Citate despre cuvinte și limba maternă
citate despre cuvinte și limba maternă (inclusiv în versuri).
Limba română
O tocană de cuvinte
Limba noastră a devenit,
Asortată cu engleza,
Căci franceza pe drumuri s-a prăpădit.
Valeria Mahok (24 august 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem numai atâtea sensuri câte putem exprima în limba noastră și ea este tot atât de exactă, pe cât de exacte îi sunt cuvintele.
Constantin Tsatsos în Aforisme și cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc luxul. Și luxul nu constă în bogăție și în împodobiri, ci în absența vulgarității. Vulgaritatea este cel mai urât cuvânt din limba noastră. Eu rămân în lupta împotriva ei.
citat clasic din Coco Chanel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gheografie, este cuvânt grecesc, alcătuit din doaâ cuvinte, ghi, și, grafie, care în limba noastră altă nu zice fără de cât, scrisoarea Pământului. Și la această învățătură, este de trebuință de a ști mai dintâi aceste cuvinte, (sau nume) și a le înțelege bine, care slujesc la aceasta, răsăritul, apusul, amiazăzi, miazănoapte, pământ, întărit (au statornic) pământ ostrov, limbă de pământ, ostrov prins de pământ, ori giumătate ostrov [...]
Amfilohie Hotinul în De obște gheografie pe limba moldoveniască scoasă de pe Gheografie lui Buffier (1795)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate și cuvintele nespuse în lacrimi se preschimbă, iar limba noastră plânge, plânge în salivă?
citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciun cuvânt în limba noastră nici măcar "socialismul" n-a produs mai mulți ratați decât "misticismul".
citat din Dean William Ralph Inge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumea noastră, cei mai săraci sunt aceia care râvnesc la podoabe; cei care știu cel mai puțin o limbă sunt aceia care, în timp ce vorbesc limba maternă, folosesc cuvinte străine; cel mai puțin milostivi sunt aceia care iubesc pe toți oamenii; iar cei mai săraci cu duhul sunt aceia care se proclamă oameni serioși.
citat din Sibil
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba noastră e cea mai bogată! Cuvintele ei au... sensuri multe!
aforism de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Murim
ne mor și cuvintele,
pe vremurile aceste,
noi și ele eram în poveste,
murim cu toții, cei prinși în culpă
și cei fără de culpă,
murim și noi și mor și alții
chiar dacă viața lor este mai lungă
și mor mai târziu decât împărații.
le troienește și vremea și uitarea
pe mine negre presimțiri,
închipuiri, chemarea lor
le prind cu mintea,
ochiul, amăgirea, calea
în moarte este tot fără de capătul infinirii,
ea pe toate le încheie
dar nu le depășește,
zi cu zi, și vremea, și uitarea
trec tot mai departe, iubito,
și vremea le vremuiește
pe toate și pe noi,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când, ca urmare a unei tulburări oarecare, survenită în clipa pronunțării unui cuvânt dat, cineva emite la repezeală o vocală lungă, el nu pregetă să alungească vocala scurtă care urmează imediat după aceea, săvârșind astfel un nou lapsus destinat să-l compenseze pe primul. La fel se petrec lucrurile atunci când cineva pronunță într-un mod impropriu sau neglijent o vocală dublă; el caută să se corecteze pronunțând vocala dublă care urmează într-un fel menit să reamintească pronunțarea exactă a celei dintâi: s-ar spune că persoana respectivă ține să demonstreze auditoriului său că cunoaște limba maternă și nu se dezinteresează de pronunțarea corectă. Cea de-a doua deformare, care poate fi numită compensatoare, are ca scop tocmai să atragă atenția auditoriului asupra celei dintâi și de a-i dovedi că vorbitorul însuși a luat aminte la greșeala sa.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte și limba maternă, dar cu o relevanță mică.
Limba noastră
Limba noastră cea română -
Rai mergând cu noi de mână,
Munți și ape, și pământuri,
Calde zări din patru vânturi.
Și pustiu, și oază vie,
Suflet de român ce-nvie
Patria ce-n veci nu moare -
Cânt de paseri călătoare.
Iarbă grasă ce foșnește
Limba ce ne îngerește,
Crucea moșului străbun -
Ritmul inimii de-alun.
Voci de pene și condeie
Înmuiate-n curcubeie -
Foc ce scânteie ades
Glasul lumii cel ales.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe A. Stroia (26 august 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lingua nostra
eu am învățat limba maternă cu tata,
mama, femeie tânără și voinică,
alerga când în deal, când în vale,
căra desăgi cu demâncare
pe coada sapei,
trecea prin ape cu poalele sumese,
avea dreptate Oedip ăla,
dacă mă năștea băiat,
mi-aș fi scos ochii
ca să văd mai limpede cu inima,
dar din fetița îndrăgostită de
cuvintele tatălui
nu putea crește decât
un suflet de pergament,
un palimpsest femeiesc pe care lumea
își caligrafiază durerea.
poezie de Luminița Ignea din Fluturele de lampă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba noastră
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mișcă vara;
În rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfințit-au țara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexei Mateevici (17 iulie 1917)
Adăugat de A. V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbe bune, vorbe rele
Există în lume,
vorbe bune,
vorbe rele.
Recunosc:
vorbe bune,
dar și rele,
aparțin și gurii mele.
Vorbele bune,
au menirea să ne-adune.
Vorbele rele,
au menirea să ne-înșele.
Că sunt rele,
că sunt bune,
eu aicea le voi spune:
Când omul a apărut
Ca ființă pe pământ,
Nu știa ca să vorbească
Limba noastră, omenească.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt român
Eu sunt român și-ți cânt în românește,
Iar când iubesc, o fac în limba mea.
Cuvântul "dor" e doar în limba noastră
Și-aici s-adorm, eu îmi propun, cândva...
Eu sunt român și-s demn, fără orgolii
De mai șarmant, mai bun, sau mai moțat,
În plaiul geto-dacic îmi am seva
Și-aici îmi trăiesc timpul ce mi-e dat.
Eu sunt român și frunza care-mi bate
În geam, cu insistență-n mângâiere,
Eu o iubesc cu posesivitate
În timp și spațiu, până la durere!
Eu sunt român și ochii-mi înconjoară
Cu venerare patria natală,
Cu brațele deschise către lume,
V-aștept români, să reveniți în țară!
[...] Citește tot
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
Cuvântu-îi cărămida ce zidește
O admirabilă, romantică poveste
De dragoste, o dramă sau o tragedie,
Spusă-n versuri într-o poezie
Sau în alte opere de artă care fac
Din astă lume, una cultă și deșteaptă.
Cuvăntu-i temelia unei nații,
Păzit cu strășnicie de multe generații,
Ca el să nu fie vitregit și alterat
De ce-i temuți, de care din istorie știm
Că au încercat ca noi să nu mai fim.
Cuvântu-i demn și sacru legământ,
Între oameni și pământul în care ei s-au născut,
Și-au dus viața, au trăit bine sau chinuit,
Pune un umăr la greu când neamul este încercat
Și dovada oricând și pentru oricine devine
Că-a a lui sorginte de la Decebal vine.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (6 octombrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare pentru fiul meu
Fiecare sunet ce trudește azi,
E gândul ce îmi răscolește anii,
Iar vuietul din crengile de brazi
E cânt de leagăn, cânt de nani-nani!
Cu bucuria ochilor în lacrimi,
Podgoriile nu se vor usca,
Tu, fiule, vei fi ferit de patimi,
E-armura care te va proteja.
Cu haina binecuvântării mele
Te-am învelit cu drag de când ai plâns,
Te-am închinat la lună și la stele
Din prima clipa când la piept te-am strans.
Dar astăzi, fiincă ești și tu părinte,
Ești tată de flăcăi buni și voinici,
Să cerni prin sită bunul din cuvinte
Să-l dai și lor, ca dar de la bunici.
[...] Citește tot
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba noastră
Limba noastră-i deținuta
Ce-a zăcut în pușcării
Cea care-a făcut pe muta
În kirkizele pustii.
Limba noastră-i rană vie
De la jugul cel străin,
Cea care a vrut să fie
Sângele un strop de vin.
Limba noastră e o doină,
Deseori în somn cântată,
Apa vie dintr-o moină
Peste față picurată.
Limba noastră-i grai de mamă
Mângâioasă, ce nu minte,
Povestindu-ne "O samă
(Din hrisoave) de cuvinte".
Limba noastră-i solz de pește,
Pe post mândru de taraf,
Debitul de Nistru crește
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Alexei Mateevici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cuvinte și limba maternă, adresa este: