Citate despre donații și visare
citate despre donații și visare (inclusiv în versuri).
Jorge: Suntem o rețea secretă de făuritori de visuri, vânzători de visuri și donatori de visuri.
replică din romanul Un secret în Los Angeles de Doina Postolachi (30 octombrie 2018)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor printre poeme
Sunt doar o amintire a ierbii din savană,
mă-ntrec cu telegarii caleștii lui Apollo,
despic lumini și umbre în ceasul meu de vară
și într-un ritm haotic alerg de colo-colo.
Am vise de-mprumut, speranțe, noi poeme,
donez eternității trăiri și multe gânduri,
prin noaptea mea albastră alerg ca-ntr-un safarii
strigând din nou lui Zeus:
" Sunt aici, printre rânduri!"
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
american s-a spulberat în fumul
gărzii naționale și-n gloanțele
poliției aban
donate străzii nervoase
risipă de violență și rasism
au îmbrâncit democrația în orașe
visul tăiat în clișee hollywoodiene
cu morți adevărați ne
fardați de echipele de filmare
a ziariștilor țintă piept
s-a creionat vocea durerii
bande huliganice fac dez
ordinea în noul vis american
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la donații și visare, dar cu o relevanță mică.
Mi-am donat
inima învelită-n poezii
am acceptat s-o fac
în schimbul vântului
și
și a ploii și a valurilor
și a sărutului și a zâmbetului
și a înserării și a visului
îmi cânt un cântec la
la
la muzicuță spunând povestea mea
de dragoste nebună
dulce somn pentru suflet
pe
pe
pe ochi se lasă ceața
duioasă ca o comoară
văd femeia cea mai frumoasă
nu mai simt nimic și
și
și mă felicit că mi-am donat inima
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viitorul, mereu trecut...
Să nu uităm, că ieri am fost,
Suntem și azi, dar mâine nu se știe de vom mai fi,
Noi înșine.
Pentru că timpul ne transformă
Hai să lăsăm să moarădoar trecutul!
Iar noi, pășind spre viitor în timp,
Cu Timpul prieten,
Într-o clepsidră a vieții,
Să plutim particule de iubire.
Căci noi datorăm lumii însăși respect
Și nu ne vom justifica în fața nimanui,
Pentru cum am parcurs o bună bucată din viață,
Din verbul "a face" și "a fii" conjugate la trecut.
Oh, viața se scurge ca o ploaie chiar și pentru tine,
"Judecătorul meu"! Pic... pic... pic...
Fără să -ți dai seama de inundația ce s-a creat...
Dar barca regăsirii pe tine însuți te salvează.
Aș înfrunta chiar și furtuni
Așa cum am mai înfruntat!
Ploaia, mi-ar fi doar o cafea în dimineață.
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sperietoare, desuetă legendă...
... stau înconjurat în lanul de spice
de gloanțele-boabe în vârfuri de bice...
sunt pus ca să sperii furat de recoltă,
dar furtu-i permis și drept la revoltă
nu are plugarul, ce șira-și îndoaie,
se arde din zile, se îneacă din ploaie...
... îmi tot irosesc din năvala de vise,
curmate de zis, mitomane promise
și cad la pământ secerat de prea copt,
nu-s frică la nimeni, am ziua de opt
rezervată în șirul de la săptămână
cu drept la cuvânt, fără dare de mână,
că întreg calendarul e prins în agendă,
nu-i timp de povești, totu-i opis, legendă
de basmele șir cu mulțimi de lovele
că legea e-n coduri cum arta manele,
pozând în eroi pozitivi, în a strânge
pe nulii ce pierd, donatorii de sânge,
de lacrimi neșterse, că-s mâini ocupate...
să țină o lene, ce doarme în palate!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există așa ceva precum "persoana potrivită sau sufletul pereche" ca să faceți un pic de streche.:) E ca și cum un vis care nu există, speră să găsească un alt vis, un gând speră să găsească un alt gând, cum ar suna asta? Păi cam așa: "Eu sunt eticheta de la "dona", tu ești eticheta de la "apă de la robinet, acum în sticlă de doi litri, izvorul prăpăstiilor"! Viața este "persoana potrivită", tu ești viața în care gândul aleargă de la naștere până la moarte după persoana potrivită, sufletul pereche, scopul meu, calea mea, etc. TOATE ASTEA SUNT DOAR ȘOPÂRLE, FIȚELE PE CARE VI LE BAGĂ GÂNDUL ca niciodată să nu rămâneți în prezent ca Viața. Tu ești Viața, ești Vidul care găzduiește zădărnicia gândului. Tot ceea ce vine din Prezență este grație, este iubire, tot ceea ce vine de la gând este și mai multă devenire. Tu nu poți accepta frumusețea a ceea ce este, pentru că ești prea îmbâcsit cu gânduri despre ceea ce ar putea fi. Doar Sinele este natura potrivită, infinitul ceresc ce-l ești.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țară
Se poate? M-am îndrăgostit de țară,
căci mă calcă timpul cu pământ din genele de-ai mei
și-o simt așa de mult de aproape, eu brazda întoarsă să-i cresc cald, să-i fiu o veșnic vară,
așa cum o visez, să aibă mereu soare, să-i fi trecut eu anii grei,
s-o cresc cu palmele, ce-o țin, ca niciodată să nu piară, s-o sărut pe imn și să-i închin și eu o odă,
făcută de la ciocârliile ce-i cântă razele ce-o scaldă
și îmi răsună în pădurile ce le respir, plămâni, plini de elixirul ce mi s-a transmis de la ei, curajoșii "vodă",
donatori de sânge, ce-i am și eu pe undeva, sunt sigur, o globulă, încă atât de caldă...
cum marea, ce în veci nu îngheață, îmi udă gândurile în valuri, valuri,
mă face lanuri, să îi fac buchet cu buze pline, maci
și să mă întind de bine în poalele-i ce-i simt, îmbietoare maluri...
nu mă mai satur s-o mănânc, de drag... și s-o întreb în fiecare zi... Ești fericită, țara mea? Ce faci?
Sunt din buchetul tău de astăzi, ziua ta, numai un fir să-ți dea aromele-parfum de romani, daci...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suferința
E de neimaginat...
cum programarea-i falsă,
nu merge tot rotund, cum pasă;
de jucător abil și bine antrenat.
Traseul este scurt...
și-i totuși, mult, mult, chin...
din nu știu ce putere ce-a creat destin;
căci nu-i alunecare, totu-i întrerupt.
Nu este recompensă...
oricât te-ai dărui să-ți fie lin,
norocul nu-ți surâde, de ești fin;
obstacole sunt, lumea e adversă.
Mai mult, e nedreptate...
nu e răspunsul la măsura ce o dai,
chiar de-ai dona din totul ce nu ai;
nu poți să te ajungi, la mult, la cantitate.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Menirii de a poezi-i plătesc un bir în orice zi...
Am răni la mâini și la picioare, de când tot scormonesc prin lut
Să aflu de-s pământ sau mare, ori doar o mască de-mprumut...
Nu mă cunosc, prin ce minune, în poezie-am apărut
Și cum și unde-a plâns vocala, într-un sfârșit sau început?
Sau poate sunt întruchiparea unui răspuns la întrebări,
Când se năștea nemărginirea în frământarea unei mări.
Eram cu fruntea aplecată spre primul val ce m-a durut,
Când m-a atins c-un pic de-albastru și-apoi subit a dispărut...
Eram un embrion de vină în care viața-și făcea loc
Însămânțat din întâmplare în nebunia unui joc.
Era și dragoste prin preajmă, într-un ghioc pentru ghicit,
Destinul impregnat în genă de ursitori mi-a fost sortit...
Eu mă găsesc doar în poeme, tăcerile îmi sunt altar
În rest, alerg printre dileme călcând pe spuza unui jar,
Ce mă trezește din visare, la porți de iad unde aștept
Pedeapsa lipsei de candoare... îngenunchez și o accept...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pamflet dedicat colegilor de breaslă
Oh, domnul Roșu, nu transpir deloc!
V-aștept aici, într-un duel ad-hoc!
Ne duelăm c-o cronică ritmată
Și-n sate spate-n spate, poartă-n poartă.
De ce-ncepui cu dumneavoastră tot
Acest acid și nesărat boicot?!
Păi eu, o biată muscă de c... t
Pe nasul dumneavoastră am zburat.
No, hai să vă mai zic câte-o poveste,
Să-mi credeți pe cuvânt că e reală!
Plină-i de haz, de stil... Și apoi este
Un semn că am trecut și noi prin țară.
Sunt întâmplări cu muște pe c... t,
Ori despre-un izotop înlăturat...
Cu-alte cuvinte îmi încep subtil
Epistola de "a la Roșu stil".
Pornirăm... drumul lung, plin de sudoare,
Praf și cafele, perindări prin soare,
Dar în mașină, cum e de-nțeles,
Discuții-ntreținute în consens.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XII
Abia sfârși fericea făclioară
cuvântu-i ultim și-ncepu, zburând,
în roat-a se-nvârti divina moară.
Dar n-a-ncheiat deplin o roată, când
veni s-o-ncingă altă roată sfântă,
și-n cânt și-n joc același tact urmând,
un cânt ce-ntrece-n toate câte cântă
și muze-aici și-a mărilor femei,
cum raza primă-ntrece pe-o răsfrântă.
Și,-așa precum și norii supțirei
fac arcuri paralel și-ntr-o coloare,
când Iuno dă poruncă servei ei,
iar cel îngust dă celui larg lucoare,
precum fu glasul nimfei mistuite
de-amor așa ca negura de soare
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cod roșu de furtună în suflet
tu știi că sufletul meu
trage de sforile sângelui,
să bată clopotul inimii?
tu știi că sângele meu
e râul ce se varsă
în Marea Singurătății?
tu știi că Moartea
își ascute coasa
cu inima mea împietrită
de durere?
tu știi că inima mea
își face munca silnică
în ocnele de sare
ale durerilor mele lăuntrice?
tu știi că cerșesc amintiri
pe strada copilăriei pierdute?
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Cod roșu de furtună în suflet (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea XXL (parodie după "Scrisoarea III" de Mihai Eminescu)
Un osman dintre aceia fără neam și fără limbă,
Ce mânat de vreri meschine patria ades și-o schimbă,
Se plimba matol, sărmanul, neținând cărarea dreaptă,
Scărpinându-și cu ardoare scăfârlia cea deșteaptă.
Dintr-un bloc fără ferestre o gagică se coboară,
După mutra rutinată nu părea deloc fecioară,
Mirosea a vișinată de-acum două primăveri
Iar surâsu-i (cu proteză) provoca la ochi dureri.
Osmanlâul, tip sensibil la atâta frumusețe,
A-nceput să facă zâmbre și pe-alocuri fețe-fețe
Și chiar dacă peste case, nesimțită, cădea bură
Pofticios privea la tipă, fermecat de-a ei natură.
Pipăindu-și marafeții, vru să-ngaime tandre șoapte
Cam ceva de genul: "Fato, unde vrei să dormi la noapte?"
Ea, văzându-i poticneala, gât de struț pe dată-ntinde,
Din cotlonu-i plin de zoaie, ca zvârluga se desprinde:
- Scoate euroii, nene, iar apoi în brațe-mi vino
Eu să îți alin hormonii, iară foamea-mi tu alino!
Hai, acuși se face beznă și apar la streșini stele,
Vin să-ți prezantez tariful plus serviciile mele!
[...] Citește tot
parodie de Rudy Valentino, după Mihai Eminescu
Adăugat de Rudy Valentino
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Zeciuială din "in și chimen"
(Maleahi 23:23)
Mai deunăzi-ntr-o seară, bunul meu amic Costel
Mă-anunță cu vâlvă mare că sunt invitat la el.
"Căci - îmi spuse el cu tonul grav și apăsat în glas -
Tot ce am pe lumea asta numai mama mi-a rămas.
Și cum mâine-i ziua dânsei, vreau să fac chermeză mare,
Ca iubirea-mi pentru mama s-o cunoască fiecare."
Invitația aceasta nu era de refuzat.
Și-astfel iată-mă la locul și la timpul anunțat.
Un salon gătit cu grijă și cu gusturi rafinate
Impunea audienței izul de solemnitate.
Din cupola smălțuită, candelabre strălucite
Revărsau cu dărnicie roi de raze aurite.
Din pereți, de prin tablouri, te întâmpina duios
Un surâs blajin de mamă, cald, candid și maiestuos.
Iar pe fețele de masă, brodate cu măiestrie,
De pe-o placă marmoree, în fața la farfurie,
Te priveau doi ochi de mamă dintr-o poză-așa firească
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Consiliul unirii
MOTO
... Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putregiunii de natură,
Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții,
Toți se scurseră aicea și formează patrioții...
Scrisoarea a III a de Mihai Eminescu
Vai, ce nume în consiliu, și cu ex-uri și notorii
și care, cu mici excepții, sunt banal de derizorii.
Oare, chiar va-ntrat în sânge nostalgia după liste,
suptă cu-al trădării lapte, din instrucții caghebiste?
Chiar visați acele vremuri când ne ridicați în noapte
străbunicii și părinții-n pazecișișase, pazecișișapte?
Nu aveați halucinații cu ultime rugi și șoapte,
când li se citeau sentințe condamnaților la moarte?
... Vai, ce nume în consiliu, și cu ex-uri și notorii
și care, cu mici excepții, sunt banal de derizorii.
Douăzeci de ani în urmă furând frâiele puterii
ați pornit nici hăis, nici ceala cu independența Țării.
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (1 martie 2012)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre donații și visare, adresa este: