durerea sufletească şi viaţă

Am învăţat că poţi face ceva într-o clipă, care să te îndurereze toată viaţa.

citat din Kathy Kane Hansen
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc, mă îndurerezi şi totuşi reprezinţi tot ceea ce e mai pur şi mai eterat în viaţa mea!

Cella Serghi în Această dulce povară, tinereţea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se află muritor care să nu îndure suferinţe, căruia să nu-i moară copii şi să i se nască alţii şi care să nu moară la rândul lor. Muritorii se îndurerează, se redau pământului. Dar necesitatea cere ca viaţa să fie secerată ca spicul copt.

citat celebru din Euripide
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

a iubi (vezi şi a fi îndrăgostit)

A iubi înseamnă a înceta să trăieşti pentru tine, a face ca toate sentimentele omeneşti, teama, speranţa, durerea, bucuria, plăcerea să nu depindă decât de o singură fiinţă; înseamnă a te cufunda în infinit, a nu găsi nicio limită simţirii, a-ţi închina viaţa unei fiinţe în aşa fel încât să nu trăieşti şi să nu găndeşti decât pentru a o face fericită; a turna măreţie în înjosire, a găsi alinare în lacrimi îndurerate, plăcere în suferinţă şi suferinţă în plăcere; adică a întruni în sine toate contradicţiile.

definiţie celebră de Balzac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bătrîneţe, cînd viaţa ta înseamnă trecutul, uneori nu ştii cum să fugi de unele amintiri; dacă le-ai putea şterge, dacă ţi-ai putea ucide trecutul... Trupul îţi rămîne de piatră, iar sufletul se face un ghem de îngrijorare. Dar durerile sufletului au altă intensitate decît la tinereţe şi chiar decît la maturitate; la tinereţe spui de multe ori – "Aş da ani din viaţă să..." ; la bătrîneţe, cînd viaţa ta nu mai înseamnă nimic pentru nimeni şi chiar pentru tine, nu eşti dispus să mai dai nicio clipă pentru nicio cauză. Devii avar cu puţinul capital care ţi-a rămas. Singurătatea şi bătrîneţea – două pustietăţi.

citat din romanul Preludiu de Ileana Vulpescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că în fiecare om, în fiecare zi, se frânge ceva; durerile sufletului pot fi imense, uneori fără vindecare, dacă nu ai un bun remediu. La ce bun obsesia lor, dacă toate aparţin trecutului? Noi trebuie să trăim numai prezentul. Bucură-te de fiecare minut, căci trăim doar o dată pe acest pământ!

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai tăi copii trăiesc rău, acest lucru trebuie să te îndurereze mai mult decât moartea lor!

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felinarul

Neadormit veghează felinarul,
În taina nopţii osândit să vadă,
Tovarăş are colţul vechi de stradă,
Singurătăţii sfetnic — trotuarul.
El vede-a vieţii nesfârşită pradă,
Asfaltu-i spune patima ş-amarul,
În faţa lui îşi plimbă-ntreg calvarul
Întunecata veacului baladă...
În tremur lin lumina i se frânge,
Clipind încet cu licărire rară,
Îţi pare-un ochi îndurerat ce plânge.
Şi parc-aud oftarea lui sihastră:
"De ce m-aprindeţi fiecare sară,
Să luminez nenorocirea voastră?..."

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedesluşite clipe

Ca-ntr-o legendă uitată
ating cu degetele
o liră...
un cântec vrăjit se aude
petale albe cad
acoperind pământul
în straturi moi
mă-nconjoară nedesluşite clipe
din unghiuri îndepărtate
simt că înfloresc
în apropierea ta
mă scald în aroma
palmelor
ating formele iubirii
noi dimensiuni de cuvinte
paşii tăi îndureraţi
de patimi
mărturisesc trecerea
prin ape învolburate
suntem plămădiţi

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu (26 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet îndurerat

Când sufletul ne doare
Căutăm alinare
La omul pe care
Cel mai mult îl iubim
Iar el, cu răbdare,
Ne dă alinare.
Încă ne mai doare,
Dar mult mai puţin.
Dar cum trăim oare
Când omul dispare?
El, omul pe care
Cel mai mult îl iubim..
Mereu e o cale
Pentru alinare
Şi, cu disperare,
Trăim şi Iubim!!!

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce înseamnă să fii un «om frumos»? Un om frumos a cunoscut greutăţile, suferinţa, înfrângerea, pierderea şi a trecut prin aceste momente cu ochii în lacrimi şi cu sufletul îndurerat, însă a găsit în interiorul lui curajul şi puterea să meargă mai departe. Un om frumos a învăţat lecţiile pe care viaţa i le-a dat şi nu a lăsat ca greutăţile să-i înnegrească mintea şi sufletul. Trecerea prin toate momentele neprielnice l-au făcut să aducă la lumină, din interiorul lui, cele mai minunate atribute umane: sensibilitate, blândeţe, înţelegerea existenţei în toate formele ei care-l face să privească viaţa cu compasiune şi cu o preocupare plină de iubire. Oamenii frumoşi nu apar pur şi simplu... ei devin frumoşi pentru că permit vieţii să-i şlefuiască în diamante care reflectă Lumina.

Ursula Yvonne Sandner în Iubire, relaţii şi viaţă. Reflecţii
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos lângă iedul ei. Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui şi, cu ochii închişi, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, şi limba ei subţire culcă uşor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl priveşte şi-n sufletul ei de fugarnică încolţeşte un simţământ stăruitor de milă pentru fiinţa fragedă căreia i-a dat viaţă, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuie să se despartă chiar azi, căci vremea înţărcatului venise demult încă. Şi cum se uita aşa, cu ochi îndureraţi, din pieptul căprioarei scăpă ca un muget înăbuşit de durere; iedul deschise ochii.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Căprioara
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcurs

Am strigat: "viaţă"!
şi gura mi s-a umplut
de laptele mamei
apoi,
cu umerii
încărcaţi de responsabilităţi,
cu genele grele
de nesomnul copiilor,
cu sufletul
plin de deznădejdi,
cu inima
îndurerată de răni
vin la Tine
iar tu mă înveţi
că moartea este
singura certitudine a vieţii
ori că...
durerile
nu stau în viaţă
când inima

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Neagu din Academia de poezie (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La crucea mamei

(Unui chip de înger al copilăriei)

Pe sub salcâmi scăldaţi de gerul iernii moarte,
Gonită-n roata vieţii de-un martie vântos,
Răsare caldă luna, dar e aşa departe
De strada prea murdară şi de noroiul gros.

Cu raze dulci şi blânde atinge astrul nopţii
Chiar şi răcoarea morţii din vechiul cimitir,
Iar crucile dorm triste, pleşuve-n calea sorţii,
Cuprinse de-al uitării neîndoielnic fir.

Pe lângă stâlpul vechi al porţii putrezite,
Răzbate un copil în cimitirul rece,
Vârtos mai e noroiul potecii adormite,
Dar caldă este urma ce printre cruci îi trece.

Cămaşa-i ruptă-n poale şi agăţată-n spate,
Şi-i suflă prin ea vântul tăios de primăvară,
Picioarele-i sunt reci, şi goale, descălţate,

[...] Citeşte tot

poezie de Laurenţiu Nelu Rădoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Căci blestemată sunt de când eu te-am văzut.
Căci rouă cad peste-a toamei funingine
Şi mi se preling uşor pe trup
De parc- aş plânge.
De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Când alţii plâng în locul meu
Şi trag cu greu pe trup a vieţii cruce
Şi-n ochii lor văd remuşcări
Şi-o dragoste amară, tristă.
De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Când nimeni nu mai ştie de ce plânge
Şi-n faţa lui Christos îşi duc rând pe rând
cu greu pe trup a vieţii cruce.
Şi El îndurerat de dragostea amară, tristă,
Îşi blestemă pe cruce zilele
Şi rouă îi preling uşor pe trup

[...] Citeşte tot

poezie de Otilia Leopold
Adăugat de Otilia Leopold
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga unei mame

Undeva în depărtare, într-o margine de ţară,
în căsuţa părintească, ducând o viaţă amară,
O mamă îndurerată, că-s copiii duşi în lume,
cu faţa adânc plecată, rosteşte o rugăciune.
"Aş vrea copiii, Doamne, să vină lângă mine
atunci când va fi vremea, să merg şi eu la Tine.
În lacrimi să mă scalde, s-alunge-al meu păcat,
să pot urca la Tine, cu sufletu-împăcat.
În Tine am credinţa, că ruga-mi împlineşti,
că faci pe-a mea voinţă şi-n ceruri mă primeşti."

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu am strigat în gura mare, eu am scris...

Eu, nu mi-am strigat în gura mare fericirea nebună,
atunci când îmi clocotea în pieptul tânăr gata să-l rupă,
de frică să nu mi-o deoache oamenii răutăcioşi,
dar am imortalizat-o în cuvinte simple,
pentru voi, ce-i care mă înţelegeţi cu adevărat.
Pentru că, rucsacul iubirii oricât ar fi de greu,
merită cărat în spate toată viaţa.
Nici durerile sufletului nu mi le-am strigat în gura mare,
deşi tare aş fi vrut să o fac, ca să-l scap de poverile lui,
dar m-am bazat pe credinţă,
toiagul de sprijin al oricărui handicap.
Apoi mi-am zis:
oare, cui îi pasă de zbuciumul meu sufletesc, cu adevărat?
Cui, să mă plâng? Mai bine scriu...
Durerea altuia este cea mai uşoară durere,
pentru că nu o simte decât cel care o are.
Nici singurătatea firii sau ura împotriva viselor neîmplinite,
nu le-am strigat în gura mare,
de frică să nu par excentrică în faţa oamenilor,
care abia aşteaptă să mă etichiteze,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei drage, Angelica mea

Plutesc cristale ca-ntrun glob argintiu,
Se văd asemenea lacrimilor îndurerate,
Ale mamei mele singure,

Strigătul ei răsună peste munţi,
Nimeni nu-l aude,
Plânge.
Lacrimile ei se preling pe o stâncă la vale,
Amintiri din trecutul îndurerat, rulează.

Privirea i se transformă,
Nu mai sunt aceia cărora le dădu viaţă,
Ai plecat în lume şi ai uitat să-i sărute mâna.
Să-i mulţumească pentru grija ce le-o poartă.

Grijile zilei de mâine au împovorat-o
A rămas uitându-se în vale.
Oare îî va trece cineva pragul casei?

La orizont nu-i nimeni, doar păsările cerului,

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pare rău... De ce m-ai părăsit

La 15 ani de la dispariţia celei ce a fost...

De ce oare mi-a fost lăsat
Să sufăr ani înlăcrimat
Şi să trăiesc de parcă nu-s,
De când te-ai dus, de când te-ai dus...

De ce atâtea suferinţi
Ce uneori mă scot din minţi
Şi-atunci eu plâng îndurerat,
De ce-ai plecat, de ce-ai plecat?

De ce? Că doar nu ţi-am greşit,
Fără să-mi spui m-ai părăsit,
Sau ţi-a fost jenă să mă laşi
Să-ţi fiu părtaş, să-ţi fiu părtaş...

Odorul meu, "Tu" ai ştiut
Cât am sărit şi m-am zbătut
Să fac aşa cum ţi-ai dorit,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (20 ianuarie 2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie, unde eşti?

Este sărăcie-n ţară.
Este greu să mai trăieşti.
Românii pleacă afară.
Românie, nu-i opreşti?

Românii plecaţi din tine,
Românie, i-ai pierdut.
Rămân pe plaiuri străine.
La occident i-ai vândut.

Nu mai eşti o bună mamă.
Fiii tăi nu-i mai iubeşti.
Trecutul nu-l iei în seamă.
La viitor nu gândeşti.

O durere sufletească
Îi roade-n fiece zi.
Oare glia românească,
Dacă mor, îi va primi?

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!