Citate despre devenire și încăpățânare
citate despre devenire și încăpățânare (inclusiv în versuri).
Cei care ne iubesc se încăpățânează să ne salveze, vrându-ne altfel decât suntem, fără să bănuiască o clipă că prin grija lor ne împing să devenim ingrați.
Octavian Paler în Un om norocos
Adăugat de Andrada Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Când mielul devine lup și încăpățânarea un act de curaj nu va mai avea loc nicio luptă ci doar un gest de sinucidere.
aforism de Teodor Dume din Durerea pietrelor
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
În sfârșit veni primăvara. O altfel de primăvară. Nu se luă bine zăpada, când din pământul reavăn răsăriră pâlcuri de floricele albe, gingașe, ce păreau niște fulgi încăpățânați care nu doreau să devină simple picături de apă. Cineva le-a zis Ghiocei. Primăvara devreme, ghioceii înfloreau peste tot.
Emilia Plugaru în Orașul cu ochii de ploaie
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu cred că e tocmai sănătos să devii orb în încăpățânare, însă cred în continuare în iubirea lucidă, în care suntem capabili să vedem calitățile și să sesizăm defectele, să învățăm să trăim cu ele (sigur, cu cele suportabile, pentru că eu nu cred că oamenii, fie și prin iubire, se pot schimba fundamental), să avem generozitatea de a le accepta.
citat din Medeea Marinescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, voi, aceia care credeti sau spuneți că sunt rău-voitor, încăpățânat sau mizantrop, ce nedrepți sunteți cu mine! Voi nu cunoașteți cauza purtării mele. Încă din copilărie am fost atras către duioșie și bunătate. Dar iată că de șase ani am devenit un caz fără speranță, agravat de doctori ignoranți, trădat în speranța de a mă vindeca și pus în situația de a face față unei maladii ce se dovedește a fi nemiloasă.
Ludwig van Beethoven în scrisoare (1802)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginați-vă că țin în mână un șarpe, sunt foarte încăpățânat și stau în întuneric. Cineva îmi spune ca este un șarpe, dar eu zic "nu, este o frânghie", și îl voi ține în pumn până când mă va mușca. Dacă este lumină, îl voi lăsa numaidecât. În același mod, atunci când deveniți iluminat renunțați tot ceea ce este foarte distructiv.
citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a deveni cântăreț, nu e suficient să fii încăpățânat; și măgarul e încăpățânat, dar îi lipsește timbrul.
aforism de George Geafir din Lux de jeratic (1998)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt firi de oameni subțiri, sensibili și de o netăgăduită delicateță, care preferă totuși cu încăpățânare, cu o virtuoasă râvnă să nu-și deschidă sufletul nici chiar în apropierea celei mai scumpe ființe, să nu-și dezvăluie dragostea și gingășia nu numai în fața altora, dar nici măcar atunci când se află singure între patru ochi: dimpotrivă, adesea într-o asemenea intimitate ele devin și mai stăpânite, abia din când în când lăsând să apară la suprafață toată puterea, gingășia și căldura sentimentelor lor, și-atunci sentimentele acelea răbufnesc, se revarsă cu atât mai puternice, cu cât mai îndelung au fost reținute.
Dostoievski în Umiliți și obidiți, partea întâi, capitolul XII
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exercițiu
În urmele pașilor am născut mările
Să mă-nvețe furtuna,
În greutatea stâncilor am devenit ecou
Să știu ce va fi după cântec,
Am zugrăvit sentimentele
Să-mi explodeze ochii
Am încăpățânat ploaia
Să mă biciuie,
Sufletul meu caută o formă
Să te seducă...
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1983)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regret și convingere
îndrăgostește-te de o piatră și nu regreta
îndrăgostește-te de o femeie rea și nu regreta
sări într-o prăpastie și nu regreta
îmbarcă-te pe o navă de pirați și nu regreta
înghite pesticite otrăvitoare și nu regreta
comite o fărădelege și nu regreta
complace-te în cele mai nerușinate laude și nu regreta
convinge oceanul să devină gheață
convinge un iceberg să se topească
convinge o rafală de vânt să întoarcă frunzele pe partea cealaltă
convinge o prostituată să devină călugăriță
convinge un copil neastâmpărat să gândească de două ori înainte de a acționa
convinge un catâr încăpățânat sau un om bătrân
convinge un zeu sau o furnică minusculă
convinge împăratul iadului să se sinucidă
convinge-te pe tine să adormi liniștit
poezie de Sheng Xing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punct și de la capăt
aproape mă învârt cu tine in loc
nu mai sunt stabil
sunt altul,
iubito, sunt altul, poate altceva
dragostea nu mă mai poartă departe
romantismul mi-a secat subit
până am devenit incolor,
crede-mă, chiar
nu pot,
nu mai vreau
să pictez,
să însăilez pe inima unsă cu lacrimi
o simt,
ah, vechile plăceri,
n-au decât să vină
să mă coplesească cu încăpățânare
tu ce-i mai poți oferi?
nu mai vrei, nu mai poți
punct și de la capăt pentru doi
noi amândoi.
poezie de Justin Dumitru din Miraj nocturn (noiembrie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă gândesc la nimic. Da, măi. Simt totul de trăsnește!
o să fii pe deplin fericit
mi-a spus viața
dar prima dată o să-ți rup oasele
ca sā devii puternic
pe urmă inima să simți
toți dumnezeii
dement de vii ai iubirii
sentimentele vin sau sunt
acolo mereu
numai oamenii pleacă și sunt
mereu prea departe de tine
doar oamenii tac cu obstinație
chiar din ambiție
așa
ca să îți minimalizeze apropierea
iată motivul pentru care se vine
se simte
[...] Citește tot
poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustiul florilor de cais
Nu e nimeni să te-asculte,
să-ți vadă ochiul adânc, cuminte,
care așterne pe orice filă,
insomnia vreunui stol.
Din lira sufletului
răsună blând tristeția
aerului inspirat...
Între sprâncene, cel de-al treilea ochi soarbe cerul
revărsându-l pe cerul gurii tale,
ca tu să simți
prezența unor fluturi
în devenire...
Stai încăpățânată și rece,
ca un blestem...
Mare pustiu
în florile de cais
acum când tu, tocmai tu,
te antrenezi să-ți fi dușman!
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la devenire și încăpățânare, dar cu o relevanță mică.
Nebun umblu
în fracul meu de carton
stă cam scorțos
învelind trupul copt de ani
cu stângăcia unei femei
fugite din paradis cu vina
toată asupra ei
soarele seacă adn-ul
purtat prin orașul îngerilor
căzuți în dizgrație
moleculele mele au devenit
instabile de când a venit
nisipul saharian să le pună-n mișcare
străzile se strâmtează
când trec nebun ca un virus
prelins pe pereții plini
de graffiti și plante îngălbenite
care se încăpățânează să trăiască
într-un mediu nociv
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce nu sărbătoresc Ziua Sfântului Valentin
Ea vorbește despre mine, cel de ieri....
cel care era întotdeauna
amuzant și care-o făcea să râdă ore-n șir,
omul de care
s-a îndrăgostit,
acel om,
eu, cel de ieri...
nu eu, cel de azi...
Cel care, pretinde ea
(iar eu neg),
c-am devenit...
cârcotaș, încăpățânat
și partizan politic,
un om care ascultă radioul pentru a avea ce vorbi
și care nu dansează niciodată cu ea pe vechile acorduri.
Omul care o asculta
pe ea, cea de ieri,
dar acum este mereu defazat
ea cea de azi...
ea cea de azi,
[...] Citește tot
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul MCMLXXIX
Dacă este ceva ce contează acum, în aceste cuvinte groaznice prin care trecem, este
Pauza tipografică dintre titlu și primul vers, având greutatea unei iubite supărate,
Fiind o pauză necesară, o liniște care depășește cu mult granițele emoțiilor unui tânăr
Gata să înceapă să își intre într-un rol care va deveni, cu timpul, rutină în iubirea-i.
Și ce mai contează după aceea, în corpul poeziei care, iacă, se târăște, este încăpățânarea
De a scrie în strofe a câte patru versuri pentru a da, intenționat, falsa impresie la prima
Vedere a cititorului că această poezie este scrisă în vers clasic, mai mult, că este un sonet
În care se vorbește redundant, deci liniștitor, despre iubire și nu numai despre iubire.
(Aici cititorul face o lungă speculație legată de titlu și așa mai departe). În continuare
este de urmărit greutatea scriitorului (să nu-i zicem poet până nu cântă iar cocoșul)
de a menține vie atenția cititorului, fie el unul avizat, în acest timp al poeziei de față;
este greutatea de a-l face să priceapă că se desface în fața lui actul scrierii resort cu resort.
Orice cuvânt desfăcut aici, mânjit cu vaselină pentru a funcționa mecanismul întregului,
este o armă în sine; și iată cum datorită punctului în care s-a ajuns poezia devine
banală, redundantă (s-a mai folosit acest cuvânt aici), falsă deloc liniștitoare și nu doar cea de față.
sonet de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum 10 ani eram pe stradă, la 5:00 dimineața, în noaptea de Înviere și am avut viziunea că în lume e plin de oameni așa cum e și Pera. Oameni înfrânți, pierduți, depresivi, fără speranță și care depun eforturi uriașe doar ca să își vadă munca irosită sau cu rezultate mult sub așteptări. Oameni care merg prin viață răniți și doborâți de sărăcie, greutățile vieții, lipsa de iubire și atâtea și atâtea nenorociri care se tot adună și nu devin mai puține, ci mai multe. Și eu, Pera, deși încă nu aveam decât rezultate foarte mici, am înțeles în inima și în mintea mea un lucru important: că dacă citesc și aplic, dacă învăț din eșec și repet încă odată cu lecția învățată, dacă perseverez ca un catâr încăpățânat care nu se lasă până când nu cade lat, pot să aleg orice domeniu din viața asta și să ating visuri imposibile. Am știut că toată puterea este la mine și dacă accept asta, pot să fac orice îmi doresc în viață. Și tu ești capabil de acest lucru! Îndrăznește și cere mult de la viață!
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar dacă inima ta, dragostea ta pentru Dumnezeu, pentru Adevăr a devenit torța care-ți arde mintea, atunci ești al meu.
I: Da, dar unii dintre cei care au fost aproape de tine acum te vorbesc de rău? A. M: Așa, și de ce îți faci tu atât de multe grijii? Nu cumva este doar mintea lor care pune etichete despre viață? Oare chiar îi pasă vieții de gândurile minții umane? Mintea omului este mai evanescentă și schimbătoare ca și timpul, dar inima jnaninului care o cunoaște rămâne etern disponibilă pentru inimă, nu pentru mintea ta. Mintea omului are exact același efect asupra jnaninului ca picăturile de ploaie pe penele de lebădă. Oare au reușit vreodată apa să le umezească? Lebăda Sinelui sau jnaninul plutește pe deasupra minții umane ca oricare alt om, dar în timp ce oamenii sunt pătrunși uneori înecați de/în propria lor minte/Maya, jnaninul rămâne veșnic neatins. Eu nu mă uit după mintea ta, ea este doar încăpățânare și obidă. Dar dacă inima ta, dragostea ta pentru Dumnezeu, pentru Adevăr a devenit torța care-ți arde mintea, atunci ești al meu. Mai bine cercetează-te pe tine, uită de ceilalți. Și nu veni Aici pentru ei.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferma animalelor cu carte sau Ograda licențiată
Într-o zi, oaia decretă, cu minte,
Că fiecare animal este isteț,
Și toți să-și facă, ca urmare,
Câte o universitate în coteț.
"Nu este între noi nicio deosebire,
Toți suntem la fel de inteligenți și buni la fire,
Nimeni să nu se lase mai prejos,
Să mai facă de acum munca de jos."
Porcul murdar, tăvălindu-se-n noroi,
Înființă "Universitatea de Guițuri noi",
Și se gândi să facă și un doctorat
Cu noua specializare "De râmat".
Oaia care a fost cea mai isteață,
Inaugură specializarea "Mintea creață",
Și înscrisese ca studentă capra din verdeață,
Pe motiv că-i totdeauna mare săltăreață.
[...] Citește tot
fabulă de Cornelia Păun Heinzel din revista Atheneum din Canada (5 aprilie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bagatelizare
O lume se îmbarcă în mondializare
-Căci toți suntem o rasă-n vârf de scară-
Și-am creat multe trepte, către bunăstare,
Din crude experiențe... Viața nu-i ușoară.
Și asta este lumea-n general;
Ce-și recunoaște singură valori și tare
Și-aplică ce câștigă-n ideal...
Ce vrea cu obstinație s-atingă... Fără încetare.
Există însă o ciudățenie, de trist exemplu,
Un loc unde percepte, reguli nu există;
Un sit străvechi, unde poporu-i impotentu',
Unde chiar și credința, acum, e falsă... Anticristă.
E-o țară unde tot se știe, a lumii sinecură,
Unde nici mintea -în multe școli extinsă-
Nici practica, n-o poți împărtăși, din pasiune pură,
Fără să fi părtaș de-o gașcă... Parte prinsă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre devenire și încăpățânare, adresa este: