altul te cinstește
Rostesc, "Adevărat", deși aș spune
Ceva mai mult, c-al meu gând te iubește,
Dar vorbele ezită să se-adune.
Unii pun preț pe ce zice cuvântul,
Pe când eu tainic te slăvesc cu gândul.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
De obicei
Trec foșnind ierbos
și răspunsul e șuierat,
cu mersul agale, opintit
și ezitant.
Credeam că s-a urbanizat totul,
chiar și vocabularul,
când m-am trezit
cineva înjura
de pe marginea unei plăceri
nemaiîntâlnită și sălbatică.
Trecuseră niște ere peste mine
și eram aspru
și grunjos la atingere.
Spuneam cuvinte desuete,
singurele pe care le mai găseam,
totul în jur
era o minune de mișcări,
un dans mecanic,
hipnotizând grandoarea acelei zile!
Într-un parc,
[...] Citește tot
poezie de Marius Gîrniță
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie - un poem
Nu ea L-a vândut cu sărutul trădării pe Hristos,
Nu ea s-a dezis de El cu cuvânt profan, mincinos;
Ea n-a ezitat ca apostolii, a stat în primul rând,
Lângă cruce-a rămas ultima, și-a fost prima la mormânt.
poezie de Eaton Stannard Barrett, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte și ezitare, dar cu o relevanță mică.
Există multe alte fenomene care se apropie de actele ratate, dar cărora această denumire nu li se potrivește; le numim acte accidentale sau simptomatice. Ele au de asemenea caracteristicile unui act nemotivat, insignifiant, lipsit de impotanță și mai ales superfluu. Dar ceea ce le deosebește de actele ratate propriu-zise este absența unei intenții contrare și perturbatoare venind să contrazică o intenție primară. Ele se confundă, pe de altă parte, cu gesturile și mișcările care servesc drept expresie emoțiilor. Fac parte din această categorie de acte ratate toate manipulările, în aparență fără scop, pe care le executăm, ca și cum ne-am juca, cu veșmintele noastre, cu vreo parte a corpului nostru, cu obiectele care ne stau la îndemână; melodiile pe care le fredonăm aparțin aceleiași categorii de acte, caracterizate în general de faptul că le suspendăm, tot așa cum le-am declanșat, fără motive aparente. Ori eu nu ezit să afirm că toate aceste fenomene sunt semnificative și pot fi interpretate în același fel ca toate actele ratate, că ele constituie mici semne revelatoare ale altor procese psihice în deplinul înțeles al cuvântului.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte de dragoste
A mea iubită dragă mi-a spus de mii de ori,
"Iubite" și "scumpete" și m-au prins dulci fiori;
Am întrebat odată, un pic cam ezitat:
Pe câți până acuma la fel i-ai alintat?
epigramă de George Budoi (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zădărnicie
Odată, demult,
am vrut să mă mut în sufletul tău, dar,
când am deschis ușa, era cineva înăuntru care
mi-a făcut semn cu mâna că
nu mai sunt locuri disponibile!
Apoi, am vrut să sar, pur și simplu, în inima ta,
căci zărisem acolo un măr irezistibil de roșu, dar,
ca să ajung la el,
trebuia să trec peste o punte
foarte îngustă și surprinzător de fragilă,
de pe care, chiar la primul pas,
aș fi căzut în prăpastie și...
n-aș mai fi putut ieși de acolo,
niciodată...!
Pe urmă, am vrut să mă agăț de ființa ta
sau măcar de mâna ta dar,
fiindcă mi-o întindeai de pe celălalt mal,
am ezitat...!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nevastă respinsă
Intrând pe hol, ea întâlnește noua lui nevastă:
Întorcându-se, aleargă spre fostul soț.
Cuvintele se opresc în gât:
Nu reușește să îngaime ceva.
Își apasă palmele una de alta și... ezită.
Luna fluturând ca un evantai, împrăștie perle de lacrimi
Își dă seama că-l iubește la fel de mult ca întotdeauna:
Durerea de-acum nu se va sfârși niciodată.
poezie de Yüan-ti, 508-554, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haz de necaz
"Se nasc prea moarte azi cuvintele -
poemele n-au nicio șansă
o iau la goană pân' și muzele
poeții însă nu se lasă
și-și varsă bieții sentimentele
în tonuri chipurile-albastre
mai-mai să ezite valurile
văzând atâtea voci măiastre..."
Cam așa se tot exprimă unii,
de o vreme-ncoace, pe-unde pot.
"Apa trece, rămân bolovanii."
mai împung ei, "Asta este tot".
poezie de Florian Ruse (20 martie 2019)
Adăugat de Floriamn Ruse
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem naște din cenușă
Finalul e trist Poete
și mă doare să asist
la cultura care moare
pe-un val prea pesimist.
Dacă în loc de prostituție
Pusă în drept pe-un piedestal,
poezia - instituție
n-ar fi instinct carnal,
Omenirea ar renaște
bob de rouă în cuvânt.
N-aș mai ezita minute
să m-aplec și să mă-ncânt.
O durere în piept mă învinge
nu-mi dă voie ca să tac,
pune vreascuri, foc încinge
sub drapatul catafalc.
[...] Citește tot
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impozite, biruri și taxe
De ce nu puneți și pe râs impozit
Și birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneți taxe pe-ntuneric?
Impozitați și vântul ce adie!
Ar fi păcat să ezitați în crima
De-a confisca și sângele din vine,
Continuați prăpădul cu ardoare
Și răul ce vă face-atât de bine!
Taxați iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea și oftatul
Și unghiile care cresc într-una,
Distrugeți tot, de-a lungul și de-a latul.
Nu-i logic să nu puneți niște biruri,
Pe nou născuți, ce nu știu cum îi cheamă,
Lucrați neiertător și echitabil,
Impozitați și laptele de mamă.
Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce și-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lex Luthor: În timpul furtunii, tatăl meu era prins sub o coloană. Dacă nu l-aș fi scos de acolo, ar fi murit. Înainte să-l salvez am ezitat. Mă gândeam că mi-ar fi mai bine dacă-l las să moară.
Clark Kent: Cel mai important lucru este că l-ai salvat.
Lex Luthor: Tatăl meu nu va fi de aceeași părere. Cuvântul "iertare" nu se regăsește în dicționarul său. Probabil că va interpreta gestul meu ca pe un semn de slăbiciune.
replici din filmul serial Smallville
Adăugat de Laura Lițescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii
Oare fluturii vor ajunge la inima mea
Sau au înghețat pe undeva pe drum?
Sunt singură și în viața mea se simte un veșnic gol.
Poate ar trebui să văd cerul de argint, să-mi ascult inima,
Mă vizualizez la început de drum,
Sunt iubită de copiii mei dragi,
Fiul meu care nu ezită să-mi arate
În fiecare zi cât de mult mă iubește
Atât de cald îmi șoptește la ureche cuvinte dulci,
Atât de suav îmi zâmbesc amândoi,
Încât mă pot topi de dragul lor, eu, înger de foc.
Atât de dragi sunt că viața aceasta este prea scurtă
Pentru a mă bucura de îngerii mei.
Vulcan de cuvinte mă poartă spre portalul spre rai.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recviem
Am cugetat la ce-ai fost tu:
O rimă, muzică sau grijă...
Un râu spumos etern curgând
Cu paradise și inferne,
Sau poate un tren așteptând
După o lungă drumeție,
În gara lui ajuns să fie,
Plecat fiind mai de demult;
Din meditația-mi finală
Un trist deznodământ umbrește
O revelație reală
Și fragezimea undelor niciodată șterse...
M-am întrebat la ce visai
Mai mult decât te-ai fi-ntrebat,
Să sting durerea ce aveai
Eu fermă, iar tu... ezitant...
În gândul tău poate să crească
Prejudecăți îmbietoare,
Poate reproșuri, sau invidii...
Dar inutil... și ce ratare!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dincolo de neființă
Unde-i casa inimii, dragul meu?
În noi, chiar dacă nu prea vedem asta!
În noi sunt toate! Și cântul, și poezia,
întreg universul de vise, de culori și lumini!
De ce doar unii oameni scriu,
de ce doar unii oameni cântă?
Oamenii scriu pentru că sunt impregnați de parfumul bucuriei sau tristeții, a fericirii sau a singurătății, pentru că iubesc sau pentru că suferă, aducând, astfel, lumina stelelor atinse prin cuvânt.
Scriu despre emoțiile copleșitoare, trăirile, durerile, bucuriile bogate și pline de culori ce prind viață. Ard, bântuie, tulbură, strigă, țâșnesc. Acea senzație de acum și aici, la care nu poți rămâne rece, indiferent, pentru că se întâmplă în adâncul tău, aproape de tine. De întinzi mâna le vei simți.
Scriu pentru că prin literele aglomerate în adâncuri își modelează fiecare stare, idee, dorință, respirație. Scriu pentru că așa simt, din iubire, din lacrimă, din dor, din durere, din razele de lumină sau umbrele împrăștiate de norii cerului lăuntric.
Scriu pentru că oamenii se îndrăgostesc și poezia izvorâtă le curge prin sânge, scriu când se despart și cred că prea puține sau prea sărace le sunt cuvintele pentru a-și lămuri cascada de trăiri.
Scriu din dorința de a evada, eliberând lanțurile durerii sau temerii adunate în străfunduri.
Scriu pentru că realitatea li se pare de multe ori absurdă sau, poate, din neputință, pentru a stinge propagarea țipătului auzit din adânc.
Scriu pentru că avem nevoie de noi și, doar, prin energia cuvântului, oamenii se pot întâlni, în această realitate. Scriu pentru că ne imaginăm zâmbetul, lumina și atingerea celui iubit, zâmbet înflorit dacă nu pe chip, măcar în floarea de lotus din palme sau pe o pernă din apropiere.
Scriu din chemare, din șoapte, din muzica auzită, cu sufletul, prin petalele răsfirate, prin culori și sunete, scriu privind în oglinda celuilalt, prin gândurile undei intrate, pentru că, prin litere, oamenii se pot întâlni pe cărarea fundației construite.
Scriu ca o rugăciune și pentru ca să se audă rugăciunea. Scriu, mai mult sau mai puțin, coerent sau aberant, pentru viață, ignorând moartea, pentru trecut sau viitor.
Scriu pentru soarele care le inundă cu lumină totul sau prin jocul umbrelor de la lumina lumânării.
Scriu la malul mării sau de pe vârf de munte, sacadat sau în goana impulsului, descifrabil sau nu, printre semnele care stăpânesc timpul - mirări sau întrebări - prin spații albe sau puncte ivite din senin, cu linii, virgule sau apostrofuri. Sublim sau anost, la nervi sau în joacă, mutând munții sau coborând văile, cântând sau plângând.
Scriu modelând, conturând, pictând, sculptând, amestecând, redând într-o măsură sau alta, simfoniile de trăiri, curcubeul de stări, spectrul de lumini sau de umbre țâșnite din straturile interioare.
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca (14 februarie 2012)
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gustând nemărginirea
Motto: "La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu,
și Dumnezeu era Cuvântul". (Sfânta Evanghelie dupa Ioan)
Mă-nalț spre tine armonie pură,
din cupa ta să beau adâncul infinit
al veșniciei sacre-a primului venit
ce s-a dezis de schismă și de ură.
Simt taina sfântă atingându-mi firea
și îngerii venind să mă ridice-n zbor,
pe umeri să-mi sădească aripi de fior,
să pot urca..., gustând nemărginirea.
În urma mea s-aud vuind pământul
de tropotul acelora ce-mi sunt urmași
pe huma răscolită de nătângii pași
spre taina care-a zămislit Cuvântul.
Tu, fiu al meu, spre calea hărăzită
nu te hrăni cu ezitările prea lungi
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape, 08.02.2021, ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această poză merită un like
Eu nu iubesc, doar scriu despre iubire,
Scrisori la care nu primesc răspuns;
Destinataru-i doar o amăgire,
Ce niciodată nu-i îndeajuns.
Eu nu iubesc, doar sunt prea-plin de tine,
Te-atrag și te respir și te resping,
Mă zbat, aștept și te aștern pe mine,
Să-mi ții de cald, stingher să nu mă sting...
Eu nu iubesc, urăscu-ți ezitarea,
Buzele-n șoaptă, capul pe-o ureche,
Și te tratez precum oceanul marea,
Deși, privit din cer, îți sunt pereche.
Eu nu iubesc, urăsc acest cuvânt!
Și tu la fel, de asta sunt convins:
Nu ne-am făcut o poză pe pământ,
Să ne uităm în altul, înadins!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (16 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Policita
Un cântec trece pe lângă alt cântec,
Nimeni nu-l aude, o cetate trece pe lângă umbra ei,
Distanțele bătute cu ouă, frunze pe frunte,
Ziua seamănă cu un arbuz,
Forme strâmbe de străzi, vieți evocate de clanță,
O barză căzu în cuvânt,
Seara e o legumă, ochiul calului este violet,
Glasul devine strident ca o vioară,
Litera ezită, șovăim, șovăim, apoi mergem spre alte țărmuri.
După o boală grea, sănătatea sau moartea sunt singurele soluții
Să bei cidru din clepsidră.
Nu te teme de nimic, finalul este același.
După o viață de scris, premiul Nobel este o bagatelă.
O excursie cu diavolul nu strică nimănui, dar nu continua relația.
Am învățat arta absurdului de la indivizii insipizi și din seriale.
Calul nu avea nevastă, de ce, întrebă copilul.
Șeful era fost milițian și avea acasă un tramvai.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miros, pieptene, lingură
Chiar și "ar-fi-putut-fi" revine.
Cel mai simplu lucru miros, pieptene, lingură
se întoarce învolburând o pulbere strălucitoare-n aerul însorit,
o confuzie care se cere și trebuie cunoscută,
o sete insistentă de istorie, o foame a sufletului.
El așterne ideea pe hârtie,
rememorând cum ei priveau odată două nurci
acele jurubițe sinuoase mai fluide decât însăși apa.
Gândul și sentimentul sunt oare la fel de întrețesute,
o elice-n spirală arzând timpul?
Acum apa s-a liniștit,
reflexia și pierderea rămân egale cu ele însele.
Dar, unde se duc, de fapt, se întreabă el,
sau de unde vin;
este vorba de niște mijloace de reînviere,
de un pâlpâit al celulelor, de o nevoie de simetrie?
Renunță la o dimensiune și... despre ce a fost vorba?
Ticul nervos al ironiei lui e doar o scurtătură:
[...] Citește tot
poezie de Jan Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totuși era ceva
razant am trecut pe lângă o închipuire
și tare aș fi crezut că ești chiar tu.
arăta așa a o destrămare de amurguri inteligente
pe sub sentimentale streșini de case.
parcă zăream un zid aciuat în rană de tăcere
sau... ceva a niște captive aripi cu creșteri spre afunzimi de sine;
aproape o dezmierdare de lut în suflarea lirică a cuvântului
arăta cred.
totuși era ceva:
poate o metaforă a ezitării de-a fi.
o reașezare a simbolurilor în unduirea chemărilor...
pare -mi-se, un imprecis șiret de bocanc lăsat
să biciuiască umbra dată în gustul
a mă cunoaște de îndată.
sau sunt niște obsesii de ale mele
cum ale mișcărilor de crengi divorțate de senin,
ce imediat încropesc hărți etnografice
peste joaca fluturilor,
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Guerre (I)
te iubesc Omenire
pentru că mai degrabă lustruiești ghetele
succesului decât să-încerci să afli al cui suflet atârnă
de lanțul ceasului ceea ce ar fi stânjenitor
pentru ambele părți și pentru că
aplauzi fără ezitare toate
textele care conțin cuvintele patrie și
mamă cântate la old howard
te iubesc Omenire pentru că
atunci când ești la ananghie îți amanetezi
inteligența ca să-ți cumperi încă o tărie,
dar și atunci când bujorii mândriei te țin departe
de casa de amanet și
pentru că ești o perpetuă
pacoste în special pentru cei din propria ta casă
te iubesc Omenire pentru că
[...] Citește tot
poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cuvinte și ezitare, adresa este: