Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

dovleci și vânt

Citate despre dovleci și vânt

citate despre dovleci și vânt (inclusiv în versuri).

Tudor Arghezi

Mamă Țară

Maică, mulți te-au dușmănit
Că ești neam blagoslovit.
Unde sapă sapa locul
Sare din pământ norocul.
Ai pământ și ape multe
Vântul stă să ți le-asculte.
Și izvoare
Călătoare
Crapii-n ele cât berbecii,
În pomi piersici cât dovlecii,
Pepenii de zahăr roșu,
În grâu spicul cât cocoșu.
Pui un bob din el răsare
Mia de mărgăritare:
Dulce binecuvântare
Fiecare fir de vânt
Îl adie un descânt,
Fiecare stea de sus
Îl mângâie cum l-ai pus.
Noaptea-l coace și ea, luna

[...] Citește tot

poezie celebră de (23 august 1964)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.
Ion Minulescu

Rugă pentru Duminica Floriilor

Dezleagă-mă, Părinte, de ce-am jurat să fiu
Și iartă-mă că-n viață n-am fost decât ce sunt –
Un cântec prea devreme, sau poate prea târziu,
Un ropot scurt de ploaie
Și-un mic vârtej de vânt...

Dezleagă-mă de vina de-a fi-ncercat să fac
Granit din cărămidă
Și bronz din băligar,
Colan de pietre scumpe din sâmburi de dovleac
Și-un Pegas cu-aripi duble din clasicul măgar...

Și iartă-mă că-n viață n-am fost decât așa
Cum te-am văzut pe tine –
C-așa credeam că-i bine!...
Dar azi, când văd că-i altfel de cum am vrut să fie,
Stropește-mi ochii, Doamne, cu stropi de apă vie,
Retează-mi mâna dreaptă
Și pune-mi strajă gurii,
Alungă-mi nebunia din scoarțele Scripturii

[...] Citește tot

poezie celebră de din Universul literar, nr. 27 (24 aprilie 1927)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Textele de mai jos conțin referiri la dovleci și vânt, dar cu o relevanță mică.

Doina Bonescu

Cerul vesel

Ce fac azi? Afară-i toamna
Brumărel s-a dus și el
Cu dovleacul, cap și coada
A trecut și Halloween

Nu mă pune sa citesc....
Vreau ca frunza-n vânt purtată
Prin păduri să hoinaresc
Unde verde-am fost odată

Crengi uscate-n dimineață
M-ar atinge pe obraz,
N-are nicio relevanță
Cerul vesel mi-este azi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noaptea vrăjitoarelor

Bal mascat cu vrăjitoare
În alai se desfășoară
La păgână sărbătoare,
Când stafii te înfioară.

Dornici de senzațional,
Petrecăreții se-adună
Ascunși sub măști de carnaval,
Să se-amuze în nocturnă.

Costumați în vrăjitoare,
Denaturează făptura
Cu priviri scânteietoare,
Precum "Contele Dracula".

Cu mască în loc de joben,
Cât mai înspăimântătoare,
Mulți fac noaptea de Halloween,
Stranie comemorare.

[...] Citește tot

poezie de din Tradiții și ritualuri românești (2008)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Melancolie de toamnă

ce tristă e grădina fără flori
și arbori parcă dârdâie de frig
vântul răvășește cuiburi de cocori
din depărtare primăvara o strig.

pe casă cioara croncăne melodia sumbră
parcă poftește la plăcinta cu dovleac
între două lumini eu mă simt o umbră
vreau la melancolie să-i găsesc un leac.

fumurile toamnei au pornit hai hui
la focul din sobe se fac șezători
se-mprăștie prin case arome de gutui
în sufletul meu se strecoară ardori.

scriu romanța toamnei pe miezul dorului
căci vara m-a umplut cu sublime candori.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Dialog la nivel... înalt

moto: Eu mă grăbeam dar dumnealui
Mă ținea de haină să nu plec
Că are treabă vizavi la cec
Să dea un telefon și n-are cui
-------------

- Bună ziua bade Gheorghe
Vezi că-ți cade pălăria
- Pe mine nu mă cheamă Sorge
Și nici nu-mi place călăria
- Zi mai tare că n-aud
A trecut de ora trei
Servesc masa într-un dud
Vino și tu dacă vrei

- N-are lifturi prepeleacul
Parpalacul fâlfâie lejer
Nu mi s-a stricat dovleacul
Ce să cat în dud, mon cher?
Nici nu ninge, nici nu plouă

[...] Citește tot

poezie de din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Dulce toamnă

Oh, dulce toamnă cu miros de miere,
Cu zâmbet rece și covor de frunze,
În ascunzișul nopții mii de stele
În colivii de nouri stau ascunse...

Ca un slujbaș al templelor – o umbr㠖
Ție destinat în nemișcarea ta,
Să lași pe cer doar nori sortiți să plângă
Și vânt sinistru... Toamnă, toamnă grea!

Un râu de frunze-nvolburat de vânt,
Gutui, în vreun pridvor, straniu lucind,
Alai de fum și ramuri tremurând...
Sângeri mustind pe cerul suferind...

Miros de pâine coaptă și dovleac,
Velințe fluturânde la ferești,
Surâs de prunci și dulce cozonac...
Un rod bogat mereu ne dăruiești...

poezie de din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce să mai zici?

Se-așază roșu peste verde, mânjeste galbenul un gri, îmbracă munții salopete și câmpu-ncepe-a înnegri.
Mă cer albastru încă-o vară, mă soare și mă val sărat, dar toamna, peste dealuri, zboară spre un colind îndepărtat.
O strig să mă mai lase-n iarbă cu flori, cu fluturi, c-un bondar, din frunze ea îmi face barbă, din vânt... puseu financiar.
Îi scriu că nu am chef de prune, de mere, ghebe ori gutui, că nu semnez adeziune la anotimpuri cu pistrui.
Îi zic de dulce și de mamă, de tată, sfinți, de zei, de toți,
Îi spun că nu vreau must, pastramă, nici ceață, nici noroi pe roți,
Nu vreau zacuscă, hribi, palincă, nu vreau plăcintă cu dovleac
Și nu fac nicio caterincă: varza murată e un fleac.
Mă dor, deja, facturi bombate, mă doare vara ce s-a dus,
Mă dor și frunzele uscate, mă doare soarele-n apus,
Și marea tot mai supărată, și parcul tot mai dezgolit,
Și un genunchi, rotund, de fată, acum total acoperit.
Și dor și zilele mai scurte, și răvășitul oilor,
Și nucile căzute-n curte, și răpăiala ploilor,
Și cuiburile părăsite de berze, stârci, șoimi, pelicani,
Dor și fânețele cosite, dor adunările de ani.
Norocul e că toamna asta, la fel ca cele din trecut,
Nu e vreo soră cu năpasta, ci doare cum a mai durut.
Iar de va fi, dar n-o să fie (așa cum am notat mai sus),
Nu e nicio filozofie: chiar și exclusul e inclus.

poezie de (29 septembrie 2021)
Adăugat de Eduard LupascuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Vine iarna

Printre frunze de-ntuneric, pică frunze de lumin㠖
Pete albe de ninsoare, pe alee, prin grădină...
În drăceasca lui zvâcnire, sare vântul peste case
Și în semn de mântuire, ne aduce seri albastre.
Tare-i ger și gerul rage sub bocanci călcând pământul,
În ilice mari și groase, vezi copii zburdând ca vântul.
Drum de fumuri peste case, drum de pace peste sat,
Iar de zarva din uliță, casele s-au luminat.
Geamuri prinse de sclipire și gutuie și dovleac,
Pâine caldă și iubire, covrigei și cozonac.
Parcă-aud colindătorii! S-au oprit la-nchisa poartă
Și în caierul ninsorii, prin ogradă au dat roată.
Apoi le-am deschis cărarea (și la mine au intrat)
Și de spor și sănătate, au dat bice și-au urat.
Țurțuri – creangă pe la streașini casa mi-o împodobesc,
Cu girlande de lumină. Doamne, satul mi-l cinstesc!
Îngenunchi și rog de pace, pentru tot românul meu,
Pentru cei plecați departe – vise, lângă Dumnezeu.
Ninge iar cu necuvinte și cu lacrimi de copil,
S-a aprins o lumânare la părinți, în cimitir.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Vine iarna

Printre frunze de-ntuneric, pică frunze de lumin㠖
Pete albe de ninsoare, pe alee, prin grădină...
În drăceasca lui zvâcnire, sare vântul peste case
Și în semn de mântuire, ne aduce seri albastre.
Tare-i ger și gerul rage sub bocanci călcând pământul,
În ilice mari și groase, vezi copii zburdând ca vântul.
Drum de fumuri peste case, drum de pace peste sat,
Iar de zarva din uliță, casele s-au luminat.
Geamuri prinse de sclipire și gutuie și dovleac,
Pâine caldă și iubire, covrigei și cozonac.
Parcă-aud colindătorii! S-au oprit la-nchisa poartă
Și în caierul ninsorii, prin ogradă au dat roată.
Apoi le-am deschis cărarea (și la mine au intrat)
Și de spor și sănătate, au dat bice și-au urat.
Țurțuri – creangă pe la streașini casa mi-o împodobesc,
Cu ghirlande de lumină. Doamne, satul mi-l cinstesc!
Îngenunchi și rog de pace, pentru tot românul meu,
Pentru cei plecați departe – vise, lângă Dumnezeu.
Ninge iar cu necuvinte și cu lacrimi de copil,
S-a aprins o lumânare la părinți, în cimitir.

[...] Citește tot

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nesfârșita toamnă

Banca fusese așezată prost, cu fața înspre peretele
casei, și nu înspre în afara ei, înspre câmp.
Se vedea puțin, fără perspectivă: peretele casei,
două geamuri, ușa de intrare, burlanul, streașina
acoperișului; lateral-dreapta, după casă ‒ drumul,
puțin înălțat, porumbul, niște dovleci și uneori
Mutu, sau altcineva, care trecea în căruță sau pe jos.
Stăteam pe bancă amândoi, într-o tăcere desăvârșită,
ne iubeam, ne țineam mâinile una într-alta și, cu fața
la peretele acela, ne gândeam la treaba asta cu banca ‒
cum fusese ea așezată de nu puteam să vedem nimic.
Și nici de mutat nu puteai s-o muți, era o bancă
extrem de grea, solidă, de pe vremuri, parc-ar fi fost
înfiptă în pământ, cimentată cumva, ‒ nu se mișca deloc.
În toți anii aceia fierbinți am trăit cu convingerea că trebuia
să ascundă un sistem de prindere, ceva. De fapt, și
îmbătrâniserăm amândoi iubindu-ne, știam multe, sau ni se
părea că știm, dar odată cu noi a trăit liniștit și nedezlegat
și misterul acestei bănci, el ne-a legănat copilăria,
adolescența și, acum, maturitatea, și cine știe ce va mai fi...

[...] Citește tot

poezie de din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
T.S. Eliot

Miercurea păresimilor

I
Pentru că nu sper să mă întorc din nou
Pentru că nu sper
Pentru că nu sper să mă întorc
Să-mi doresc ce e dat unuia sau libertatea altuia
Nu mă mai căznesc să mă căznesc cu astfel de lucruri
(De ce și-ar mai întinde aripile bătrânul vultur?)
De ce să mai jelesc
Ștearsa putere a unui obișnuit ținut regesc?

Pentru că nu sper să mai cunosc
Neputincioasa glorie a unor vremuri bune
Pentru că nu cred
Pentru că sunt sigur că nu voi avea parte
De singura putere adevărată și trecătoare
Pentru că nu mă pot adăpa
Acolo, unde copacii înfloresc și apele izvorăsc, căci totul
este nimic iarăși.

Pentru că timpul este numai timp

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de BaudeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Rodica Nicoleta Ion

Glossă nopților de toamnă

În catapetesme stranii se așterne iarăși vântul,
Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră...
Ramuri frânte de durere au încoronat pământul,
Printre vise de lumină, la întoarcerea acasă.
Nori, în treceri către mâine, se cunună în tăcere
Cu speranța reveriei. Plai lumesc se-mbujorează,
Parcă-a înviat deodată și grădina cu zorele...
"Toate-s vechi și noi sunt toate!". Toamna iar se instalează.

În catapetesme stranii se așterne iarăși vântul...
Parcă preoți de lumină, în veșminte ruginii
Vin și-n goana după timpuri, iar cutreieră pământul
Unde vara stă închisă sub poeme viorii.
Nouri negri de mătasă învelesc întreaga lume –
Dans de frunze și de ploaie pe aleile pustii
Se unesc și-și dau binețe, ca un clopot să răsune
Și vuiesc, se pierd în noapte, în tăcerile târzii.

Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră,
Plâng viorile de ramuri într-un vicios concert,

[...] Citește tot

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre dovleci și vânt, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook