Citate despre devenire și voluntariat
citate despre devenire și voluntariat (inclusiv în versuri).
În orice durere, absolutul morții gustă devenirea, chinul nostru nefiind decât ispita, degradarea voluntară a întunericului. Și astfel, suferința nu e decât un "minus absolut" al morții.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la devenire și voluntariat, dar cu o relevanță mică.
Voluntar în lupta împotriva virușilor
(Dacă vor deveni suspecți alde Florin Rotaru, Nae Bunduri, Ion Diviza, Nică Janet, Alexandru Hanganu, Gheorghe Bâlici, David Valentin, Valentin Groza, Florian Abel și alți epigramiști...)
Să nu mai cheltuiască statul
Testând la entități nocive,
Ofer pe tavă rezultatul:
Ei sunt persoane negative!
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am întors la filonul moștenit
Am îmbrăcat cerul într-o mantie domnească
strălucitoare cu fire de aur
și l-am privit apoi ca admirator
Mi-am descântat durerea din suflet
până am căpătat puteri dăruite
și prin cuvântul pus în rugăciuni
m-am îndepărtat de invidie și orgoliu
într-o liniște milostivă de ușurare.
M-am întors la filonul moștenit
de unde izvorăște apa limpede
și nimeni nu-mi poate spune unde se varsă
sau devine fluviu.
Limba în care am învățat regulile
susținute de voință și interes
devine o deprindere voluntară
care nu se lasă robită
și nu solicită nimic,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem înclinarea de a crede că iubirile noastre trecute, multe sau puține, ne-au secătuit, rănindu-ne de fiecare dată și că doar actul unei amnezii voluntare ne scutește de ecoul prelung și rece al durerii. Apoi, cu timpul, dacă păstrăm un dram minim de respect față de mirajul propriei noastre deveniri, descoperim că toți acei oameni care au trecut prin sufletul nostru devin resortul adânc al consitenței noastre sufletești. Sărac este doar acel om pe a cărui inimă nu a poposit niciodată fiorul vreunei iubiri. Nu doar sentimentele actuale dau seama despre felul nostru de a fi, cât mai ales memoria sentimentelor trecute.
citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de seieinfach
Comentează! | Votează! | Copiază!
Războiul și condițiile de front generează o oarecare delăsare la luptători, se îmbracă mai neglijent, se bărbieresc mai rar sau deloc, limbajul devine argou (adesea colorat negativ), curățenia lasă de dorit, iar bunele maniere au de suferit. Știind toate acestea, comandamentele superioare germane instituiseră o școală și examene foarte severe pentru voluntare, de cea mai selectă calitate și de o moralitate absolut incontestabilă, care după ce treceau printr-o selecție riguroasă erau trimise pe front la unități de aviație (am auzit că și la bazele navale) cu unicul scop de a întreține atmosfera decentă și civilizată care se cade unei unități a unei armate demne și moderne.
Tudor Greceanu în Drumul celor puțini, Grupul 7 vânătoare în flotila Udet (martie 1943)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murind
Din clipa când ne-am născut începem să murim,
Și-o ținem așa, fără greș, până-n prag de țintirim.
Unii se duc mai ușor,
Iar alții mai greu, dar tot iau plasă,
Nu ne este dat nouă să-alegem cartea trasă.
Doi dintre colegii mei nu s-au prins
Că zarurile pot cădea și anapoda, parcă dinadins:
S-au înrolat voluntari forțând soarta lor în lume,
N-au așteptat recrutorii pe urma lor să umble,
Unul la Aviație și altul la Marină,
Făr-a se gândi la carnea de tun ce-or să devină.
Aviatorul a devenit fermier după primul zbor,
Survolând Germania-ntr-o noapte frumoasă, fără-un nor,
Dar, asta-i, zburând pe bombardiere riști să fii trăsnit.
Celălalt a avut o soartă și mai tristă,-n submarin,
Pe-atunci din ugerul cerului bombele cădeau din plin.
Nu vreau să mi-l imaginez în acel sicriu de-oțel,
[...] Citește tot
poezie de George Hunter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murind tânăr
Din clipa când ne-am născut începem să murim,
Și-o ținem, fără greș, așa până-n prag de țintirim.
Unii se duc mai ușor
Alții mai greu, dar tot iau plasă,
Nu ne este dat nouă să-alegem cartea trasă.
Doi dintre colegii mei nu s-au prins
Cum cad zarurile și parcă înadins
S-au înrolat voluntari spre-a se-întâlni cu soarta lor în lume,
N-au mai așteptat recrutorii pe urma lor să umble:
Unul la Aviație și altul la Marină,
Nici nu s-au gândit la carnea de tun ce-or să devină.
Primul s-a trezit fermier după cel dintâi zbor,
Survolând Germania-într-o noapte frumoasă, fără-un nor,
Dar, asta-i, zburând printre bombardiere riști să fii trăsnit.
Iar celălalt a avut o soartă tristă-n submarin,
Pe atunci din ugerul cerului cădeau bombele din plin.
Îmi imaginez cum a murit în sicriul de oțel,
[...] Citește tot
poezie de George Hunter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până atunci
Se albăstrește cerul, e semnul lui de viață,
bunavestirea orizonturilor moi, rememorarea
aceleiași clipe a sărbătorii fără trâmbițe.
De-acum încolo copiii se vor naște singuri,
animale împăiate vor popula asfaltul aluvionar
al străzilor, iubitele sodaților fără chip vor deveni
fete în case uriașe, părăsite, cu geamurile veșnic
deschise înspre câmpuri.
Să începem să cunoaștem mai bine boala
aceasta a rămânerii în viață, trasul de clopotul
infinitului, cu bătaia de-o clipă, să creăm un limbaj
prin care să putem povesti cum trebuie urmașilor
dansul neregulat al frunzelor!
La o depărtare de-o soartă cântă un pian negru,
La o depărtare de-un icnet coboară Dumnezeu
în câte-un beci să își ia murături proaspete.
Va veni o seară în care voluntarii cerului vor face
de gardă la catafalcul muzeelor, va veni o clipă a nimicirii
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vivat proza și româneștii ei grafomani
Dat în Paște-am fost, rebel notoriu
rătăcind rocambolești itinerare
când toți luau cabina spre înalturi
eu muntele-l urcam prin cățărare
la sfaturile dimprejuru-mi, surd,
(ca Beethoven în Simfonia-a noua)
belelei care-s, refuz mâna să-i întind,
desfid tot ce-i acvatic(minus roua)
cohortele de slove la luptă le-am urnit
consolidând Imperiul Romanesc
eșafodaj de intrigi plăsmuiesc, cum
voluntar, vecinii, muierea mi-o pârăsc
în dragoste rateuri. Doar câte-o noutate
trezea un lanț de cromozomi umani,
o noapte absolutul îl hărțuiam în van...
vivat proza și romaneștii grafomani!
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ioanid Romanescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înapoi spre Apus
Nu e nimic de mirare, nu este nici-o surpriză
Ca-n orice mare dispută începe altă repriză.
Prima ne-a aparținut, a doua, rezultat confuz
A treia, chiar de la-nceput lăsă pe nea Ion mofluz,
Ori poate în apatie, dacă nu chiar în neștire,
Pentru că în cruciadă rămase fără oștire.
De mirare ar fi fost mai degrabă rezistența
Cu echipamentul nostru, muniția, subzistența,
Efectivele reduse, spațiul vast de acțiune,
Măsurile militare lipsite de rațiune,
În timp de vânt nefavorabil și iarna în perspectivă
Când încă nu se cunoaște singura alternativă.
Cam atâtea elemente ne sunt egal împotrivă
Nu ne rămânea decât să navigăm în derivă,
Ușurel sau în viteză, după cum va fi furtuna,
Făcând ce vrem noi, amicii, inamicul sau Fortuna.
Deci, fără exagerare, erau multe componente
Care produceau confuzii, în rezolvări de momente.
Care generau impresii, sentimente neplăcute,
Premize viu discutate și reacții pe tăcute.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia uite-o pe Medi cu sarafanul ei
Când am avut întâlnirea de 25 de ani
de la terminarea liceului
m-am dus acasă
în orașul în care m-am născut
nu știam ce rochie să mă îmbrac
ca să fiu cât mai frumoasă
și atunci mama mi-a spus
"Ce-ar fi, Medi, să îți iei sarafanul
cu care te duceai la școală?
l-am pus bine după ce ai fugit
de acasă
ca să iei viața în piept
l-am pus printre lucrurile frumoase
la care mă mai uit când și când
ca să îmi reamintesc de acele vremuri
în care eram tânără
și mă iubea taică-tău
ca pe o femeie frumoasă
ce-ar fi să-ți pui sarafanul
acela pe tine?
[...] Citește tot
poezie de Florentin Gheorghe Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre devenire și voluntariat, adresa este: