Citate despre eclipsă și inimă
citate despre eclipsă și inimă (inclusiv în versuri).
Două distanțe de o frunză
Când nu vrei să vorbești cu nimeni
Când ți se urcă sufletul pe aripi moi
Până la ceruri
Ori găsești în oameni Luna în eclipsă
Scrie-mi pe un petic de stea.
Spune-mi cum s-a răcit pământul din urma lor
Cum se-nfierbântă frunzele moarte
În vântul răsucit al toamnei
De parcă ar fi aripi de stele.
Când nu ai nimic de spus și vrei să taci
Rotește-ți inima către mine
Să zac la umbra ei.
Tu să calci dumnezeiește
Pentru un sărut
Urcându-ți buzele pe ochii mei.
Scrie-mi când
Două distanțe de o frunză
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două distanțe de o frunză
Când nu vrei să vorbești cu nimeni
Când ți se urcă sufletul pe aripi moi
Până la ceruri
Ori găsești în oameni Luna în eclipsă
Scrie-mi pe un petic de stea.
Spune-mi cum s-a răcit pământul din urma lor
Cum se-nfierbântă frunzele moarte
În vântul răsucit al toamnei
De parcă ar fi aripi de stele.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nova mihi apparuit Beatrix - II
Visând șezui la marginea pădurii
cu inima de-a Ei dorință plină
deși cu spaimă c-ar putea să vină
cătam pe cer, încrezător, augurii.
Deodată luna ochilor fu lipsă:
rotindu-se pe negurile goale
se mistui în roșii rotocoale
ca-ntr-o apocaliptică eclipsă.
Izbindu-se aripi nemăsurate
se-ntinseră pe pasări nevăzute
și se sbătură-n jurul meu ca sute
de duhuri ale serii turburate.
Pădurea auzii cum se frământă
bătută de-o lăuntrică furtună
cum fundurile nepătrunse tună
iar ierburile șueră și cântă.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Călinescu din Universul literar, Anul XLII, No. 51 (19 decembrie 1926)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la eclipsă și inimă, dar cu o relevanță mică.
Capăt de drum
Ajungem, iubito, la capăt de drum
- L-am mers ostenind împreună -
E ziua-n amiază și n-ar fi acum
Momentul eclipsei de lună.
Am mers zâmbitori, lăcrimând în ascuns,
Fumând amândoi o țigară,
Durerea infamă în noi a pătruns,
Dar asta e ultima oară...
O teamă ingrată că drumul e greu
Te-a prins prea ades de picioare ;
Zâmbirea amară din strigătul meu
Te-a dus înc-o vreme spre soare.
N-ai vrut să mă crezi că sunt duhul cel bun
Din lampa secret-a iubirii ;
Cu inima stinsă mai pot să îți spun
Că plec pe alt drum al 'plinirii.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (15 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre tine
Poezia mea despre tine
Este o creație fără sfârșit.
Primul ei vers e dorința
Care aleargă spre infinit.
Prima strofă-i iubirea,
O formă vie cu rimă și ritm,
Crește frenetic ca un omagiu,
Un cântec de harpă neobosit.
Inima mea îmi dictează
Și cuvânt și vers și poem,
Iar martor mi-e timpul care veghează
Și mi te transformă într-un totem.
Litere blânde, tremurânde,
În versuri șerpuiesc lasciv,
În fața ochilor mei ispitiți
De cât de frumoasă e inima ta!
[...] Citește tot
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța
Nu!
Nu poți plimba sentimentele desculțe
prin piața publică sau prin noroi!
Nici nu le poți lăsa să orbecăie
prin lumină, legate la ochi!
Oricum ar fi, ele se lovesc fie de obiecte
fie de aurore boreale
și sângerează!
Dacă privești cu atenție urmele lăsate pe caldarâm,
nu vezi decât sentimente
strivite, amestecate.
E o degringoladă de sentimente:
iubirea pășește alături de ură,
bucuria e amestecată cu tristețea...
Fericirea plânge, durerea râde în hoohote...
Unele sentimente și-au greșit locul,
așa că, în loc de frunze,
în copaci cresc tristeți, neliniști,
pe cer sunt eclipse de iubire...
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de pauză
Economie, strig, economie!
Zeul cel economic a învins, vezi bine,
îmi taie pe jumătate orice făclie,
fiece rază pe jumătate mi-o taie din lumine.
Trap, trap, trec soldații pe stradă.
Tăiați pe jumătate, pe jumătatea văzută.
Numai spre mine în relief merg la paradă,
privire mirată, biciuită, bătută.
Dacă aș fugi mai repede decât ei
să-i văd din partea din care nu-i zăresc,
zeule mare, he-hei,
mațele, inima, ciolanul ceresc
tăiate cu ferestrăul, anatomic
pentru marea economie de iască...
Un plan aș zări doar bucolic,
o inexistență mult castă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisire
În inimă sunt, optimist
În tot ce fac, în ceea ce scriu
Mi-e totuși stilul pesimist
Să mă descurc vezi că nu știu.
Dar apropie-te de soare
Ce este-n eclipsa totală
Să facem din noaptea relativă
O nesfârșită zi de vară.
Voi crede în tot ce e viu
În flori de crin și file de știință
Și rândul acesta ce-ți scriu
Va fi plin de recunoștință.
Mă simt entuziast din fire
Am fost și am să fiu mereu,
Îmi arunc spre tine o privire
Sunt încântat, așa voi fi mereu.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferestre deschise
Daca vei parasi această primăvară si visul rătăcit,
Trezește-mă cu vântul ferestrelor deschise spre apus!
Dă-mi nemurirea lunii și împletește-mă cu-n răsărit,
Ce-ascunde in perdele de uitare, tot ce eu nu ți-am spus!
Pe mări pictate-n ochii tăi am ancorat corăbii între nori,
Însă furtuni le-au risipit la țărm uitat, scăldat de ploi!
Azi, pescăruși te-au sărutat cu vântul care îmi dă fiori,
Doar prin eclipse rătăcite ne mai atingem amândoi!
Ce vina port si cum sa fug? Ce-mi lași în sufletul pierdut?
Mă duci pentr-o secundă într-un abis uitat în flori de val,
Prin stropii ce se sparg la țărm pășesc ca un necunoscut,
Sunt naufragiat și-un orizont mă învelește cu-acest mal!
Un vis a mai rămas acum stingher prin nopți de catifea.
Iubirea mea te-a căutat mereu in frunzele cu ochi căprui!
Doar cântecul de valuri te-adoarme în stele și-n inima mea.
Cocorii care strigă acum în depărtari, te roagă să rămâi!
poezie de Daniel Luca
Adăugat de Daniel Luca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sol major
sentimentele vibrau ieșind
din corzile viorii în sol major.
o rupere lentă de bemoli și diezi
înviau inima printre vișinele căzute.
închiderile deveneau învinse și libere.
între pauze, în stânga și în dreapta mea,
trezirea neobișnuită cobora pe răni
într-un torent fluid.
silueta ta verde eclipsa recviemul pentru roșu.
tăcerea respira.
partea tristă a rămas în paltonul negru din vestiar.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictează-mi o miriște
Domni din țări depărtate
Vin la noi să vadă
Eclipsa de soare.
Sunt multe azi de văzut.
Tați sărind ca armăsarii
Pe fiicele lor.
Nepoți violându-și bunicile.
Copii româno-arabi, fără tată,
Negrișori cârlionțați, fără părinți,
Luând la Română zece,
Căpătând premii
Cu doinele noastre.
Adolescente pierdute
Prin pustiul cel sur
Al bărbilor moșnegești.
Iepe bine hrănite
În baruri de noapte
Întinse
Pe genunchii
Politrucilor comerciali.
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miezul nopții
Nu-i noapte tot timpul există și zi,
stele prinse-n colier,
rouă ce-nghite iarba curată,
umbră ce-nșeală căldura în amiază,
crin imperial balsam al inimii.
Nu-i noapte tot timpul există și zi,
Eclipsă de Lună pe cerul senin,
foșnet de lacrimi prinse pe frunze,
săgeată alb-albastră prinsă-n Gemeni.
Nu-i capăt de țară există hotar,
Tradiție din neam în neam,
Suflare de viață pe pământ,
Apostoli ce cântă-n Corul Sfânt,
Tablă de sah în alb și negru.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea lui Eliade
Tăceți! Cearta amuțească - E-o oră grea și mare
Aripele ei negre în ceruri se întind,
Astfel lumea-amuțește la-ntunecări solare,
Astfel marea-amuțește, vulcane când s-aprind,
Când prin a vieții visuri - oștiri de nori - apare
A morții umbră slabă cu coasa de argint.
Tăceti! Cum tace-n spaimă a Nordului popor,
Când evul asfințește și dumnezeii mor.
Aducați-vă aminte de-acele nalte poze
De frunțile-n lumină a vechilor profeți,
Pe un pustiu de piatră, pe cer d-azur și roze
Trecu un stâlp de flacări ce lumina măreț
Și-n fruntea unui popol pierdut în chin - e Moze,
Și sufletul lui mare, adâne și îndrăzneț,
Prevede că din sânul pierdutului popor
E viitorul lumii și-al ei mântuitor.
El n-a văzut pământul promisiei divine,
Viața lui se stinse în munții slabi și suri,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veghe
De obicei dorm
Covrigit pe partea dreaptă
Poate fiindcă m-au apăsat
Vremuri de stânga
Sau pentru a nu auzi
Cum inima
Îmi cronometrează, indiferentă,
Maratonul.
Și de ce-mi veni, oare,
Așa, peste noapte,
Să dorm cu fața-n sus?
Să mă obișnuiesc?
(Pușchea pe limbă
Cât portocalele popii
De pe masa cu pomeni
Deșălată de colaci, candele
Și cruci stilizate
Din smochine)
Și simt cum mă adaptez
În semiîntuneric
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naufragiată pe stânci sticloase
Camerele sinelui nu reușesc să găsesc,
nici o cale de atac nu există
împotriva insistentului zgomot grotesc
și-a durerii nedefinită, aristă.
Sunt în oboseala mea ca o carte cu pagini lipsă,
nepotrivită locului și timpului,
de lumina unei tinere pierdută în eclipsă,
mângâiată cu dulceața lerului.
Nelinistită urmărind cine știe ce oarbă speranță
pe care timpul mi-o poate dezvălui,
caut odăile inimii mele văzută în conturanță,
unde soarele intră surâzător dimineața,
și pleacă inflăcărat spre seară, cu exuberanță,
lăsând locul stelelor și-a lunii să le lumineze fața.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina dorită
Lumina vieții-o porți
Unde privesc bărbații,
În adâncimi de nopți
Și-n ceruri cât Carpații.
Lumina ta, femeie,
E rodul unui pom
Din care o scânteie
S-aprinde într-un om.
Și-așa lumina vieții
Pe care ți-o cuprind
Din pragul tinereții
Se coace în zenit.
Tu ai surâs de floare,
Eclipse uneori,
În mine cu ardoare
Apui fără să mori.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
M-a trezit tristețea-n zbucium,
Recele-i fior de nea
Îmi răscoală și-mi străluce
Scânteieri de altcândva.
Pași timizi se mai strecoară,
Cântărind cea clipă-a mea,
Ca nămeții dau năvală
Să mă ducă, să mă ia!
Vârcolaci de gând m-apasă,
Chinga inimii durea,
În pornire nemiloasă
Eclipsa răsplătire vrea...
Am s-o las! O să dispară...
Păsul nu e cel mișel,
Aștepta-voi să apară
Noi speranțe-n sânul meu!
[...] Citește tot
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine să-mi mai înțeleagă dansul
oricum privesc inutil
cu ochii mult prea larg deschiși
la un eveniment atât de pământean
dintre mine și umbra mea
ca și cum ar fi ceva mult prea imoral
aproape o blasfemie la adresa zeilor
iar eu numai bun de condamnat la moarte
dansez și zâmbesc aproape fantastic
precum un soare din spatele lunii
la final de eclipsă
deși cunosc verdictul acesta încă de la naștere
poate de aceea râd ca un nebun
și dansez atât de drastic
ca la un referendum despre sfârșitul lumii
iar judecătorii se tot întreabă
dându-și coate între ei
chicotind pe înfundate
balansându-se în ritmul nisipului
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi scrie cartea fluturilor
din îndepărtata planetă a visurilor
acolo unde orice majoritate se împarte la doi
un fel de proiecție mucalito-utopică
indiferent de ordinea și dezordinea răsăriturilor
voi fi primul cetățean cu drept de vot
întâiul explorator al florei și faunei
adică botezătorul florilor și al buburuzelor
apostolul gâzelor arhitectul reliefului
aș pune doi sori în decor și niciodată apusuri
sau mai bine nu
poate două luni și nicio eclipsă totală
totuși eclipsele au frumusețea lor
aș putea așeza o cascadă în așa fel încât
curcubeul să stea toată ziua pe cer
iar stelele le-aș așeza invers dorințelor
să nu mai fie nevoie să cadă
câmpiile le voi pune undeva în vârful munților
să pot atinge cerul cu gândul
aș fi primul păcătos
chiar și nemuritor pentru o clipă
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
vorbește.
vorbește despre cum poți îndoi
cu mâinile goale
cuvântul "oțel"
și despre cum îi dai forma de gând
a potcoavei.
despre timpul pe care îl extragi
ca pe o buruiană, cu rădăcină cu tot,
din întrebarea "până când?"
ca să dai spațiu,
să aibă loc vegetația spontană a ideilor
să crească, să facă dragoste,
și din dragoste
să iasă
fructe
aproape nemuritoare.
vorbește despre cum
în urma lăsată în ou de inima păsării
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre eclipsă și inimă, adresa este: