Citate despre durere și privighetori
citate despre durere și privighetori (inclusiv în versuri).
Prefacerea
"Eu sunt minunea lumii", spunea ieri trandafirul,
"Cine-ar avea curajul să-mi facă vreo durere?"
Cânta privighetoarea și repeta zefirul:
"O zi de fericire, un an de lacrimi cere."
poezie celebră de Omar Khayyam
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Miriade de privighetori
îmi izbucneau viscolind
prin porii deschiși
ai în veci neputinței
de-a ști ce e moarte
Am ridicat
cu toți pomii durerii
de isusic sânge-nflorind
crengi la cer
poezie de Nicolae Ionel din Roua de raze (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul durerii
Auzit-ai tu vreodată frunzele de vânt mișcate
Susurând încet și tainic pe-a lor ramuri clătinate?
Ele cântă-atunci de jale cu un glas suspinător;
Cine știe-a lor durere, cine știe dorul lor.
Și ascunsă prin frunzișuri, tăinuind a ei ființă,
cântă dulcea Filomela, și-n cântare-i o dorință
Pare că îndreaptă vecinic către cerul cel senin,
Și divina-i melodie se sfârșește c-un suspin.
Iar poetul ce-o aude își ia lira și se duce
Pribegind cu-a sale doruri, și ca dânsa el atunce
Cu un vers duios și jalnic spune lumii chinul său
Și răpit de-a lui simțire el suspină-amar și greu.
Și-auzind atâtea glasuri ce spre ceruri se înalță
Care te pătrund în suflet cu-a lor farmec și dulceață,
Nu întrebi, plecând cu jale ochii-n jos înspre pământ
Pentru ce tot cu suspinuri se sfărșește orice cânt?
[...] Citește tot
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fată tânără pe patul morții
Ca robul ce cântă amar în robie,
Cu lanțul de brațe, un aer duios,
Ca râul ce geme de rea vijelie,
Pe patu-mi de moarte eu cânt dureros.
Un crin se usucă și-n laturi s-abate
Când ziua e rece și cerul în nori,
Când soarele-l arde, când vântul îl bate,
Când grindina cade torente pe flori;
Așa făr' de veste pe zilele mele
O soartă amară amar a bătut,
Și astfel ca crinul de viscole rele,
Pe patu-mi de moarte deodat-am căzut.
Abia-n primăvară cu zilele mele
Plăpândă ca roua abia am ajuns,
Atuncea când cântă prin flori filomele,
O crudă durere adânc m-a pătruns.
[...] Citește tot
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă... priveghetori
Cântă păsări în păduri desfrunzite,
trilul se risipește topindu-se-n vânt,
stau și-l ascult făr-a spune un cuvânt,
căci gândul mi-e dus în locuri vrăjite.
Cântă păsări și-n păduri înfrunzite,
atunci trilul lor îmi intră-n timpane,
iar inima-mi bate cu sunet de ciocane
ce-mi alungă cugetu-n locuri iubite.
Păsările ce cântă sunt privighetori
și viețuiesc cu noi în unica grădină,
creată și udată de mâna cea divină.
Trilurile pe care noi le ascultăm,
în nopțile senine și cu lună plină,
durerile lumii ș-ale noastre le alină...
sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privighetoarea și măgarul (fabulă)
Nenorocita privighetoare
Cânta-n pădure a ei durere,
Natura-ntreagă da ascultare,
Tot împrejuru-i era tăcere.
Alții în locu-mi ar descri poate
Acele tonuri neimitate,
Glasul acela-nmlădietor,
Ce c-o-ntorsură lină, ușoară,
Treptat se urcă și se coboară,
Plin de simțire, plin de amor.
Eu vă spui numai că despărțirea
Și suvenire pline de jale,
Că nedreptatea, nelegiuirea,
Erau sujetul cântării sale.
Un măgar mare ce-o ascultase,
Și ca un aspru judecător
Capul pleoștise, sau ridicase
Câte-o ureche,-n semn de favor.
Ieși-nainte să-i dea povață,
Și c-o neroadă încredințare:
[...] Citește tot
fabulă celebră de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici aici, nici mai departe
Magnolia s-a dezbrăcat de frunzele inerte,
Martie fulguie flori pe crengile-i alerte.
Triști luceferi de muguri agătați
Îmi biciuiesc obraji de lacrimi inundați.
Nu e nici urmă de a ta ființă,
Să-mi treacă pe la poartă împinsă de dorință.
Pășesc singură fără o cărare,
Îmi plânge urma de însingurare.
Ne bate-n geam parfum de primăvară,
Călăuzind singurătăți pe sunet de vioară.
Timpul în loc nu se gândește să rămână,
Nu ne așteaptă și nu ni se închină.
A fost prea scurtă întâlnirea noastră
Uitată zace pe-a timpului fereastră,
Închisă-n amintiri cu fruntea aprinde-o stea
Mă-ntrebă taciturnă: ce s-a întâmplat cu ea?
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprita din volumul -Enigmele sufletului (2012)
Adăugat de Gian Luigi Giampieri Roma
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi Poet...
A fi poet asemanator se arata
cu a nu tulbura adevarul deloc,
ori a-ti flagela pielea delicata,
inimile mângâind cu al sângelui foc!
A fi poet înseamna a cânta libertatea
pentru a-ti fi tie asemanatoare.
Nu-si cânta durerea privighetoarea,
de aceea ea are o singura cântare.
Canarul are o voce neobisnuita, anume
râsului jalnic sunatoare, hazlie...
Cuvântul dorit este cântat de lume
pe propria limba, chiar de broasca sa fie.
Mahomet a interzis în Coran
sa se bea bautura spirtoasa,
dar bea vin poetul mai avan
atunci când durerea-l apasa!
[...] Citește tot
poezie celebră de Serghei Esenin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valsul vieții
Trupul acoperit de nisipul fierbinte al amăgirii
plutește pe aceeași apă împovărată de ani.
***
La casa sufletului am văzut pomii înfloriți
într-o noapte adâncă de prea mult dor.
***
Am vrut să cânt iubirea și noaptea iubirii
dar privighetoarea a spart tăcerea cu trilul ei..
***
Cântecul meu și cântecul de argint al păsării
au înflorit lăcrămioarele într-o singură rugăciune
***
Am vrut să cânt uitarea și durerea uitării
dar luceferii s-au stins înainte de vreme
***
Între cer și pământ, de pra multă singurătate,
asfințirea uscase și ultima alunecare de lacrimă.
***
Cântecul sorții îl deapănă noaptea și ziua
la o întretăiere de cruci bătute de vânt
[...] Citește tot
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la durere și privighetori, dar cu o relevanță mică.
Primăvară
mai du-mă prin păduri, dorule,
să sorb aerul plin de răcoare
și albastrul tău, cerule,
și florile cu mirosul lor tare.
să prind în mână fulgerul frânt,
s-aud cum privighetoarea mai plânge,
s-ascult foșnetul frunzei în vânt
cum îmi trece haotic prin sânge.
să văd pădurea cu razele reci,
căprioara venind spre izvor,
să mă pierd singur printre poteci
cu inima plină de dor.
mai du-mă prin păduri, visule,
aud codrul cum vrea să mă cheme,
primăvară, tu mi-ai deschisu-le
cărări acestor poeme.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 mai 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revederea
Frumoase locuri, verde câmpie,
Unde junețea mi-am petrecut,
Iacă vin astăzi cu bucurie,
Să vă văd iarăși, să vă salut.
Câte plăcute, dulci suvenire,
Simț că 'n suflet mi se deștept?
Aci mii inimi cu fericire
Bat pentru mine și mă-aștept.
Vechii tovarăși de tinerețe
Alerg spre mine, se 'nveselesc;
A lor vedere, a lor blândețe
Bătrânu-mi suflet întineresc.
Iacă gârlița cu tainici șoapte,
Iacă părâul, lin, călător,
Pre-a cărui maluri eu, zi și noapte,
Făceam dulci visuri de viitor.
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Sihleanu din Armonii intime (1854)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire și durere
Răsună un bucium în ecou
Un munte semeț se înclină
Un pui de vultur iese din ou
În deal izvorăște o apă lină
Răsună un strigăt din cer
O toacă bate-a rugăciune
O melodie cântă un greier
Picuri dansează pe uscăciune
Câmp maci aprinse scântei
Inimi de zei răsar pe pământ
Privighetoarea cântă în tei
Iubirea-i trimisă prin vânt
Iau în palme un mac cu drag
Și inima mea bate cu putere
Floare firavă inima unui mag
Vorbește de iubire și durere
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Întru pomenirea lui Rainer Maria Rilke
Prietenă, să nu mai rostim zadarnicul sunet
cu care-l chemau muritorii!
Astăzi, vorbind pentru toți
el nu are chip și nu are nume - poetul!
Viața lui mult ne-a mirat,
ca un cântec cu tulbure tâlc,
ca un straniu eres.
În anii de demult
poetul, cuvântul strivindu-și, a îndurat
năpastele toate cu bărbăție
și cele mai mari, cele mai crunte dureri, și le-a stins
în muntele singurătății, ce și-a ales.
Când la un semn
s-au surpat albăstrimile cerului,
și minutarele vremii treceau
ca tăișuri prin toată făptura,
în anii aceia, poetul voi să uite de semeni și vatră.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voalul sufletului
Stau la fereastra
cu geamul de cristal
și sufletul mi-e ca piatra
cea sclipitoare,
ce fuge prin tunelul
lung și întunecat,
ce duce al meu voal,
fluturând ale mele neguri,
căutând lumina soarelui.
Sufletul meu zboară apoi,
ca un cocor spre primăvară
și simte lumina caldă,
cu copaci înfloriți
într-o lume ce doare,
iar durerea e piatra pe umerii mei
și duce ecoul ascuns de vijelie
și cântă la soare ca o privighetoare
ce aduce un zâmbet iubitor,
iar eu trăiesc din nou.
poezie de Eugenia Calancea (16 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tac privighetori
Adio-mi spui și lacrima în gene
Se-oprește-ncet în capăt de cărare,
E drum fără de-ntors, sfâșietoare-i
Iubirea cea oprită prea devreme.
Sfârșitul unui început. Otrava și durerea
Amorului tăiat din rădăcină,
Trecutul e nimic, tristețe-i ce-o să vină
Cuvintelor frumoase, le va urma tăcerea!
A fost poveste și iată se sfârșește
Și prințul și prințesa s-au rătăcit pe drum,
Se-mbată noaptea de-a teilor parfum
E clipa despărțirii venită fără veste.
De-atâta plâns și lacrimi și oftat,
Privighetoare-n crâng, să cânte a-ncetat!
poezie de Florica Iacob (29 mai 2010)
Adăugat de Florica Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte fără atingerea ta
Ce înseamnă noaptea asta, fără ochii tăi?
N-ar fi ferestre albe și adiere de vânt
M-ar ispiti un demon cu trâmbițe deșarte
Și n-aș putea să dorm
Cuvânt și necuvânt.
Și vin cu dimineața privighetori celeste
Și sângele îmi vine, se naște ca la prunc
Dezleagă, caii minții să poată colinda!
Până-n pridvorul gurii tale, ce suspină de sete
Cum laptele își cere iarba
Miroase iasomia a mure, a gutui, a toamna și a iarnă
Și sânii tăi miros a mere, a verdele iubirii, a apelor durere,
Simt cum te strâng în brate pe tine, doar pe tine.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când al tău suflet l-am atins
Când al tău suflet l-am atins
Durerile mi s-au stins
În brate, cand te-am prins
Am aprins, un sentiment de necuprins
Dorinta si patima atat de mare
Mi-ai adus tu faptura cu candoare
Si ma doare foarte tare
Ca nu sunt pentru a ta valoare
Traiesc un film alb negru
Sunt un om integru
Si cu tine as trai intregu'
Adevarul unora le pare negru
Graiul tau de privighetoare
Imi da savoare si culoare
Oare?? in viata asta trecatoare...
Nu iti doresti o iubire nemuritoare
Nu esti cu nimic datoare
[...] Citește tot
poezie de Florin Găman (3 iunie 2019)
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul iubirii
Ochii se propuneau cu bucurie revederii nesperate.
Într-o lipsă totală de logică a iluziei de ideal,
privirile se hrăneau cu gesturi irepetabile de tandrețe.
Ca o declarație de dragoste,
nestăvilinde nădăjduiri scrijelite pe lacrimi
prefațau integrala iubirii
cu biruința dureroasă a iertării.
Pe portativul raiului,
privighetoarea inimii
reitera partitura suprapunerii perfecte.
Cu instigare tainică la sublim,
gânduri adânci polenizau macii dorințelor
așteptând învelișul luminii
ca o pasăre în cuibul inimii
din cel mai frumos anotimp.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertate de simțire
mă rostogolesc febrilă pe un covor floral
poiana fericirilor e rai plin de lumină
privighetori mă cheamă la madrigal coral
toată natura vibrează în albumină.
supremă desfătare să zburd printre fluturi
aripi diafane sublim mă ridică la cer
de praful iluziilor vântule mă scuturi
șoptindu-mi la ureche că durerile pier.
mândre anotimpuri le-am prins în salbă
în dansul luminii să tresalte pe piept
mă răsfăț cu soarele pe petale de nalbă
se umple de miresme destinul înțelept.
îmi agăț speranța de o simțire dalbă
suprema împlinire încă o mai aștept.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Julieta: Vrei să și pleci? Departe-i ziua încă!
Privighetoarea fu, nu ciocârlia
Ce-ți săgeta auzul sperios.
Ea cântă noaptea colea, între rodii...
O, crede-mă, iubitul meu, a fost
Privighetoarea...
Romeo: Ciocârlia fu...
Ea, care-i solul dimineții, nu Privighetoarea...
Vezi, iubita mea,
Lumina cea pizmașă ce tivește
Și norii îi desparte-n răsărit.
Și-a mistuit opaițele noaptea,
Pe culmile ce fumegă răsare
Voioasa zi... Atârnă de plecare
Viața mea. Întârzierea-i moarte!
Julieta: O, nu-i lumina zilei, nu-i, iubite,
E-un meteor ce soarele-l trimite
Ca purtător de torță-n noaptea-aceasta,
Să-ți lumineze-n drum spre Mantaua!..
Rămâi dar: nu-i nevoie să pleci încă...
[...] Citește tot
replici celebre din piesa de teatru Romeo și Julieta, scenariu de William Shakespeare (1597), traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre durere și privighetori, adresa este: