Citate despre cuvinte și imunitate
citate despre cuvinte și imunitate (inclusiv în versuri).
Când nu-i acasă, îmi pregătesc toată confesiunea, cu amănunte, curajos. Dar când îl văd, mi se înnoadă cuvintele în gât. Încerc să-l obișnuiesc cu adevărul pe îndelete, așa cum i se dădea lui Mitridate câte puțină otravă pe zi, ca sa devină imun.
Cella Serghi în Pânza de păianjen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerere de brevet
eu nepoetul
domiciliat într-o himeră
vreau un brevet de invenție.
plecând de la premisa că mai toate cuvintele noastre sunt seci,
deformate și fără valoare substanțială,
am creat "procedeul de remodelare a cuvintelor cu ajutorul nanogândurilor"
aceasta este invenția și voi descrie cum functionează.
dar, partea cea mai importantă, modul de fabricare a sprayului
rămâne secret până la finalizarea procesului de brevetare.
iau un cuvânt, oricare, de exemplu iubire,
și-l fixez între două inimi ostile
îi administrez un puff din spray-ul cu nanogânduri
și după cum vedeți, cuvântul se schimbă la față
modelat de culoare, feromoni, surâs, salivă
redevenind cu totul și cu totul altul sau altceva.
am să iau de exemplu cuvantul ură,
pe care-l prind între două resentimente
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Costel Macovei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret
cu sufletul frânt
de aisberguri
învăț umilința
timpului lovit
de tăcere,
devin imun
orelor,
cu teamă mă rog
ploii să acopere ritmul
alert al străzii,
traversez
poemele ce-mi vorbesc despre
iarba veștedă a
cerului, nu-i locul meu aici
voi merge să întâlnesc
martorii trecerii, ei
îmi vor ridica inima
din umbra cuvintelor
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epidemii de octombrie
o molimă ciudată ne ucide cuvintele
cad stoluri stoluri V-uri lichefiate lingând marginea cerului
gâturile lungi și aripile lor desfăcute se întind
prin grădini
fără spasm fără zbateri
purtătorul lor de cuvânt ( isnt ironic?)
economist de profesie întârzie să-și dea cu părerea
se crede
de vină ar fi aceste derute migratoare
tranzitând de la nord către sud sentimentele
toamna.
nopțile visez periculos - în plină carantină de gradul zero
despre cum ne iubim și nastem puzderie de cuvinte
necontaminate
alte alte cuvinte
vrăjite înalte frumoase cuvinte
de pildă acesta zvelt gânditor pentru singurătate
care să spună mai mult
[...] Citește tot
poezie de Nastia Muresan
Adăugat de Reea Vladeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte și imunitate, dar cu o relevanță mică.
Atunci când continui să-i oferi același gen de plăcere o perioadă lungă de timp, acel centru nervos responsabil cu plăcerea devine imun; cu alte cuvinte, activitatea respectivă se transformă într-o obișnuință. Dar imediat ce plăcerea e interzisă, devine mult mai ispititoare.
citat din Allen Berger
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeseea Corneliei Păun
de Noul An prin Noian....
La un așa strălucitor palmares...
cuvintele poetului neuitat în provincie...
devin scântei și vă îmbrățișează... zoroastrica ardere...
Iar Ochii mimesis ai Peunului ne reumplu de extazul delirant al realului...
Ca înseninare, sublunară serenitate...
starea ce îmi induce doar-enumerarea operei
Corneliei Paun, fără escu..., este de revigorare
a imunității din sacra hermeneie a Feminității Lumei lumenilor lumii.
Aș fi un păcătos bătrân, dacă nu m-aș exalta la așa operă!
Scrisul românesc la asemenea temperatură este Una- Unul hierofanic,
de reîmpreunare Logostea- Logos-Logofăt.
Aș fi dorit să aud de aproape, gura care,
în asemenea revelatoare pulsație senzorială!
prin cuminecare- comunicare- re ligare...
Este poveste vindecătoare, cum anticele
orații horații- Divinații.
[...] Citește tot
poezie de Eugen Evu din revista Armonii Culturale (26 decembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mare
Iubito!... am ajuns la mare,
Suntem aproape și imuni,
Amestecând cu-ndemânare
Melancolii... ca doi nebuni.
Mi te doresc, tulburătoare,
Dinspre amiezile arzând,
Ascunsă... ca o întrebare
Topită-n scoica unui gând
Iubito! plaja este-a noastră,
Arunc și ultimul... veșmânt,
Pe-această-ntindere albastră
Care nu spune un cuvânt.
Dechide-te și mă cuprinde,
Mă scaldă-n dor și-n amăgire,
Tocmește-te... și mi-te vinde,
Apoi...... iubește-mă-neștire.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupoi (își duce mâna la ureche): Vorbește, omule, mai tare! Pe răspunderea mea! Curaj! Acum nu mai suntem în ilegalitate!
Vulpescu (tare): Poezii despre Dumnezeu și Rege!
Lupoi (se uită în jur, speriat): Mai încet, boule!
Vulpescu (încet, speriat):... poezii despre Dumnezeu și Rege...
Lupoi: Și Rege? Foarte bine! Adică, foarte rău!
Vulpescu: Mi-e frică...
Lupoi (încet): Stai liniștit! În interes de serviciu, ai voie să pronunți orice! Chiar și cuvântul Rege! (Tare). Dar să vorbești mereu, cu literă mică! Ți-am mai spus! Interdicția e pentru mocofanii de rând! Tu ești un mocofan cu imunitate!
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da,eu
pot spune sunt visător,
umblu cu nasturii descheiați,
calc pe iarbă,
inversez coordonatele pământului
să-mi găsesc locul
și totuși nu mă înțeleg,
descopăr uimit libertăți inedite
cum ar fi să zbor cu gândurile deschise ca și cum
ar crește aripi
din trunchiul ispitit de adevăr,
sunt supus democrației originale
ea să străduiește să mă facă să uit că sunt ceea ce sunt,
mă adresez unui timp fară imunități, fară cuvinte,
huiduielile sunt mai prezente decât speranțele,
însă niciodată nu voi fi suficient de absent să uit că aparțin lumii
ridicole în fapte din care
soarele s-a retras și râde.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amalgam
Sunt...
acel nebun dependent de nori și ceață,
simt albastru și invers proporțional,
fac greșeli căutând răspunsuri pe sens interzis.
Și ce dacă... trăiesc viața pe repede înainte,
de vorba cu mine într-o perpetuă rătăcire,
visând un crepuscul de cuvinte imperfecte.
Lovește-mă un secol distanță
prin cuvinte în șir indian
și într-un final de cearcănă și zâmbet,
vise expandate și ironii de lună plină
vă voi citi în neagra ceașcă
pân-la nebunie sau pân-la dolce far niente.
Voi fi,
efemera imperfectă, atât cât durează verdele,
imun intr-un viitor incandescent,
căutând litera lipsă în frunzele teiului meu,
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În consecință
Corbii mi-au sfârtecat trupul
Și l-au pus, în fâșii, la uscat.
N-am uitat de catapeteasma prieteniei
Sub care
S-au strecurat lacrimi amare.
M-ar putea durea golul
Din carnea mea,
Dar mai tare mă doare
Remușcarea ce mușcă din voi.
Sângerez, în spațiul închis
Ce-mi oferă imunitatea cuvântului.
Mă dor de singurătate
Amintirile toate.
Mă dor amintirile despre voi,
Prieteni ce m-ați lăsat la nevoi.
Ați așteptat prada înjunghiată,
Ați petrecut
În anotimpul trădării.
Iudaice suflete cu înfățișare șireată!
Șleată slutită, călită de iadul
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăim într-o lume nebună
Trăim într-o lume nebună,-
Cuvântul la ordine-i bani.
Răzbatem prin clici de șnapani,
Ce vând noi minciuni la tribună.
Din porția vieții, săracul,
Fărâma de pâine rupând,
Învins, ignorat și flămând,
Ascultă scârbit tot spanacul.
Cât kitschul triumfă în fală,
Cultura se zbate-n subsol,
Hoția devine simbol,
Cuvântul rostit lingușeală.
Măsori strict justețea-n carate.
Cutumele șubredei lumi,
Prea dure și reci de le-nsumi,
Lovesc crunt a ta demnitate.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept...
Aștept ca lumea să se schimbe,
Să ne-ajutăm, să fim mai buni,
Dar asta doar de noi depinde,
Iar de tandrețe suntem imuni.
Schimbarea-i grea, nici nu-ncercăm,
Mă simt învins, sunt solitar,
Nu simțim, doar judecăm...
Aștept schimbare, dar în zadar.
Aștept ca voi să mă-nțelegeți,
Să știți de ce sunt diferit,
Să m-ascultați, să mă cunoașteți,
Să știți de ce sunt eu smerit.
Îmi doresc să m-acceptați,
Să știți cum sunt și cum am fost,
Să mă-nțelegeți și s-apreciați...
Aștept degeaba, e fără rost.
Aștept voință, aștept schimbare,
Să vrem să fie diferit,
[...] Citește tot
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Hrana cea de taină
Sunt zile care-și strigă-n nopți de dor
Concretul într-o lume relativă,
Din viața care spune tuturor,
Că nici o moarte nu-i definitivă.
Eternul celor mai temeinice nereguli
Ori adevăr ce crede spre a ști,
Excepții noi născute printre reguli
Călcate din știința de-a greși.
Sunt lacrimile-ncredințate pernei
În remușcarea nopților, târziu
Cuvântul pur la mila balivernei,
Tăcerilor ce strigă în pustiu.
Sunt ordine și haos și fapte ne-mplinite
Între repere sacre de scepticii creduli,
Singurătăți ce speră finite infinite
Ori ceea ce-i disperă pe-ai disciplinei uli.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neînțelesul... limbaj
Nici cel puțin nu sunt inflexiuni,
doar simplă-nșiruire de cuvinte
ce cauți să pronunți, cum crezurile sfinte,
să le transmiți valoric, în accepțiuni.
Ești evident, doar pur, sinceritate...
Trăiri avute-mpărtășești pe șleau
din experiențe neîmpărțite, ce mureau
fără-oxigen;... de-a spune cu seninătate.
Le scrii cu diacritice și cratimă, "arhaic"
crezând că "vechiul", bunul simț, subzistă...
Dorești opinii s-ai, de-o libertate tristă...
Dar bunle intenții sunt... prozaic.
La fiecare pas te întâlnești c-o sectă
și cu părtași în hoarde, găști și clanuri,
partide, organizații... veșnic în "elanuri"
de aprigi luptători, cum roiuri de insecte.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Certitudine
vei pleca
o dată pentru totdeauna
oricât de stupidă de absurdă sau nepotrivită (cu relativitatea umană)
ar putea părea formularea aceasta
o să se deschidă o fântână... una adâncă-adâncă
sau o carte... cu sumarul rearanjat
[cine știe dacă nu în complicitate cu noi?!]
și tu o să te arunci
în pardesiul Fantôme cu cicatrice ample
ca și cum niciodată n-ai fi existat
în urma ta o să se facă vârtej
o să stau departe amintindu-mi cuvintele spuse de Bunica
de fapt o să mă așez la distanță rezonabilă
cum ar fi de pildă depărtarea aceea
instituită de un poem
o vreme îmi voi omorî timpul
lipindu-mi curele sau gânduri desprinse
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poți fi poet...
Nu poți fi poet, până nu pândești primele sulițe ale razelor de soare, răsărind din culcușul orizontului, inundând gratuit cărările spiritului omenesc și pe cele ale pământului roditor, ca o sfântă binecuvântare matinală.
Nu poți fi poet, până nu vezi cum crește firul ierbii sub roua dimineții sau deșteptarea ciripitorilor din frunzișurile verzi și crude, purtând cu ele trilurile libertății spre marea cerului primitoare de frumos.
Nu poți fi poet, până nu întâmpini valsul capricios al vântului pe mare, printre miresmele florilor de câmp, pe alei cu trandafiri înfloriți sau lângă perdelele ferestrelor deschise, pentru a invita imunitatea naturii să-ți intre în casă sau să-ți însoțească bucuria întâlnirii, fredonând o melodie.
Nu poți fi poet, până nu asculți cascadele picăturilor de ploaie, căzând peste tăcerea amintirilor sau pe fața omului îndrăgostit, care le-ar gusta la nesfârșit jocul ud, adunat în podul palmelor calde de melancolie sau fericire.
Nu poți fi poet, până nu înțelegi plânsul iedului flămând urcând crestele munților după țâța caprei, până nu rămâi uimit cum îngenunchează stânca sub copitele sprintene ale țapilor furioși sau până nu surprinzi bucuria din privirile drăgăstoase ale copiilor, față de tot ce le este lor drag.
Nu poți fi poet, până nu săruți cu privirea iscoditoare clarul lunii pline, enigmatică în nopțile liniștite de iubire, până nu culegi buchete de stele din simfonia zodiacului ceresc sau până nu guști amprentele sării de pe buzele iubitului, iubitei, ieșit din valurile mării.
Nu poți fi poet, până nu-ți lași amprenta îngerească a trupului tău pe o plapumă de mărgăritare înzăpezite, în joc ca de copii, până nu dai mâna cu cerul de pe crestele munților inhalând aerul rece și curat, plăcut spiritului înălțător și până nu sfidezi ecourile munților lor cu cele ale fericirii tale.
Nu poți fi poet, până nu înfrunți gerul despărțirii de cineva drag și până nu înveți, că toate frământările vieții, bune sau rele sunt daruri necesare șlefuirii tale spirituale, spre liniștirea sufletului împovărat de păcate, cu voie sau fără voie.
Nu poți fi poet, până nu ești cinstit față de semenii tăi, așa cum ai vrea să fie ei față de tine și până nu îi ajuți să își corecteze defectele sau până nu le binecuvântezi altruismul voluntar, în funcție de necesitate și împrejurări.
Nu poți fi poet, până nu iubești, dăruiești sau ești om, în adevăratul sens al cuvântului!
poezie de Valeria Mahok (30 mai 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nefericire în loc de flori
Zi de zi, nefericirea,
Mi-o oferi în loc de flori,
Un fruct amar ți-e iubirea,
L-am gustat de mii de ori.
Nici măcar o vorbă caldă,
Nu mai știi a-mi adresa,
Inima-n dureri se scaldă,
Tu? Imun la "buba" sa.
Ridici tonul vocii, mâna,
Uneori mai și lovești,
De stau toată săptămâna,
Ascunzând semne grotești.
Îmi vezi lacrima din geană,
Râzând, sadic o privești,
Tu ești Manole, eu Ană,
Cu palme reci mă zidești.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capricii ieftine...
Îmi agăț visele șatene,
În pletele timpului, grăbit de soartă,
Cu disperarea vârstei,
Ce șchiopătează în păpucii de casă,
Dându-mi tot mai des avertismente ciudate.
Timpul saturat de fragilitățile mele cronice,
Îmi alintă calvarul, cu torturi de versuri naive,
Antidepresive recunoscute.
Și în ciuda lăcomiei lui Osiris,
Îmi agăț patetic florile bucuriilor prezente,
La tâmplele nopților cu lună plină,
În acordul nocturnelor clasice,
Valsând în cugetări virgine,
Dospite, în cuptorul frământărilor mele sufletești,
Fiindcă le ador infinitul nemuritor
Și saltul măreț prin noianul speranțelor,
Suport divin, necesar imunității creative.
Euterpe are destulă grijă,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (23 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capricii ieftine...
Îmi agăț visele șatene,
În pletele timpului grăbit de soartă,
Cu disperarea vârstei,
Ce șchiopătează în păpucii de casă,
Dându-mi tot mai des avertismente ciudate.
Timpul saturat de fragilitățile mele cronice,
Îmi alintă calvarul cu torturi de versuri naive,
Antidepresive recunoscute.
Și în ciuda lăcomiei lui Osiris,
Îmi agăț patetic florile bucuriilor prezente,
La tâmplele nopților cu lună plină,
În acordurile nocturnelor clasice,
Valsând în cugetări virgine,
Dospite, în cuptorul frământărilor mele sufletești,
Fiindcă le ador infinitul nemuririlor...
Și saltul măreț prin noianul speranțelor,
Suport divin, necesar imunității creative.
Euterpe are destulă grijă
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (23 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cuvinte și imunitate, adresa este: