Citate despre cuvinte și nuditate
citate despre cuvinte și nuditate (inclusiv în versuri).
Cel mai greu lucru, când te apropii de un cuvânt, este să-l dezbraci de hainele de sens pe care cu o cochetărie inepuizabilă, el le-a multiplicat de-a lungul istoriei și folosirii sale... Cuvintele nu se lasă ușor dezbrăcate. Le-am întâlnit de prea multe ori așa cum le folosim noi, purtând adică hainele ultimului lor sens... De-abia atunci când facem istoria costumației lor, putem spune că știm limba, putem spune că înțelegem ființa cuvântului în toată amploarea și frumusețea ei. Mai mult, de-abia atunci începem să gândim în limba aceea.
Gabriel Liiceanu în Scrisori către fiul meu (2008)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acord 21
A ciupi un cuvânt
pe o chitară
e o femeie dezbrăcată în iarnă
cu gândul la vară..
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de rostire
Slove ancorate străin în cuvinte.
Fraze arse de sens
în creuzetul minții.
Cenușa...
Și eu...
Exilată în laguna tăcerii,
încovoiată a semn de-ntrebare,
în zadar număr puncte suspendate
în cârligul vreunei litere.
Un semn se ridică-a mirare,
țintuit între stihuri și proză.
Culeg din cuvinte,
resturi de inimă stingheră.
Le topesc
în același bizar creuzet al minții.
Funerar le îngrop,
în parodie cu măști
jumătate triste,
jumătate vesele
rămâne-amintirea...
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dianei când e albastră
Ai fost
născută
pentru
cuvinte
Și-ai
ratat
Cele
mai
frumoase
poeme
din
Univers
(Mai
păstrez
pentru
final
un
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (1 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau
prinde ce dau
cuvântul
pictat de mine
aruncă de pe el
culoarea
pusă de mine
dezgolit el devine nud
se oprește
zăpăcit și speriat
în jur se uită
te vede și zice
te vreau
poezie de Viorel Muha (aprilie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umerii cuvintelor
Unde sunt florile panicei?
Din mâinile tale n-a rămas decât
fantoma lor
și în păr reptila subterană a aromelor,
lamele săbiilor și câte femei goale
măcelărite de lună pe nuferi?
Apoi vine asfințitul pe panoplia lui de pluș
cu trifoiul umed al pașilor
cu apele îmbrățișându-se în întuneric,
apele de zăbranic ale nopții.
Pe acoperișele orelor
vântul joacă zarurile
din pietrișul clipelor.
poezie clasică de Stephan Roll din Ospățul de aur (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limbajul nud al teatrului, limbaj care nu e virtual ci real, trebuie să ne permită, prin utilizarea magnetismului nervos al omului, să trecem dincolo de limitele obișnuite ale artei și ale cuvântului, pentru a realiza activ, adică magic, în termeni reali, creația totală, unde nu-i mai rămâne omului altceva de făcut decât să-și reia locul între vis și evenimente, adică în acea realitate a sufletului său în care visul nu este decât un eveniment ce a fost sau ce va fi manifestat.
Antonin Artaud în Le théâtre de la cruauté (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emblema muzicală
Emblema muzicală are o anume singularitate.
Plină de înțelesuri dezbrăcate, mângâie inconștient.
Ascult și devin infinit.
Cad în afara ritmului predispus la incitarea simțurilor
Încolăcite în jurul zâmbetului
Fenomen irepetabil în labirintul gândurilor.
Xilofonul geme portocaliu,
Acustica plânsului vibrează în acorduri minore,
Rostogolindu-mă într-un ondulat simț al inutilității.
Lumea, saltimbanc, aplaudă!
Noi, înfometați de muzică și cuvinte,
Susținem un recital pe tărmul însingurării.
Cuvintele se lovesc de amfore ruginite
Acordurile alunecă pe stâncile nopții.
Petrecerea lumii începe.
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt către voi
onorat de cuvintele d-tră, o adiere duioasă și lină
cât timp voi crede în umilință, adevăr, speranță și iubire
voi scrie, voi scrie în neștire
am așezat sufletul meu pe o tipsie
îl dărui vouă când vă este foame de puritatea luminii
stropii de sânge sunt visele mele...
să beți cînd vă este sete de adevăr
mă dărui vouă zi de zi cu speranța că vor înflori mărgaritare în lume
am smuls gândurile și lacrimile din sufletul meu
din ele s-au născut poezii
au zburat către voi
le-ați primit cu sufletul deschis
m-am dezbrăcat de cuvinte, le-am dăruit vouă
m-ați învelit apoi cu sufletul vostru
m-ați mângâiat cu duioase cuvinte
atunci am înțeles că am găsit calea
sunt fericit, gândurile, cuvintele mele trăiesc
sunt purtate de voi mai departe
vă mulțumesc oameni frumoși
ce vă doresc....
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt către voi
am smuls gândurile din sufletul meu
au zburat către voi
le-ați primit cu sufletul deschis
din ele s-au născut poezii
m-am dezbrăcat de cuvinte, le-am dăruit vouă
m-ați învelit apoi cu sufletul vostru
m-ați mângâiat cu duioase cuvinte
atunci am înțeles că am găsit calea
sunt fericit, gândurile, cuvintele mele trăiesc
sunt purtate de voi mai departe
vă mulțumesc oameni frumoși
vă iubesc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea de poezie (sonet
DRAGOSTEA DE POEZIE
(sonet-omagial poeziei)
Privește, Doamne, slujitori de cuvânt,
Ce și-au pus iubirea în poezie,
Pe timp de pace sau de pandemie,
De timp să nu le fie sufletul frânt!
Pune har pe-aripi de inspirație,
Să sune acorduri lirice în cânt
Și către veșnicie să-și ia avânt,
Cu magie din a Ta creație.
Sfințește-le spirit cu Duhul Tău Sfânt,
De-a fi victorioși în bătălie,
Dezbrăcați de al virusului veșmânt.
În primăveri să le-aduci reverie
Și dă-le destin poetic, neînfrânt,
Să-ți slăvească sfânta Împărăție.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (3 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea de Poezie (sonet omagial)
DRAGOSTEA DE POEZIE
(sonet omagial scriitorului)
Privește, Doamne, slujitori de cuvânt,
Ce și-au pus iubirea în poezie,
Pe timp de pace sau de pandemie,
De timp să nu le fie sufletul frânt!
Pune har pe-aripi de inspirație,
Să sune acorduri lirice în cânt
Și către veșnicie să-și ia avânt,
Cu magie din a Ta creație.
Sfințește-le spirit cu Duhul Tău Sfânt,
De-a fi victorioși în bătălie,
Dezbrăcați de al virusului veșmânt.
În primăveri să le-aduci reverie
Și dă-le destin poetic, neînfrânt,
Să-ți slăvească sfânta Împărăție.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tândală: Păcală, se vorbește din ce în ce mai dezbrăcat!
Păcală: Păi, ignoranța încearcă să-și pună de acord cele două goluri: din interior și din cuvinte!
replici din Brașovisme de Costel Zăgan (15 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deveniți inocenți!...
roim în jurul cuvintelor.
renaștem odată cu ele...
angrenați în înțelesuri la ceas de taină
mister zămislit de emoții demult adormite,
trezite brusc într-o cadență
aproape perfectă.
de fiecare dată se găsește cineva
cu gândurile prăfuite de armonii dezbrăcate.
cronometrează tăceri îndelungate
întinse peste sunetul viorii ce umple uneori mistic
noaptea căzută între anotimpurile din noi.
deveniți inocenți
dezrobim gândurile prizoniere.
în palme arde cenușa amintirilor.
după alte revelații devastatoare
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou despre tine
cheltuiesc un chintal de cuvinte ca sa te adulmec
in miristi de penumbre, diminetile acestea...
indupleci fiecare cuta a pielii
cu fermecatoare taceri, doar
bratul tau vivid si incolacit in vitralii
de vise...
poem al luminii, trupul tau nud
langa mine
fara substantierea pacatului, doar metastaza a iubirii
intr-o articulatie a clipei;
eu, distribuitor unic autorizat al acestui demers
la increstinare,
abandonand cuvintele
in vitralii de vise
surasului tau
poezie de Șerban Moescu
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă de scorțișoară
Mi-e inima de scorțișoară:
Arde.
Și-ar stinge mușchiul într-o cană cu vin:
Fiert
Și ar bate în ritm de colind:
Nuanțat,
Ca filosofia ta, mută,
Când pleci,
Pășind...
Mi-e dorul purpuriu:
Frige.
Și-ar rupe motivul într-o plită surdă,
Încinsă
Și ar pâlpâi în miros de iarnă vie:
Albă,
Ca absența ta, subită,
Când vorbesc,
Murind...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (24 octombrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasa... dispariție
Starletele s-au dus de mult, se bălăcind în vampe dive
-Nu cu talent și har, cu stil- cu dezgoliri și invective
De mascul-sex pe limbă îl dând, des, tare, cu guri sparte
Ce-ndrugă spusele, cuvânt, făr-a le știi... C-un iz aparte!
Iar starul, el, e-un măscărici de clipuri ieftine, în reclame
Ce-și prosternează caracter, talent, spirite afame;
Își vinde rol din scena castă în zi cu zi, golan pe stradă,
Făcând politică infam... Nevasta-i făcând teatru' ogradă!
La sfatul țării e-un atlas de hoți, repartizați pe zone,
Cu bale ce le curg din guri, că nu cunosc expresii!... Clone,
Aruncând, hulpavi, minciuni că sunt aleși în dres, deștepți,
Făcându-și singuri legi, "sublime"... Se sublimând din strâmbi, în drepți!?
Și strada și-a pierdut din farmec; femeile-s mai mult bărbați,
Într-un tupeu golan, cu blugi strângând bulan, sâni dezbrăcați,
Promovând sex total, divers, în locuri, părți ale naturii...
Năvălind nesimțite-n bresle, fără aptitudini... Șarmul gurii?!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stâpul curbat de lângă casă
De ce îți risipești menirea?
La naștere, trei stropi de rouă ai primit
Cuvinte negăsite de găsit
De limpezit sau de murit.
De ce îți risipești iubirea?
Cuvintele tale au dezbrăcat
Stâpul curbat de lângă casă
Într-o cascadă fără de păcat
Stâlpul meu are frunze de tei și de acant
De lemn, de marmură și piatră,
Și înflorește, rug îndrăgostit
Ca patima ascunsă într-o șatră.
poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea nici măcar un cuvânt nu mai e
îmi trag ziua pe cap sufocată de singurătate
stau așa în pielea goală a gândurilor
lipsită de bărbat hălăduiește o umbră sumară
pe șubrezii pereți răciți cu fiecare
șir de litere lung și fără rost
un inegalabil epitaf de cum poți fi un mort în viață
trec cele șapte litere prin urechile acului
să le însăilez dar nu mă vor
ziua mi se destramă în pumn atomic
refuz să mai cred în acest cuvânt
e rece destinul când afară ninge
dacă te uiți bine e o lume dezbrăcată
impudic frigul intră în oameni
cum oare să mai simtă cuvântul când pleacă
zănatic spre inimă ca o navetă spațială
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfinx de ceară
mi-e frică de lumină
ca lemnului de
cari
ca frunzei de omidă
ca focului de
apă
o brazdă-mi sapă ziua
prin globii
oculari
la ceasul când fotonii
din iriși se
adapă
străin devine trupul
privirea tot mai
nudă
cum amintirea nopții
începe să mă
doară
dar e târziu și ziua
[...] Citește tot
poezie de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cuvinte și nuditate, adresa este: