dorinţe şi învinovăţire

Nu mai daţi vina pe ghinion. În acest fel n-a ajuns nimeni unde dorea să meargă.

David Joseph Schwartz în Puterea magică a gândului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ar trebui să dai vina pe alţii pentru condiţiile pe care le suporţi; fiecare dintre noi avem libertatea de a urma calea pe care ne-o dorim în viaţă.

citat din Steven Redhead
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni cuceresc lumea, alţii se plâng. Unii oameni îşi asumă responsabilitatea pentru tot ceea ce li se întâmplă, alţii dau vina pe circumstanţele exterioare. Unii oameni găsesc soluţii la orice probleme, alţii se blochează în faţa lor. Unii oameni visează şi acţionează pentru a-şi împlini dorinţele, alţii se mulţumesc cu mediocritatea. Unii oameni se consideră învingători deoarece ştiu că doar de ei depinde calitatea vieţii lor, alţii spun că sunt victime ale destinului. Tu... din ce categorie faci parte?

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există printre realităţile care ne stau în faţă, unele în puterea noastră şi altele independente de voinţa şi puterea noastră. Ţin de noi părerea, impulsurile, dorinţa, aversiunea, într-un cuvânt, tot ceea ce reprezintă propria activitate. Sunt în afara voinţei noastre trupul, faima, forţa de conducător, într-un cuvânt tot ceea ce nu constituie treburi specifice nouă. Cele ce depind de noi sunt libere prin esenţa şi natura lor şi nu pot fi oprite sau frânate de vreun obstacol. Cele asupra cărora nu avem nici o putere sunt lipsite de vlagă, supuse robiei, şovăielnice în faţa piedicilor şi la cheremul unor voinţe străine. Prin urmare, aminteşte-ţi că, dacă socoteşti libere pe cele care, prin natura lor, sunt roabe, dacă vei considera drept proprii pe cele străine de tine, te vei poticni în faţa obstacolelor, vei fi frământat, mâhnit şi vei cârti împotriva zeilor şi a oamenilor. Dimpotrivă, însă, dacă socoteşti drept ale tale, numai cele ce-ţi aparţin şi străine de tine, cum de fapt şi sunt, pe cele din afara ta, nimeni nu va putea vreodată să te constrângă, nimeni şi nimic nu-ţi va sta piedică, nu vei învinovăţi pe nimeni, nu vei cârti împotriva nimănui, nicicând nu vei avea duşmani, niciodată nu te vei lăsa doborât de ceea ce este dăunător.

Epictet în Manual şi Fragmente
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar aveţi nevoie de votul meu

Nu mai scoatem nici o vorbă
Să nu ne mai bage pumnu-n gură
Toţi acei care ne fură
Şi din pâine şi din ciorbă

Interesele magnaţii
Şi averile oculte
Că se tem să nu-i asculte
Crişurile şi Carpaţii

Fiece orchestră cântă
O, din umbră, partitură
Talpa e aceea care îndură
Greu-n fiecare trântă!

Ne îmbătăm cu apă rece
Şi cu vorbele viclene:
Geaba daţi vina pe lene
Şi pe piramidele aztece!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile pozitive care generează încredere, iubire de sine, de viaţă şi de frumos, armonie, toleranţă, acceptare, voinţă, motivaţie, pasiune creatoare, bucurie de a trăi, dorinţa de cunoaştere şi evoluţie, seninătate, sănătate psihică şi fizică, îl înveşmântează ca o mantie luminoasă pe omul care le hrăneşte. Acest om inspiră şi altora încredere şi calm, iar alţii se simt în siguranţă lângă el. Ceea ce eşti în interior se reflectă cu acurateţe în exterior. Felul în care trăieşti, circumstanţele care se tot repetă în viaţa ta, le atragi pe baza a ceea ce emani. Aceasta este legea rezonanţei. Dacă încă nu trăieşti conştient, adică nu ştii ce gândeşti şi ce simţi, uită-te cu atenţie la tine însuţi în oglindă. Ce îţi spune chipul tău când nu încerci să transmiţi ceva anume? Cum arată corpul tău? Cât de sănătos eşti? Dă-ţi voie să fii sincer cu tine însuţi şi - acum nu altădată - devino conştient de tine însuţi şi de viaţa ta. Asuma-ţi felul în care eşti şi felul în care trăieşti. 100% şi fără să mai dai vina pe nimeni. Iar dacă nu îţi place ceva, schimbă. Acum. Sănătatea ta psihică şi fizică, precum şi calitatea vieţii tale depind de acest demers!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu pe cine dai vina? Cine crezi că este responsabil de felul în care trăieşti? Părinţii, societatea, partenerul de viaţă, guvernul, soarta, etc.? De fapt, te-ai obişnuit să nu îţi asumi responsabilitatea şi să o plasezi undeva în exteriorul tău. Alţii sunt de vină pentru eşecul tău şi tot de la alţii aştepţi salvarea. Nu vezi că în felul acesta tu refuzi să trăieşti? Eşti doar un spectator pasiv în propria ta viaţă. Oare cum s-ar schimba viaţa ta dacă ţi-ai asuma pe de-a-ntregul responsabilitatea pentru ea? Cum ar fi dacă nu ai mai da vina pe nimeni şi nici nu ai mai aştepta salvarea de la nimeni? Acţionează şi creează-ţi viaţa pe care ţi-o doreşti. Da, doar prin propriile forţe! Pentru că poţi şi meriţi!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice obiectiv poate fi atins dacă îţi menţii perseverenţa şi focalizarea. Ai nevoie de o viziune clară asupra a ceea ce îţi doreşti, motivaţie continuă şi acţiune. Prin viziune, motivaţie şi acţiune înlături toate obstacolele, găseşti soluţii la toate problemele care apar şi înaintezi pas cu pas către atingerea obiectivului tău. Este foarte important să faci din obiectivul tău o prioritate şi de fiecare dată când ai de luat o decizie întreabă-te "Aceasta alegere mă aproprie sau mă îndepărtează de obiectivul meu?" iar apoi acţionează în consecinţă. Nu te lăsa distras. Tine-ţi mereu privirea aţintită pe visul tău! Nu există "Nu se poate" ci doar "Nu am încercat destul", "M-am lăsat distras", "Am cedat în faţa greutăţilor". Cei care reuşesc în viaţă sunt cei care înţeleg şi aplică constant ideile de mai sus. Ceilalţi... îşi găsesc scuze, dau vina pe alţii, se refugiază în comoditate sau spun că nu au noroc. Tu încă îţi găseşti scuze sau eşti hotărât sa îţi atingi obiectivele?

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relaţii conflictuale, situaţii neplăcute care tind să se repete, "ghinioane", suferinţă... Te-ai gândit vreodată că poate nu ceilalţi sau viaţa sunt de vină pentru ceea ce trăieşti tu, ci că tu - prin gândurile, comportamentele, atitudinile şi alegerile tale - eşti cauza tuturor întâmplărilor din viaţa ta? Pe cât de uşor este să dai vina pe alţii, pe atât de inutil este să faci asta. Problemele cu care te confrunţi sunt o modalitate prin care viaţa încearcă să te facă să conştientizezi că nu faci bine ceva, că este necesar să schimbi ceva la felul în care gândeşti, trăieşti, alegi şi acţionezi. Lecţiile au tendinţa să se repete până le înveţi. Odată învăţate acele lecţii, evoluezi şi mergi mai departe. Dacă simţi ca te învârti cumva în cerc, că istoria se tot repetă, ar fi benefic să analizezi care este contribuţia ta la situaţiile cu care te confrunţi în viaţa ta. Conştientizare, asumare şi apoi schimbarea care porneşte din interior - aceasta este calea prin care poţi să depăşeşti problemele. Lupta cu ceilalţi sau cu viaţa nu îţi vor aduce liniştea interioară şi înţelepciunea pe care, cu siguranţă, le meriţi şi le doreşti.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea

Te trezeşti în fiecare dimineaţă, şi chiar acolo, în momentul dinainte de a deschide ochii şi a ţi se porni mintea, este pace şi linişte. E acea moţăială plăcută, o stare pe muchia dintre vis şi realitate.

Unii ar putea numi-o lene, dar e ceva mai mult de atât - o stare de o potenţă incredibilă; o stare în care totul pare realizabil, în care greşelile sunt doar reuşite deghizate. Poate că de asta ne place atât de mult să stăm acolo - e cald şi bine, ca în braţele bunicii sau ale mamei, genul acela de invincibilitate şi vulnerabilitate deopotrivă.

Cum ar fi oare ca totul să ia naştere din acea stare? Să luăm decizii şi să creăm din acea stare. Cum ar fi?

Ştim amândoi însă, că oricât ne-am strădui, nu o putem convinge să rămână - ca o persoană iubită pe care ai rănit-o, şi căreia orice i-ai spune, tot nu te va ierta.

Pe măsură ce mintea se trezeşte la viaţă, această stare începe să dispară. Cu primul gând apare prima dorinţă. Ceva ne acaparează încetul cu încetul lumea - un fel de nemulţumire, o încordare ce ne menţine într-un antrenament continuu, dar care în loc de muşchi, ne dezvoltă mai degrabă confuzia, neliniştea şi neîncrederea în propriile forţe.

Ne ridicăm din pat, şi înainte de a ne aşeza tălpile pe pământ, ne amintim brusc de toate planurile pentru ziua respectivă. O mulţime de obiective, principale şi secundare, oameni de întâlnit şi lucruri de pus la punct, toate încep să ne bâzâie din ce în ce mai zgomotos în minte, ca albinele unei colonii ce se trezeşte la viaţă. Din acel punct, deşi fizic ne-am trezit, ne prelungim în continuare somnul. Doar că ăsta nu e un somn obişnuit, nu e deloc ca locul din care am venit. În somnul ăsta durerea pare să ne ajungă până la oase, care ne dor; ne trecem mâinile prin foc, în joacă, dar focul de data aceasta nu ne mai iartă. În somnul ăsta singurătatea nu mai e deloc melancolică, poetică şi dulce, ci mai degrabă ne-nfioară; parcă nici iubirea nu mai e aşa uşoară, ne uităm în jur şi aflăm că în acest somn putem răni cu "iubirea" noastră. Mergem pe stradă, iar în vitrinele librăriilor vedem cărţi întregi despre această "iubire". Manuale groase de instrucţiuni - ce să faci, ce să nu faci, cum să-l atragi pe cel pe care-l placi.

Ah, ce iubire complicată; cine ar fi crezut că mierea poate fi amară?

Nu înţelegi nimic din toate astea şi sincer, nu te pot învinovăţi. Ce te-nfioară însă şi mai tare, este că îţi dai seama că poţi trăi aşa o viaţă-ntreagă - mulţi din jurul tău încă o fac. Pentru că nimeni nu e dispus să-i ia locul altcuiva în poveste, toţi sunt prea ocupaţi să îşi rezolve propria dilemă. Aceeaşi dilemă, de fapt: Unde este iubirea? Nu "iubirea", ci Iubirea.

Unde este simţul acela al siguranţei dincolo de siguranţă, al zborului neîntrerupt, al dansului în care ştii deja muzica şi paşii? De ce nu este aici?

Ce rost mai are viaţa, dacă nu poţi cânta chiar dacă nu ai voce?

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul lunii

ceea ce s-a strecurat în odaia mamei mele în acea
noapte târzie de iunie, pipăindu-i burta uriaşă,
m-a invitat să ies afară, cu capul rotund şi fără surâs.
o fi fost luna, obişnuia să rânjească tata.
legănându-mă? a fost luna,
dar nimeni nu conştientizase asta atunci.

luna înţelege locurile întunecate.
luna îşi are propriile secrete.
ea păstrează toată lumina pe care o poate păstra.

noi fetele aveam zece ani şi chicoteam
în hăinuţele noastre de mâna a doua. Ne doream sâni,
pretindeam că-i aveam, ne împleteam singure
lenjeria. ella se credea regină,
jay jonson mă învăţa sărutul frantuzesc;
pe tine cine te învaţă?

luna e regina a tot şi a toate.
ea stăpâneşte oceanele, râurile, ploaia.

[...] Citeşte tot

poezie de Lucille Clifton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!