Citate despre doliu și ochi
citate despre doliu și ochi (inclusiv în versuri).
Cer in doliu
Lacrima-mi silabisind ploaia
in jumatati de umbre;
Un fluture, un zbor hibernal
in coltul ochiului meu drept...
Nu-i asa ca tarana e un cer in doliu?
poezie de Alina Emandi
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei trecătoare
Asurzitoare, strada în jurul meu urla;
Înaltă și în doliu, durere maiestuoasă,
O tânără femeie, cu-o mină fastuoasă,
Trecea pășind agale, dantela îi sălta;
Nobilă și agilă, cu pulpe de statuie,
Iar eu sorbeam cu ochii, ca un extravagant,
Din ochiul său, cer palid, vuind un uragan,
Dulceața ce fascină, plăcerea ce mistuie.
Un fulger apoi noaptea; splendoare fascinantă,
A cărei viziune m-a renăscut deodată,
Nu te voi revedea decât în veșnicie?
Departe, prea târziu, sau poate niciodată,
Căci nu știi cine sunt, nu știu unde fugeai,
Pe tine te iubeam; o, tu care știai!
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua, în ochii obosiți și-n veșmintele totdeauna negre, purtam un fel de doliu anticipat după mine.
Giovanni Papini în Un om sfârșit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbarea la mască
Ochii năstrușnici, năluci cunoscute,
îndoliați, față în față cu miraza spartă
scrutând ca o garguie cocoțată pe Notre-Dame
spre gândacii mici cât niște gămălii de ace
striviți de ancora unei rațiuni
ascultată ca o mezzosoprană.
poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas (5 aprilie 2017)
Adăugat de AnaM Oarga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dioptrie
Înalt în orga prismei cântăresc
Un saturat de semn, poros infoliu.
Ca fruntea vinului cotoarele roșesc,
Dar soarele pe muchii curs - de doliu.
Aproape. Ochii împietresc cruciș
Din fila vibrătoare ca o tobă,
Coroana literei, mărăciniș,
Jos în lumină tunsă, grea, de sobă.
Odaie, îndoire-n slabul vis!
- Deretecată trece, de-o mătușe -
Gunoiul tras în conuri, lagăr scris,
Adeverire zilei - prin cenușe.
poezie celebră de Ion Barbu (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea
Mario, sărut dimineața ochilor tăi.
Sufletul tău urcă în mine.
Munților, deschideți magice căi
Să treacă iubita cu gesturi feline.
Hei, arcaș fioros al zădărniciei
Nu mă cutremură hohotul tău.
Păzit de fericirea iubitei
Trec mândru și-ți zic: nătărău!
Știu, mâine va fi un apus
Caraghios, banal, îndoliat
Totuși mă voi lăuda cu fruntea sus:
- Ceasul fericit a existat.
poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea principelui Știrbey
Turnurile mișcă-n doliu a lor inimi de aramă
Și un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini,
Cu cântarea-i plângătoare lumea mișcă, lumea cheamă,
Precum mișcă vântu-n cântec fața mării de senin:
Și cu ochiul plin de lacrimi națiunea cea română,
Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurând,
Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină
Și aude-n cer un tunet și un gemet pe pământ...
A-ntristării neagră-aripă peste lume se întinde,
Totul tace, căci durerea este mută ca un gând,
Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde,
Decât curse-acelui astru ce se sparge p-un mormânt
Cine-i acvila ce cade? Cine-i stânca ce se sfarmă?
Cine-i leul ce închide cu durere ochii săi?
Cine-i tunetul ce moare umplând lumea de alarmă?...
- Este domnul României: Barbu Dimitrie Știrbey!...
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebun
Zmintitul una știe, una face:
De intrigă e bun, câr-mâr cu șoapta -
Stând Tronului d-a stânga, or d-a dreapta,
C-un gând sașiu reflectă-ncolo-ncoace!
Pe nebunia lui stă-n slavă treapta
Și-a Domnului și-a Doamnei, făr-de pace,
Pe cât le-ațâță-n vrajba lui, tenace,
Cu încrucișate spade, veșnic, fapta!
Sub soliflamul dalb sau doliu negru
Nebunul pătimaș e-un sol integru!
Cu ochiul streșinit din zare-n zare,
Nu poți să nu bănui d-unde, când, răsare!
El poate sta, ca un pumnal, la pândă,
Cu tragicul destin cobind osândă!
sonet epigramatic de Tudor George din almanahul "Planeta Șah" (1985)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punctul Negru
Orcine fix privește în soare crede-apoi,
Jucându-i persistentă, că vede cu-ochii goi
În jurul său, prin aer o pată cam lividă.
Tot astfel, tânăr încă, pe-atunci mai îndrăzneț,
Spre glorie, o clipă, uitatu-m-am semeț:
Un negru punct rămas-a-n privirea mea avidă.
De-atunci, ca semn de doliu în toate-amestecat,
Ah, pretutindeni unde cu ochii mai răzbat,
Această pată neagră o văd cum tot apare!
Ce, pururi? Între mine și fericirea mea!
Doar vulturul - vai nouă, nenorociți deja! -
Nepedepsit contemplă și Glorie și Soare.
poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Preț de o secundă...
Preț de o secundă, totul stă pe loc,
Labirint de vise ninge peste timp,
Crâmpeie de ceață nu mai sunt deloc,
Lunatice zboruri trec prin anotimp.
Frunze, pomi dansează într-un film final,
O descătușare încearcă în zori
Simfonii de aripi, dar sunt bieți actori
În decorul galben, tandru și banal.
Umbrele din suflet se pliază-n nori,
Clipe agitate păsări fâlfâind
Colorează-n doliu, gândul, uneori,
Când, spre universuri, ochii și-i întind.
Petale de Soare se răsfrâng pe cer,
Lăcrimează-n rouă și cad pe pământ,
Făcând loc zăpezii, cumplitului ger,
File din povestea Cuvântului Sfânt.
poezie de Daniela Tiger din Împăcare - Pricesne și poezie ortodox-religioasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acasă
De-a dura-i orașul. Eu sunt în ochiul tău acasă.
Mă izbesc cu liniștea deasă de perdea
când treci prin fața mea în doliu
de mireasă în rochie de stea.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei trecătoare
Asurzitoare, strada în jurul meu mugea.
Înaltă și subțire, durere maiestuoasă
În voalurile-i negre de doliu fastuoasă
Și mândră, o femeie trecu prin fața mea.
Cu sprinten mers și zvelte picioare statuare.
Eu mă-mbătam privind-o și beam, ca pe-un venin,
Din ochiul ei, cer vânăt de uragane plin
Plăcerea ce ucide și vraja care doare.
Un fulger... apoi noaptea! Făptură fără drum,
Tu care cu-o privire m-ai renăscut deodată,
Abia în veșnicie te voi vedea de-acum?
În alte părți, departe! Târziu! Sau niciodată!
Căci nu-mi cunoști cărarea, nu știu spre ce mergeai,
O, tu zadarnic dragă, o tu care știai!
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strai de cenusa...
O lume a tacerii, surpata
Cazuta de pe soclu-i, mandria sugrumata,
Si-n umilinta, un strai pe vesnicie,
Inavluie-n tristete fiinta-i cenusie.
Doar doliul sumbru al ochilor ce dorm
Iar de departe carnea-i cu gandul o intorn,
Cand innegrita zace trup de vraja zdrobita,
Odata in apus, din soapta zamislita...
Era si ieri, inchisa-ntr-o icoana,
Mereu ea sangeranda si otravita rana,
Paloarea unei dare, invaluite-n gheturi
In lacrimi, tresarind, din prea-iubite ceturi...
poezie de Roxana Breazu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia în doliu
Ochii văd, inima cere,
Dar e rău când n-ai putere.
