Citate despre descreștere și suflet
citate despre descreștere și suflet (inclusiv în versuri).
Mă asupresc sub tării. Sufletul reduce cerul la suflet. Unde privesc mă privesc.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cititul și scrisul ne reduc sentimentul de izolare. Ne adâncesc și lărgesc sensul vieții noastre: ne hrănesc sufletul.
citat din Anne Lamott
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De-a lungul vremii, se cunosc patru evenimente hotărâtoare în viața sufletească a omenirii: apariția ideii de moarte în conștiință, pierderea credinței în Dumnezeu, însumarea noastră în zoologie și reducerea planetei la un vremelnic fir de țărână în infinit.
citat celebru din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Fumed
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departea reduce trecutul la detalii, orice foșnet al sufletului aducând a nerușinare.
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ajuns la convingerea că cine vrea să scrie bine, ca artist, colorist, ca om de simțuri și plăsmuitor de imagini, acela trebuie să descrie, iar nu să analizeze... În fond, arta noastră are menirea să facă vizibile, interesante și mai cu seamă estetice, părțile intime ale sufletului. Pentru mine psihologia în roman și nuvelă se reduce la aceasta: cu ajutorul vieții să ni se arate omul ascuns.
citat clasic din Guy de Maupassant
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă îți reduci existența la tot ce-ți înnegurează sufletul, te autodistrugi. E mai bine să te detașezi de tot ce-ți face rău, căci doar dacă te detașezi și-ți cultivi eul tău interior, vei descoperi alte valori ale vieții, vei găsi vieții tale un sens.
Ecaterina Chifu în Reflecții
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revelație
creația-i lucru comun
creat de singurătăți
de geniu când bun când nebun
integru ori rupt în bucăți
creația-i lucru intim
creat pentru nimeni și toți
din nodul acela sublim
din gâtul mișcării pe roți
creația-i lucru firesc
creat de naturile mari
din fraza ce strigă:" iubesc"
redusă la sensul: "dispari"
creația-i simplul cuvânt
creat de la bun iceput
din patru stihii și pământ
cu suflet în două și lut...
poezie de Iurie Osoianu (13 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De voi pleca
De voi pleca, să nu fii tristă,
Mă vei uita ușor, ușor,
Nu ai nevoie de batistă,
În suflet... n-am să-ți rămân dor.
De voi pleca... îți las păcatul
Și nemplinirile... arunc,
Răstoarnă tu, de vise, patul
Și scaldă gânduri în adânc.
De voi pleca, fii fericită
Iadul m-așteaptă și mă duc,
Nu vreau iubire ne-mplinită,
Nu vreau să fiu, un eunuc.
De voi pleca, voi vinde vise,
La pret redus de bună seamă
O poartă voi lăsa deschisă
Și nu voi cere, deloc, vamă.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță din Cioburi de vise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam (se plimbă prin încăpere; vorbește încet): Spiritul nu mai valorează nimic. Năruirea este totală. Egalitatea a devenit noua lor religie. Absurdul nivelator vine ca un tăvălug. Și munții sunt prăvăliți peste văi adânci... Și apele se pierd în nisipuri sterpe... Și cerul cade peste pământ... Iar țara se transformă treptat într-o pustietate roșie... În această implacabilă ecuație totul este redus la zero... (Oftează adânc). Ce nu poate reteza secera, sfarmă ciocanul... Se calcă în picioare tot ce nu miroase a transpirație... Pentru ei, cultură înseamnă lene! Estetica artei este redusă la batoze și furnale... Dumnezeu a dispărut și odată cu el a pierit și conștiința națională... Ultimii intelectuali rămași în libertate își vând sufletele, pentru un apartament la bloc și o butelie de aragaz... Așadar, cercul de imbecili e complet... Iar eu sunt o rază vectoare a acestuia... Mătur totul în jur! (Oftează răsfoind "Caietul negru"). Și, totuși, conștiințe mai există...
replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru ca idealurile francmasonilor să triumfe, a fost necesară distrugerea sufletului poporului rus și îndepărtarea lui de Dumnezeu, anularea caracterului său național, disprețuirea și călcarea în picioare a istoriei sale mărețe, reducerea gradului de inteligență a tinerei generații, apariția unei noi clase de oameni, formată din atei și persoane care să nu aibă o țară de origine, două tipuri de creaturi care, după ce urmau să fie instruiți, ar fi trebuit să ocupe obedienți locul lor în cușca masoneriei.
citat din Vasili Ivanov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă unei persoane sănătoase i se reduce în mod artificial nivelul de serotonină, aceasta nu va deveni brusc melancolică. Depresia nu poate fi deci echivalentă doar cu o lipsă de serotonină, cum s-a crezut multă vreme. Iar un medicament precum Prozac, botezat de mass-media "pilula fericirii" sau "ochelarii roz ai sufletului", nu are niciun efect asupra unui om echilibrat.
Stefan Klein în Formula fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adulterul este o infracțiune care, privită din punct de vedere politic, își extrage forța și modalitatea (de înfăptuire) din două cauze: legile schimbătoare ale oamenilor și acea atracție deosebit de puternică care împinge un sex către celălalt; în multe cazuri ea se aseamănă cu forța de gravitație care este motorul universului, căci asemeni gravitației se reduce pe măsură ce distanțele cresc; și dacă prima modifică toate mișcările corpurilor, la fel și atracția dintre sexe modifică toate mișcările sufletului, cât timp durează ciclul ei; un lucru le deosebește însă: gravitația realizează un echilibru când întâlnește obstacole, în timp ce atracția își trage forța și vigoarea chiar din obstacolele întâlnite.
Cesare Beccaria în Despre infracțiuni și pedepse, Infracțiuni greu de dovedit prin probe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În toate inimile din lume (sau aproape toate), afectele nu se manifestă aleatoriu, ci după o anumită ierarhie, proprie fiecărui individ. În inima mea, într-o scală dela 1 la 10, sentimentele cresc sau descresc permanent, iar locurile vacante sunt, cele mai puțin tangibile sufletului meu! Atinse sau nu, cu fiecare dintre ele, inima mea, mai urcă o treaptă!
Iulia Mirancea (15 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia
N-am auzit-o, parcă, de mult...
O ascult.
Nădușeala nopții curge pe geamuri.
Plouă-n golurile din ramuri.
Aș voi să găsesc o asemănare
Și caut în zgomote și murmure,
In viori, în naiuri și ghitare
Ecoul ndeslușit și turbure.
Noaptea s-a-ntunecat cu alte nopți în fund,
Și din noapte-n noapte, nopțile urzite
Cern ploaia cu nisipul mărunt
Ca niște site.
Gândul, ajuns în flacăra lui de ploaie târzie,
Se face palid și descrește ca o făclie.
Fereastra e cernită de un fag
De care-atârnă noaptea neagră, toată, ca un steag.
Nu-i șuierul săbiilor ce se ascut
Și-al spadei ciocnite de scut.
Nu e bătaia inimii.
Nu-i Turnul și ornicul lui în care timpul colinse.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea lui Neamțu
Lăsați clopotul să plângă cu-a lui voce de aramă,
Lăsați turnul ca să miște a lui inimă de fier,
Căci de stele mai aproape el dă acuma samă
Că un suflet bun și nobil se îndreaptă cătră cer.
Clopote, tu simți durerea și urmezi cu-a ta cântare,
Când din stea în stea se suie sufletul într-un avânt,
Pe când noi urmăm cu pasul cel rărit de întristare
Lutul palid, fără suflet, să-1 depunem în pământ.
Ochii? Câte dulci imagini au sorbit a lor lumine!
Capul? O, de câte gânduri el a fost împopulat!
Inima? Câtă simțire frământat-a ea în sine?
Sufletul? Câte speranțe, câte visuri a păstrat?
Si-azi nimic. Lumea gândirei e o lume sfărâmată,
De lemnoasa mân-a morții inima e stoars-acum,
Și imaginele-s șterse, ce prin el treceau odată,
Sufletul (dacă există) pintre nori își face drum.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iar înțeleptul...
Teoria darwiniană a evoluției concluzionează:
Schimbarea ( sau devenirea ), nu existența, este esența realității.
Iar înțeleptul, familiarizat și impregnat cu acest mare adevăr,
așteaptă calm moartea care, după știința lui, îl va reduce la neființă;
el are informațiile supreme și-n același timp savurează
bucuria cea mai dulce, aceea că omul are privilegiul experienței.
Pentru el sufletul e doar gazda unor atomi; dac-ar fi subiectul
exclusiv al unor mutații invariabile și inexorabile, n-ar mai fi liber;
datorită naturii lor, atomii sunt înzestrați cu o inițiativă autentică,
iar sufletele noastre cu un fel de libertate.
Universul nu este creat de zei; n-a fost creat pentru noi;
a fost, independent, modelat de hazardul întâlnirii unor atomi,
care, încercând fel de fel de combinații,
au fost forțați să se accepte-n forma lor prezentă.
poezie clasică de Henri Bergson din Filozofia poeziei: Geniul lui Lucretius, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sapun pentru suflet
Esti
ca roua diminetii,
Tu cel ce scalzi
in ochii tai
lumea mea.
De ma atingi
tresar
ca steaua care cade,
iar tu ma prinzi in palme...
Grijile dispar
in drumul catre tine,
tristetea mea cresndândă,
descrește într-un minut.
Un veșnic zbor
este iubirea noastră
o veșnica trăire
sare din val in val.
[...] Citește tot
poezie de Anna Panovici din Clipe (1 iunie 2009)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
De acest Spirit hidos, prefăcut, scapă-mă,
El are cei doi ochi închiși până-n seară;
În timpul nopții și-i deschide și pe muritori îi chinuiește...
Într-adevăr, bogat în Forme ascunse, Sufletul meu țâșnește,
Iar numele meu este "Negrul cel Mare"
Cel care trăiește în mine îl face să apară
Prin multele mele forme care se schimbă des...
O, Prinț al zeilor, Elishef,
Auzi cum urlă demonii păroși și șui
În ceasul în care brațul lui Osiris este pus la locul lui?
Tu vei spune: "Veniți! Înfruntați Abisul cu credință!"
Privește! În fața ta, redus la neputință,
Zace dușmanul tău. Dosul de gât îi este legat,
Iar șoldurile îi sunt răsucite pe cap...
O, voi, Prinți divini de pe Tărâmul Morților,
În acea zi, Isis și Nephtya putea-vor
Să oprească, în mine izvorul lacrimilor care îmi curg mereu
Când, pe celălalt mal, îl voi vedea pe Celălalt Eu al meu?
poezie din Cartea egipteană a morților (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la descreștere și suflet, dar cu o relevanță mică.
Spune-mi
spune-mi unde să te caut
umbra mea șovăitoare
nopțile când de răcoare
sufletul e mai precaut?
dacă nu e ea să fie,
nici o zi din calendar
parcă nu mai are har
harta lumii e pustie
parcă totul se reduce
la un minus, la un plus
la un semn care l-a pus
soarta semnelor caduce
niciodată un compost
n-o să cucerească zborul
dar nici inima fiorul
dacă nu-și află un rost
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucurați-vă, prieteni
Eu mă grăbesc, tu te grăbești, el se grăbește,
Îmbătrânesc, îmbătrânești, îmbătrânește.
Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca în poveste
simplă de tot,
scurtă de tot
viața ne este.
Uite-o din nou trece pe drum fata zglobie.
Uite-un băiat floare și-a pus la pălărie.
Uite un prunc, râde în prag, ai, nazdrăvanul!
Uite-un moșneag, tace-n toiag, alb ca troianul.
Muntele ieri ne-ademenea, astăzi ne doare.
S-a împlinit, nu s-a-mplinit visul cel mare?
Cine sunt eu, cine ești tu, cine e dânsul?
Noi am știut zborul înalt, dorul și plânsul...
Zilele trec, zilele vin... Ce va rămâne?
Suflet de lut, necunoscut, suflet de pâine?
Toamnele cresc, grijile cresc, viața descrește.
Eu mă grăbesc,
tu te grăbești,
el se grăbește.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre descreștere și suflet, adresa este: