descreştere şi gânduri

Cel mai ingenios gând poate duce la confuzie când îl exagerăm; trebuie să-l reducem la măsura lui naturală, şi aceasta tocmai pentru a-l putea folosi cu adevărat.

citat clasic din Nicolai Hartmann
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul trebuie să diminueze multitudinea. Actul gândirii este o reducere neechivocă, ce are loc în simultaneitate. Capacitatea concentrată a conştiinţei umane se exprimă pe cale directă prin actul de gândire. Fiecare definiţie, fiecare generalizare, fiecare dorinţă de a vrea să cuprindă ceva în legi valabile, fiecare pluralitate proiectată ca întreg, fiecare multitudine a înfăţişărilor separate redusă prin simbolistica conceptuală, fiecare ecuaţie matematică, fiecare conclusio unic posibilă ivită din nenumăratele premise este fructul direct al acestei potenţialităţi atât de naturale a spiritului uman.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum biblioteca cea mai bogată, dacă nu e pusă în ordine, nu aduce atâta folos cât una foarte modestă, dar bine aranjată; tot aşa şi cea mai mare cantitate de cunoştinţe, dacă nu le-a prelucrat gândirea proprie, preţuieşte mai puţin decât una mult mai redusă, care însă a fost aprofundată în multe feluri.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba nu este decât reducerea gândului la cea mai simplă formă a lui.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea îţi închide necesitatea de exteriorizare, exclamaţiile unei mirări la perceperea unui fenomen formidabil se reduce într-un suspin (cel mai adesea strivit de tăcere). Nu poţi bănui niciodată cât de mult te poţi ascunde în tine şi cât de periferic poţi trăi, conceptul de gândire în a trăi astfel devine extrem de sărac – te transportă adânc în măduva nervilor întinşi la maxim – iată nemărginita încordare.

Camelia Opriţa în Mă rog soarelui să-mi deschidă porţile lumii (5 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obiceiul de a scrie ce ai de gând să spui te obligă să gândeşti. Îţi clarifică ideile, le întipăreşte în memorie şi reduce la minim haosul din minte. Totodată îmbunătăţeşte şi stilul.

Dale Carnegie în Cum să vorbim în public
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce ne învaţă analiza este că multe alte vise, care nu par la prima vedere să includă preocupări erotice se reduc, prin munca de interpretare, la o realizare a dorinţei sexuale şi, pe de altă parte, că astfel de materiale ale gândirii noastre conştiente, care par să fi trecut în visul nopţii ca "relicve ale zilei", nu sunt admise aici decât pentru a juca rolul de figuranţi în reprezentarea dorinţelor erotice refulate.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De voi pleca

De voi pleca, să nu fii tristă,
Mă vei uita uşor, uşor,
Nu ai nevoie de batistă,
În suflet... n-am să-ţi rămân dor.

De voi pleca... îţi las păcatul
Şi nemplinirile... arunc,
Răstoarnă tu, de vise, patul
Şi scaldă gânduri în adânc.

De voi pleca, fii fericită
Iadul m-aşteaptă şi mă duc,
Nu vreau iubire ne-mplinită,
Nu vreau să fiu, un eunuc.

De voi pleca, voi vinde vise,
La pret redus de bună seamă
O poartă voi lăsa deschisă
Şi nu voi cere, deloc, vamă.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă din Cioburi de vise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

N-am auzit-o, parcă, de mult...
O ascult.
Năduşeala nopţii curge pe geamuri.
Plouă-n golurile din ramuri.
Aş voi să găsesc o asemănare
Şi caut în zgomote şi murmure,
In viori, în naiuri şi ghitare
Ecoul ndesluşit şi turbure.
Noaptea s-a-ntunecat cu alte nopţi în fund,
Şi din noapte-n noapte, nopţile urzite
Cern ploaia cu nisipul mărunt
Ca nişte site.
Gândul, ajuns în flacăra lui de ploaie târzie,
Se face palid şi descreşte ca o făclie.
Fereastra e cernită de un fag
De care-atârnă noaptea neagră, toată, ca un steag.
Nu-i şuierul săbiilor ce se ascut
Şi-al spadei ciocnite de scut.
Nu e bătaia inimii.
Nu-i Turnul şi ornicul lui în care timpul colinse.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exact, este evident faptul că tu exişti! Orice minte infatuată crede că ştie că şi ea există şi zice zeflemitor: "Şi ce-i cu asta?" Dar existenţa este gândul despre existenţă, pentru că asta nu e deloc existenţa, ci prizonierat/reducere în/la gând, sau exişti ca şi libertate non-duală? AŞADAR, TU EXIŞTI CA ŞI CE: - ca şi gândurile pe care le ai despre tine; gen: "exist ca şi om, exist ca şi Ioana sau Gabriel, exist ca şi femeie, mamă, soţ, bunic, etc.,?" - exist ca şi pură existenţă neasociată gândiri, liberă de orice "eu" devenitor, evolutiv?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge iarăşi fără tine

Ninge totul fără tine
şi perdelele
şi paturile din spitaluri
şi cearceafurile lor mototolite de-atâtea perfuzii
ninge pe sub streşini tencuiala cade
mâna mea s-a rătăcit singură prin buzunare
toţi oamenii se topesc înainte de-a atinge pământul
se-ncăpăţânează să ningă
veştile ajung greu în cer
sunt prea ocupaţi să-nchidă prăvălia
şi să vândă totul la licitaţie
ninsoare cu preţ redus şi ieşită din garanţie
după cum te aşteptai, probabil,
ninge degeaba fără tine
ce banalitate de gând de sentiment de iarnă
în lume sunt atâtea ninsori inutile
şi oamenii-s atât de puţini.

poezie de Radu Herjeu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umanizare

Castelul tău de gheaţă l-am cunoscut, Gândire;
Sub tristele-i arcade mult timp am rătăcit,
De noi răsfrângeri dornic, dar nici o oglindire
În stinsele-i cristale ce-ascunzi nu mi-a vorbit;
Am părăsit în urmă grandoarea ta polară
Şi-am mers, şi-am mers spre caldul pământ de miazăzi,
Şi sub un pâlc de arbori stufoşi, în fapt de seară,
Cărarea mea, surprinsă de umbră, se opri.

Sub acel pâlc de arbori sălbateci, în amurg
Mi-ai apărut – sub chipuri necunoscute mie,
Cum nu erai acolo, în frigurosul burg,
Tu, muzică a formei în zbor, Euritmie!

Sub înfloriţii arbori, sub ochiul meu uimit,
Te-ai resorbit în sunet, în linie, culoare,
Te-ai revărsat în lucruri, cum în eternul mit
Se revărsa divinul în luturi pieritoare.
O, cum întregul suflet al meu ar fi voit
Cu cercul undei tale prelungi să se dilate,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actul creativ este eliberat de orice condiţionare legată de trecut sau viitor – iar acesta poate fi cazul atât în procesul de gândire, cât şi în cel muzical. Doar raportarea sa la sine, spontană, deschisă, garantează funcţionarea sa nemărginită. Valoarea actuală a unei contrarietăţi poate fi recunoscută doar de către un spirit spontan activ, care nu se lasă limitat prin asocieri. Contrarietatea este sursa de energie însufleţită, care este responsabilă pentru originea, menţinerea şi limitarea duratei. Însă nu fiecare contrarietate generează energie şi facilitează durată. Numai contrastele care se întregesc complementar sau, altfel spus, acelea care au, la activarea sau la diminuarea expansiunii, unul sau mai mulţi parametri comuni se echilibrează în reducere.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre ea...

pentru Clari

Te-am regăsit când nu aveam speranţă,
Că ai să vii, s-apari din nou la mine...
Şi cu iubire ai topit frica de gheaţă,
Şi m-ai iubit... cum te iubeşti pe sine.

Pe coridoare de nepătruns, înspre oglindă
Se presăra un praf de stele translucid,
Şi-o zână luneca să prindă
Acele suflete rătăcind avid.

Menirea-i fură somnul şi iubirea,
S-a dăruit să dea iubire celor mulţi...
Jertfindu-şi chiar şi fericirea
Salvând pe cei trăind ca morţi.

S-a ferecat într-un castel fără ferestre
Deşi, lumina îi e prezentă peste tot...
Cuvintele-i nu sunt decât măiestre

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o stare de somnolenţă, orice efort mental se reduce la minimum. În această stare, mentalul conştient este oarecum eclipsat căci, în momentul în care dormim sau ne trezim, subconştientul este mult mai activ. Gândurile negative, ce constituie obstacole în faţa dorinţei, dispar ca prin farmec în astfel de momente.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări...

tu presă -"necorupta" cu buzele umflate
de-atîta supt
întreabă guvernarea despre libertate
şi lanţul rupt

întreabă de PAS cu DA de ce nu fac reformă
ci doar destituiri
şi ălea sunt făcute aşa, mai mult de formă
şi hai sicstir

de ce nu iese Maia c-o amplă strategie
senină, dură
să strige cât ne va mai roade această sărăcie
-feroce, pură

cât va mai merge lupta grea pentru active
de faimă tristă
decapitând la piramida colectivă
doar vârf de pistă

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (20 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea lui Neamţu

Lăsaţi clopotul să plângă cu-a lui voce de aramă,
Lăsaţi turnul ca să mişte a lui inimă de fier,
Căci de stele mai aproape el dă acuma samă
Că un suflet bun şi nobil se îndreaptă cătră cer.

Clopote, tu simţi durerea şi urmezi cu-a ta cântare,
Când din stea în stea se suie sufletul într-un avânt,
Pe când noi urmăm cu pasul cel rărit de întristare
Lutul palid, fără suflet, să-1 depunem în pământ.

Ochii? Câte dulci imagini au sorbit a lor lumine!
Capul? O, de câte gânduri el a fost împopulat!
Inima? Câtă simţire frământat-a ea în sine?
Sufletul? Câte speranţe, câte visuri a păstrat?

Si-azi nimic. Lumea gândirei e o lume sfărâmată,
De lemnoasa mân-a morţii inima e stoars-acum,
Şi imaginele-s şterse, ce prin el treceau odată,
Sufletul (dacă există) pintre nori îşi face drum.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă! (acrostih)

Lasă-mă aşa cum sunt
Evaziv sau poate imperfect,
O rădăcină să mă lege de pământ
Nu vreau în viaţă ceva mai concret,
Te rog nu încerca să mă reduci
Erori în suflet să-mi produci.

Mai mult vei pierde, sau contrar
Inima-mi va pulsa mai rar,
Haotice gânduri vei schimba
Alte căi precise nu vei stabili,
Irosite sentimente vei accelera
Lungi clipe fericite vei părăsi.

acrostih de Mihai Leonte (1964)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate fiinţele umane sunt influenţate de mediul înconjurător. Aceste influenţe se fixează atât de bine în obiceiurile, gândurile, sentimentele şi perspectivele noastre, încât noi chiar credem ceea ce ni se spune. Comportamentul învăţat face parte din natura umană. Chiar şi aceia care cred că iau decizii pe cont propriu, în pofida îndoctrinării lor culturale, au fost influenţaţi de mediile în care au trăit. Acesta este motivul pentru care noi nu reuşim să supunem valorile şi credinţele unui examen critic şi aderăm la mituri, superstiţii şi obiceiuri perimate, care au o însemnătate redusă sau nu au nicio însemnătate pentru supravieţuirea noastră.

Jacque Fresco în Cea mai bună lume pe care banii nu o pot cumpăra
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostită de idee de tine

Te simt cum mă priveşti printre imagini
Şi gânduri care strigă... iar te vreau!
Mi-ai răscolit şi ale mele pagini,
Unde te-am înrămat... să nu te dau!

Şi-acum tu mă descoperi într-o alta...
Pe care ţi-e tot mai drag să o alinţi,
Ţi-e teamă oare c-am să-ţi cer iar plata...
De îţi reduci din inimă să simţi...?

E reciproc! Şi cred că ştii ca mine,
Ce se petrece... e peste noi cu mult...
Vreau doar ce e al nostru să se îmbine...
Totul să am... nu doar ce-a fost demult!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!