Cazi atunci în mare doliu
După veșnicul fotoliu.
epigramă de Florin Țăran din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă
Dacă mortul ar putea reînvia
Și-ar deschide măcar o dată ochii,
Aruncând în juru-i o privire,
Ar rămâne surprins, în uimire,
L-ai bârfit când era în viață
Și l-ai urât de moarte;
Acum, după ce nu mai este,
Te declari cel mai bun prieten
Pe care l-a avut
Și stai în fața portretului îndoliat
În semn de reculegere.
poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire îndoliată
De ce te-ascunzi mereu în nopți de necuvinte
Călcând în vechi hârtoape de-nsingurate ciute,
Te-neci în ploi amare, uitând de cele sfinte
Și inimii-i zidești altar din lacrimi mute?
Știu că s-a rupt șiragul cu vise nenuntite,
Iar pentru tine mâine este același ieri,
Că zei păgâni au frânt al zorilor ursite,
Și-au anulat povestea doritei primăveri.
Alergi fără de noimă prin stepe de-ntuneric,
Deși sobor de îngeri la poarta ta veghează,
Te-nstrăinezi de viață și sub blestem himeric,
Golgote de neliniști iubirea-ți îndoliază.
Cohorte de neșanse te urmăresc perfide,
Iar ochii înspre cer prea rar îi mai ridici,
Îți pare că-i târziu, dar poți oricând decide
Să treci de purgatoriu la far de licurici.
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa (20 august 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la doliu și ochi, dar cu o relevanță mică.
Și tu prin timpul meu arar trecând
și timpul și-ntinde trupu-n
cenușa de doi stânjeni
îndoliază azi și zboară
văzul meu cărunt
și vălul roz pictat cu tuberoze
ți-e luat de vânt, iubito
mă pradă lupii veniți
tocmai din ostrovul Miklosich
și urlă doar pustiu-n
cătunul singurului gând
doar două insule de jad
mă urmăresc agonizând
sunt ochii tăi de umbre,
cu furci și pânze de păianjeni.
'năuntru simfonia oaselor
și-al lumii ospăț de rând
în depărtări,
sinapse mai troznesc,
mor caii nechezând
în urma noastră,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mormântul lui Aron Pumnul
Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,
Cu cipru verde-ncinge- antică fruntea ta;
Acuma din pleiada-ți auroasă și senină
Se stinse un luceafăr; se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea!
Metalica vibrândă a clopotelor jale
Vuiește în cadență și sună întristat;
Căci, ah! geniul mare al deșteptării tale
Păși, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
Și-n urmă-i ne-a lăsat!
Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt și mare,
Colo unde te-așteaptă toți îngerii în cor,
Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare
Și-ți împletesc ghirlande, cununi mirositoare,
Cununi de albe flori!
Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai vrea, precum se vede, să-ți mai aduci aminte
Ai vrea, precum se vede, să-ți mai aduci aminte
D-acea miniatură a sexului frumos,
D-a ei vioiciune, spirituasele-i cuvinte,
D-ocheada cea focoasă din ochiu-i amoros;
De ochii ei cei negri ce-ar sparge o-ntristare
A lumii toată în doliu, d-acel surâs ceresc
Ce veselește lumea ca ziua de sărbare,
De gestele-i vioaie și timbrul îngeresc;
De buclel-ebenine, lucioase și flotânde
Pe sânul d-alabastru, ca aripe de corbi
Ce fâlfâie pe bruma ninsorilor căzânde
Cu toată răsuflarea-i ce tu în drag absorbi?
Pleca când am văzut-o, și tremuram de frică;
Căci inima-mi sta gata cu dânsa a zbura.
Purta pe piept o cruce, o cruce mititica,
Pe care și evreii părea c-ar săruta.
poezie clasică de Cezar Bolliac (26 mai 1840)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, doamnă
E tristă toamnă și e trist afară plouă
Din ochii mei din picături de caldă rouă
Aș vrea o clipă doar la ochii tăi de foc să mă-ncălzesc
Dorul dintr-înșii să-mi poftesc
În sufletu-mi se frâng dureri nebănuite
Și se aprind aceleași veșnice ispite
Și se răsfrâng in simfonii de lacrimi fără de popas
Cântecul durerii fără glas
Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă
O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
[...] Citește tot
cântec interpretat de Gheorghe Ionescu Gion, muzica de Ionel Fernic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre doliu și ochi, adresa este: