Citate despre desfrânare și prezent
citate despre desfrânare și prezent (inclusiv în versuri).
Azi nu există un singur LUX, ci luxuri, cu acea dublă semnificație a ultimului cuvânt, deopotrivă lux și luxură (desfrânare), în care rădăcina latină ne dezvăluie ambivalența lumii actuale în care prea multă "lumină" ne pervertește la strălucire.
citat din Octavian Coifan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei desfrânate (pamflet)
Femeie desfrânată, cu mintea ta săracă,
Ai vrea ca toți bărbații prin patul tău să treacă.
Copiii-ți, doi luceferi, te au azi drept model
De ce-i mai rău pe lume: de curvă de bordel.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (28 martie 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
În antichitate, femeile care săvârșeau adulter erau ucise prin aruncare cu pietre. La desfrâul de azi, noi suntem în stare să le ucidem cu pietre pe femeile care nu săvârșesc adulter...
aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (1 aprilie 2008)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cred că ești numai Tu, iar Tu ești în mine și în tot ce e viu. Mă simt separat de Tine, dar viața mea e în Tine, și de aceea caut să mă unesc cu Tine prin iubire și cu tot ce e viu, cu tot ce e de la Tine. Vreau această unire și mă lupt cu tot ce mă separă de Tine: cu poftele trupului, cu lenevia, cu desfrâul și mai ales cu lipsa de bunătate. Mă lupt cu ispitele mândriei, orgoliului, iubirii de arginți, răzbunării; mă lupt cu prejudecățile dorinței de putere, statului, teologiei, științei. Mă lupt prin străduința faptei și gândului, prin renunțare de sine, smerenie, sinceritate și înfrânare în faptă și vorbă. Știu că viața e numai iubire în prezent și că pentru viața spirituală nu există suferințe, nu există moarte, există doar ce dorește sufletul, doar binele. Mulțumescu-Ți Ție.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la desfrânare și prezent, dar cu o relevanță mică.
Umilință și iubire
acum 2000 de ani
Isus
a intrat în cetate
ce a văzut
tâlhari, minciună și desfrâu
au trecut ani, mulți, destui
privește azi în jur
tâlhari cu nume mari
minciună, ură și desfrâu
pleacă, pleacă odată, omule din cetate
privește în tine cu umilință și iubire
și pleacă-pleacă către El
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minunată și frumoasă
Minunată și frumoasă dimineață de Florii,
tu ne-ai răsărit întâii mărțișori de bucurii!
Când atunci treceai, Iisuse, albul inimilor prag,
curăția și lumina Te întâmpinau cu drag.
Și în ochii care limpezi străluceau, puteai să știi
cât de fericiți, Iisuse, suntem toți, văzând că vii.
Astăzi, plini de nerăbdare să Te urce pe-alt calvar,
parcă numai vânzătorii Te așteaptă să vii iar.
Ți se-aștern, Iisuse-n cale chiar și astăzi mărțișori,
dar privirea Ta acuma nu e cea de alte ori.
Cât de bine vezi că astăzi cei ce-Ți cântă nu Te știu,
că n-au ochii strălucire și că-n inimi e pustiu...
Că nu-i milă, nici căință, nici dorința lor măcar,
că iubirea se-ntâlnește tot mai rece și mai rar.
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz din Cântările Dintâi
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
foloseam imperfectul în laborator
ca experiment al confesiunii
în derulare.
îl înșelam pe bărbat
cu alter ego-ul lui
în descoperiri lacome și incomplete
ale dualității.
deformarea mea o tratam
cu desfrânare
la ore fixe sub formă de doze
din ce în ce mai sublime,
până când pacientul involuntar
își multiplica rezistența orgasmic
la catalizatori.
răul e o știință
sponsorizată din penumbră
de tare,
astfel că îi așezam în retorta cenușie
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată stam la fereastra casei mele și priveam printre gratii, și am zărit printre cei lipsiți de minte, am văzut un tânăr fără pricepere. El trecea pe uliță pe lângă colțul casei ei și se îndrepta către locuința ei. Era în amurgul serii unei zile, când se lasă umbra și întunericul nopții. Și iată o femeie îl întâmpină, având înfățișare de desfrânată și cu prefăcătorie în inimă; aprigă și de neținut în frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă; când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colț. Ea îl apucă și-l sărută și cu o căutătură obraznică îi zise: "Trebuia să aduc jertfe de pace; astăzi am împlinit făgăduințele mele; pentru aceasta am ieșit în întâmpinarea ta, ca să te caut și iată că te-am găsit. Cu scoarțe am gătit patul meu, cu așternuturi de în din Egipt, cu miresme am stropit patul meu, cu mir, aloe și chinamon. Vino, să ne îmbătăm de iubire până dimineață, să ne cufundăm în desfătări de dragoste, că bărbatul meu nu este acasă, plecat-a la drum departe, luat-a cu dânsul o pungă cu bani și se va întoarce acasă la lună plină!" Ea îl ademeni prin mulțimea cuvintelor ei și-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale; el începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere și ca un cerb care se zorește spre capcană, până când o săgeată îi străpunge ficatul; după cum o pasăre grăbește spre laț și nu-și dă seama că acolo își sfârșește viața. Și acum, fiule, ascultă-mă și ia aminte la cuvintele gurii mele! Inima ta să nu se plece spre căile ei și nu te rătăci pe potecile ei, căci ea a rănit pe mulți și pe foarte mulți i-a omorât. Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morții.
Solomon în Pildele lui Solomon, Ferirea de desfrânare - 7:6-27
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Internaționala
Sculați, voi oropsiți ai vieții,
Voi, osândiți la foame, sus!
Să fiarbă-n inimi răzvrătirea,
Să-nceapă al lumii vechi apus!
Sfârșiți odată cu trecutul negru,
Sculați, popor de osândiți!
Azi nu sunteți nimic în lume,
Luptați ca totul voi să fiți!
Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaționala
Prin noi s-o făurim!
Sculați, nu-i nicio mântuire
În regi, ciocoi sau dumnezei!
Unire, muncitori, unire,
Și lumea va scăpa de ei!
Prea mult ne-au despuiat tâlharii
Ce-n lume, lux, desfrâu se scald:
[...] Citește tot
cântec, muzica de Pierre Degeyter, versuri de Eugene Pottier (iunie 1871)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Veacul nostru
Veacul nostru de lumină, eacul nostru de lumină!
Oh! cu manta, fața voastră o ascundeți, farisei,
Pe cap puneți azi cenușă și cu-a bâlciurilor tină
Vă mascați, voi, purtătorii luminoaselor scântei!...
Unde, unde vi-i lumina? Când popoarele Žnvrăjbite
De tirani, ca vite duse, între ele se omor,
Când voi puneți, o, nemernici, arme nou descoperite
La picioarele acelor ce duc vrajba în popor,
Și când fabricile cântă fabricând a lumii moarte,
Când fanfarele și tunul pretutindene răsun,
Când înalta chibzuință stă ŽntrŽaceea, de se poate
Să hrăniți cu oameni veșnic, flâmânzitul vostru tun,
Când Europa clocotește de lung strigătul Irlandei,
Când dreptatea și frăția de pe lumea au sburat,
Când o neagră profeție ca aceea a Casandrei
Nu vă moaie învrăjbirea veacul nostru-i luminat?...
Nu; ascundeți-vă fața în veșmântul desfrânării,
Și în glodul mascaradei, comedia vă sfârșiți!
Oh! veni-va și șuvoiul ce cu furia-așteptării
Va spăla glodul în care voi vă nașteți și muriți.
poezie clasică de Constantin Mille
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezamăgiri
Scrobeala cerului mă doare...
E-un anotimp controversat:
Pe-o parte-a inimii port soare
Pe alta brume s-au lăsat.
Și-n timp ce-n chiote desprinse
Din desfrânări cu noul vin,
În mine, sentimente aprinse,
Înfășurate-s în pelin.
Pelin mi-e sufletul și viața,
O! Toamna-i anotimpul mort...
Mă adumbrește zilnic ceața
Și nouri negri-n suflet port.
Prea mult iubit-am primăvara
Prea mult iubirea-am preamărit...
Știu c-am greșit și port povara
De-a mă minți și a fi mințit.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-un leu iau
un rest de pastilă să simt
cum mor neasistat astăzi
după ce domol mi-a crescut
inima fără-ncetare ca o filă
de roman cu luciferi și nopți
horror pentru leul devalorizat
țin mult la restul de pastilă
să-l iau cu ceai de plante
desfrânate pe dealuri la soare
nu-mi pasă de leul meu mult
devalorizat pentru un covrig
am un criteriu de sacrificare
a leului care freamătă în mână
întâi identific locul unei farmacii
apoi mă mișc repede spre ușă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri de indiferență
Îți sorb tăcerea
și gustul cutremurător al desfrânării ideilor de ieri
ce nu pot năvăli peste ziua de azi,
când noaptea strănută turbată
și-ți pretinde zburdălnicii,
udând vestejitele anotimpuri
de indiferență.
Îneci suferințele de odinioară,
când priveam pe-ascuns
valurile interminabile ale asfințitului pedant,
suprapunând gândurile răbdătoare,
din celofan nedesfăcut
cu sigilii de carton codificate,
să vâneze greșelile
viitorului negeluit,
vânturat într-o îmbrățișare surdă.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echitate
De ce s-a inventat criteriul?
Aveți vreo explicație la reușită?...
M-am întâlnit azi c-o grăsană, o smintită;
Era "inspector"... și-ncă-și mai făcea liceul.
Ineptul, leneșul din facultate
L-am zărit la televizor; mare director
În minister, sectoru' "Integritate"(?)...
Pierdut printre minciuni, nerușinat, un impostor.
Mirela, veșnic o neostoită,
Cu gând nebună la desfrâul din amor,
La "Adopția copiilor pe țară" e numită...
Sătulă de autohton, e din buget, tot la "exterior".
Ce bine-mi amintesc de-o umbră de coleg,
Insuportabil de un prost dogoritor
Și-nalt... la rău și-n șmecherii un bun strateg...
Pe "merit" a ajuns ambasador(?).
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plătesc cu versul
Reversul medaliei mele e-un vers
Vestind cum curg sloiuri prin sângele meu,
În mijloc de iarnă, sub gerul pervers,
Se zbat gene ude ca într-un clișeu.
Tainul mi-l beau lângă foc, picotind,
Și-n urmă simt gust de otravă-n pocal,
De-un timp crupierul m-a prins bâjbâind
Și n-o să rateze un gest criminal.
Din cătină leacuri și verde de grâu,
Când nu vor mai fi asuprite-n zăpezi
Și nici de noroaie cuprinse-n desfrâu,
Colir pentru ochi o să picur, să vezi.
Prea multe dureri ne-au lăsat fără scut
Și astăzi plătesc cu un vers compărut!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prețioasa perlă ce-aici s-a cizelat
Romanul bard, Ovidiu, la Tomis exilat,
Din bezna disperării, când ziua se ivea,
Sub bolta-nstrăinată, din mare răsărea,
Ca prețioasa perlă ce-aici s-a cizelat.
Din drumul cinstei sale nimic nu îl clintea,
Convins că adevăru-i era nestrămutat
Și scoțând la iveală desfrâul din palat,
Tristeți și supărare în versuri prefăcea.
Între nedumerire și tainice suspine,
Din stih de soi, poeme a împletit, măreț
Și sub coperți de carte a adunat ciorchine,
Spre slava neuitării, destoinic cântăreț,
Imnuri singurătății, iubirilor terține,
Pe care noi și astăzi mai punem mare preț.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început Dumnezeu a făcut poezia
La început Dumnezeu a făcut poezia
Și a văzut că ea este bună,
A împărțit lumea în poeți și nepoeți,
Ceea ce se vede și astăzi,
Indiferent de sex și naționalitate,
Gândul celui nebun nu este un păcat,
Domnul și-a deschis casa de arme,
Zice Ieremia,
S-au luptat oamenii între ei,
Până a căzut Palatul de Iarnă,
Libertatea se plimba în pielea goală
Ca o femeie uitată de Dumnezeu,
Au privit-o bărbații, așa, simplu, cu sufletul,
Don Quijote chicotea, știa că el va veni
Sau va reveni, ca Messia,
Călare pe un tun gigantic,
Din tun vor ieși marile poeme,
Dar nu va mai fi cine să le citească.
Poate mătușile desfrânate ale poeților.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știrea
în schițele neuitării
am reușit reîntoarcerea spre mine
și am dat peste un anunț încovoiat pe un stâlp;
astăzi a murit un artist
lângă statui.
lumânări urcate pe vârfuri parcă prea devreme
urlând spre infinitul ascuns
în peruci de nori.
abateri de gânduri, abateri neîndulcite...
lacrimi adunate pe prispe în muchii
și-n ocnițe.
clopotul în desfrâu,
tot își sună în mintea pustie
lehamitea de moarte.
veselia încă mai așteaptă pe la uși...
cade gândul în sine -
se năruie materia,
urgiile chemării au reînceput.
a murit un artist;
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceva,însă, nu s-a schimbat
Domnilor parlamentari, pentru ca voi să puteți trăi în lumină, îi țineți în întuneric pe cei săraci. Îi înfometați pentru ca voi să huzuriți. Îi lăsați în suferință pentru ca voi să trăiți în lux și desfrâu.
Pentru cei săraci spitalele sunt cetăți ce nu pot fi cucerite. Ei rămân pradă morții pentru că nu au bani să se trateze. Pe țărani i-ați adus în sapă de lemn. Vă folosiți de munca lor, ca să vă îmbogățiți.
E drept că tehnica a evoluat, că lumea s-a schimbat... Ceva, însă, nu. Societatea a rămas aceeași ca în vremea marelui Eminescu. Și astăzi omenirea este împărțită în "mizeri și bogați". Educația aluat-o razna. Respectul față de om, față de munca lui a dispărut cu desăvârșire. În locul lor, împroșcarea cu noroi, și chiar crima au pătruns între părinți și copii, între frați, între cei apropiați. Ce să mai vorbim despre dușmănia între toți.
Aura care odată era apanajul fiecăruia dintre noi, astăzi a devenit rugina care corodează tot mai mult sufletele, cândva curate.
Cât dezmăț, câtă cădere a magnetizat societatea noastră!
Oare unde vom ajunge? Mai există loc până unde să coborâm?
Până și vidul nu ne este suficient pentru alunecarea în hău.
Oare credința în Dumnezeu ne mai poate salva de la pieire?
poezie de Dumitru Delcă (august 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste, ură, iubire
No, păi, fratele meu, vom vorbi azi de toate,
Dragostea este ceva trecătoriu, ura este și nu este,
Numai iubirea e veșnică, ea de la Dumniezeu vine,
De iubire să vorbim mai puțin, ea din laptele mamei
Se varsă în trupul copilului, cine nu îl cunoaște,
Mare pedeapsă este, vezi pe Maldoror cum se zbate
și plânje, altfel e Don Quijote cel iubitoriu,
lăsați retoricii să-și roadă șoricii, aristotelicii
să-și spele creierii în logică, epicurienii
cu Sapho cea desfrânată, sofiștii, labdacizii, atrizii,
mult sânge curse din lipsa iubirii,
cum știm noi preface soarta în nefericire,
cu mult venin ne-am încărcat de milenii,
am inventat și mânia divină, ea nu există,
există numai venin, depresii de suflet,
ajută-mi sfinte Longuinho, vom coborî în Infern,
dejaba fluieri apoi după vânt, el s-a dus,
la fel ca mândrele ziduri antice, fântâni îngropate-n nisip
și în piatră.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre desfrânare și prezent, adresa este: