dor şi particule

Particula de gheaţă a lui Robu

(A se citi din perspectiva Principiului al doilea al termodinamicii)

Să fie dorul dinainte
Mai greu ca dorul dinapoi?
Să fie dragostea fierbinte
Mai rece decât un gheţoi,
Electrizând şira spinării,
Câmpul magnetic dintre noi,
Laboratorul aşteptării
Unui deznodământ în doi?

Să fie dragostea din urmă
Mai mare decât cea dintâi?
Să fie dorul ce ne scurmă
La fel şi după ce rămâi
Însărcinată cu iubirea
Din creştet până la călcâi?
Când se va naşte nemurirea,
Vom fi la ea la căpătâi?

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine ai venit acasă, suflete al meu

pentru Annai

Bine-ai venit acasă, suflete al meu...
Un dor mi-a fost de tine, suflet luminat,
Din prea multă lumină fost-ai lovit mereu,
Dar azi, bine-ai venit... Domnul mi te-a dat.

Bine-ai venit acasă, nume nedorit...
Particulă din mine, jumate alungată,
Astăzi te întâmpin cu zâmbet împlinit,
Lipeşte-te de mine, să închegăm o soartă.

Bine-ai venit acasă, suflete al meu...
Duh dintr-o Lumină ce m-a lăsat să vin,
Acuma sunt întregul şi sufletul sunt eu...
M-am adunat în mine şi sunt în toate plin.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire pierdută

Simt cum mi se scurge iubirea
din vene
în loc de sânge
se înghesuie particule invizibile
şi lacrimile unui dor
nestins
se zbat ca păsările cerului
prinse în vârtejul neiertător
al unei tristeţi
care doboară prezentul
făcând loc unei îndoieli
ucigătoare.

O coardă mi s-a rupt
şi inima mi se tânguie
ca o violină
pierdută singură
într-un concert de Brahms.

poezie de Ioan Marginean
Adăugat de Ioan Marginean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego...

Subconştientul meu păşea indiferent
prin lumea noastră largă ca o ţoală,
când orice pas suna şi decadent,
şi cadenţat pe firea ei domoală.

Iar conştientul, uniform şi indecis –
în altă lume, tristă şi pustie, -
cerşea un strop solid de Paradis
la val de apă. Inocent şi vie..

Şi când s-au întâlnit şi contopit,
într-o fasciculă de linişte târzie,
ego-ul meu, subtil şi răvăşit,
dimensiuni intercala în veşnicie...

Apoi, în vogă de observator
şi-ntr-o poziţie abrupt imperativă,
torcea particule în caierul cu dor
şi-n fus sucea o beznă relativă.

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (15 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din fruntea luminii...

Din fruntea luminii vin razele blânde
Ce-ating suflete-nvăluite-n tristeţi
Şi-atunci se hrănesc cu nuanţe plăpânde
Şi dau zâmbete la singuratici drumeţi.

Particule purtătoare de veşti cristaline
Pătrund cu sfială aducând minuni
Iar lăuntrul cu dor de frumoase cununi
E purificat şi revarsă unde divine...

Seninul creat e înconjurat de taine
Ce vor să deschidă ferestre spre cer
Ca noi, îmbrăcaţi în mirifice haine,
Să-nvingem misterul învăluit în mister.

Din fruntea luminii vin raze uşoare
Ce pot să învingă mâhniri ce mocnesc
De le lăsăm să intre-n pridvoare
Nicicând n-om uita mesajul ceresc.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (22 iunie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă Online

Te pup şi te iubesc, hai să ne culcăm...
De haine şi păcate, zic, să ne decorticăm.
Tu mă ţii în braţe, eu te ţin de gât,
Vezi că-s friguroasă, să mă dezgheţi numaidecât.

Eu mă bag în tine, nu mă dezveli
De atâtea amintiri ce vor a mă înveli.
Să nu-mi laşi sânii afară noaptea goi,
Cu ei vom pune peceţi dulci, acestor clipe noi.

O mâna îmi plimb prin somnul tău uşor,
Simt acceleratorul de particule şi dor;
Închid site-ul online şi-ncerc să mă trezesc,
Nu pleca din pat... mai stai... aici plouă...
Te iubesc!

poezie de Stelian Platon (7 iunie 2014)
Adăugat de Stelia Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mor şi trăiesc

în pulberi fine aureolat
de un soare adus din infinit
în inima ta cerul
se crăpase în două
în nouă părţi sensibil egale
încă ne mai căutăm
facem lucruri frumoase
ne mai iubim orbi cum suntem
pietre tari care macină timpul
în clipe mai scurte decât frunza
de pelin un dor de tine mă trece
mă petrece o particulă cu zâmbet împlinit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Horn

Singur sub paloarea soarelui la asfinţit,
Păr negru ridicat de vânt, o umbră zveltă stând încremenită –
Este puţin rece jos lângă zidulul oraşului, un pic de singurătate.
Sunt un horn care tânjeşte să zboare.

Cu capul coborât, scrutez şanţul lung,
Apa gata să se reverse, şerpuind astfel de mii ani.
Pe mine oare cine m-a întemniţat?

În fiecare după-amiază privesc în sus
La urmele albe lăsate de nori pe cer.

Mi-e dor să călătoresc departe;
O! acel fluviu lung, acei munţi albaştri!
Dacă-aş putea vâna norii ca un cocor sălbatic
Sau dacă-aş fi măcar o infimă particulă de praf...
Dar sunt numai o umbră aruncată jos, pe zidul oraşului –
Aducând însingurare celorlalţi.

poezie de Luo Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedormite dorinţe în netăcere

în avalanşa din nesomnul palmelor negăsindu-mă ecou
dezmint că mă-ndrept spre nicăieri
mai vreau să stau puţin în timpul nepetrecut
cu despletite nopţi în tresăriri

nu-mi pasă de ce plouă-n vreme
alerg nenăscuta atingere din întredeschisa lume
alung nedorinţa afară-n noapte
un chip

aprind prezentul să nu-mi mai fie frică de umbră
îmi e atât de dor de jocul serilor flămânde
cu lumina coapselor în braţe
îţi aduci aminte?

râdeam cu nisipul pe buze
tu – cu valul pe sân în cea mai frumoasă melodie
alerg acum – nici nu mai pot să fac ceva
în afară de a scrie

[...] Citeşte tot

poezie de Vali Niţu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

implant

Implant

Nevrut, indus de receptor,
Înfipt străin de-asemănare
La fel cum dor este că doare,
Dar şi mai am un singur dor.

E tot întreg sau o felie
Ce se lipeşte şi reneagă
Aşa cum pâine o face întreagă...
S-o rupă apoi cu duşmănie.

E lanţ incipient, verigă
Exclusivistă în adresă,
O pază-n pierdere... şi-o lesă,
Plantându-şi spor cum o ferigă.

E apelativ de noutate
În mreje vechi, schimbând cutume
Futil, cum orice nou la lume...
Jumate de sinceritate.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aventura

Cât de profund se naşte, în superficial,
cu timp şi curs mereu neaşteptat
şi cu sfârşitul, un eventual
poetic, sau real... Riscat!?

E parcă o călătorie
fără nimic de convenţional;
cu minte, suflet sau din datorie
neîndeplinită inerent, nenatural!

Este particula de un menit astral,
de-un tot făcut total imprevizibil,
fără rol scris; un "improviso" teatral
"live"... Ne sfidând inteligibil!

Are un gust aparte, fremătând
printre fiorii de-un sublim necunoscut
indus; doar înţelegerea îl relocând...
"No self control"... "K. O." de-un upercut!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul vieţii de apoi

Nu ştiu de-i simplă revelaţie,
Dar am aflat ce-i nemurirea
Sau viaţa de apoi; când firea
Dispare... O elucubraţie!

M-afund în fizică şi legi
Ce n-am crezut, n-am înţeles
Din bănci de şcoli... N-am de ales;
Mă supun lor!... De mă-nţelegi?!?

... Aleg doar una, că-mi dă girul
Răspunsului ce-l am acum
La mijloc, spre sfârşit de drum
Din mers în halte, urmând firul...

... Căci stau ades cu morţi la masă;
I-ating, îi ascult, cu ei râd, plâng
Cu ochi deschişi, sau strânşi... mă strâng
Din tot pe unde-am fost, de-acasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitor... prescurtat

Am curs azi lacrimi despre mine,
M-a luat un dor nebun de ieri;
M-am retrezit la vechi suspine
Când doar visam la primăveri.

O clip-am mirosit a june;
Cum aerul când zbori mereu,
Nimic la vis nu s-interpune...
Mereu e mâine, îs înger, zeu.

Am muzica din timp d-atunci;
N-o regăsesc pe zi ce trece,
Actorii-mi mor... le rămân prunci,
Dar nu-s la fel, fioru-i rece.

Prin parc, nu-i iarbă, e asfalt,
La şcoală, nu sunt bănci de lemn,
Castanul, nu mai e înalt,
Nu mai e mir, e undelemn...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-a timpului uitată filă...

Oare o fi posibil, se-ntreabă ea,
Ca gândul să îţi zboare aşa, cu toata fiinta ta?
Sa te puna pe o fila a timpului, ce mai-nainte usor s-a asternut
In al materiei camp de energie cuantic si complet necunoscut?
Sa-ntoarca a vietii roata, sa-si impleteasca soarta cu al ei nicicand stiut iubit,
Ce-n multe rugi si visuri langa ea tot l-a cersit.

Cand sta si mediteaza, campul ce din materia grea vibreaza, simte cum o cuprinde toata.
Al sau discret si tainic susur o intriga, o fi spre alte lumi apuse o poarta?
Oare putea-va sa-nteleaga acest mesaj emis continuu?
Si sa atinga lumi ce parca o chemau asiduu?
O astfel de enigma o tulbura de-o vreme-ncoace,
Iar mintii ei iscoditoare nu mai avea ce-i face.

Si iat-o in sfarsit sa-ncerce, timpul sa-l descifreze.
Atatea file in al campului rastel, ce mana timpului a apucat sa le aseze
Stau ca-ntr-o carte, e a materiei nestiuta zestre, izvor de viata.
Tot sta si mediteaza, sufletu-i fiind o mare de speranta,
La gandul c-a ei minte o poate-asterne
Pe-a timpului trecut, pagina veche.

[...] Citeşte tot

poezie de Raluca Ghiorghiscan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi au numit-o Pământ

(Divorţul mondial) Varianta I

O simpla lume albă, în rochia-i de mireasă,
La malul unei mări în val de voaluri crem,
Tăcută lume vie, pierită luminoasă,
Se refugiase-n urma aceluiaşi blestem,

Atât de feminină, de voal, de cer, de mare,
Atât de diferită de armă, forţă, scop,
Ea, lumea construită spre-a fi nemuritoare
Urma să- nlocuiască al lumii nenoroc,

Sătulă de visarea la lumile de bine,
Uimită de puterea din răul cel avut
Cu greu înţelesese, negandu-se pe sine
Că n-a putea atinge acela absolut

Astfel se depărtase de lumea masculină,
Bărbaţii lumii celei cu vămile de fier,
Cedaseră-n partajul luminii de lumină

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!