Citate despre existență și frânare
citate despre existență și frânare (inclusiv în versuri).
Ura și evenimentul sunt sinonime. Unde există ură se petrece ceva. Bunătatea, dimpotrivă, e statică: ea păstrează, oprește, e lipsită de virtute istorică, frânează orice dinamism. Bunătatea nu-i e complice timpului; ura în schimb îi este esență.
Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unui primar
Nu te refuză niciodată,
Dar, din păcate, te amână
Din săptămână-n săptămână,
Etern se-nvârte-a vieții roată!
Cu rezolvări la îndemână
Și când problema-i delicată,
Nu te refuză niciodată,
Dar, din păcate, te amână!
Și când o faptă-i deșucheată
Și nu există nicio frână,
Deține rezolvarea-n mână
Chiar dacă nu-i justificată
Nu te refuză niciodată!
rondel de Mihai Enachi din O antologie a literaturii gălățene contemporane (2008)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tineretul de astăzi seamănă cu vițelul care este legat în livadă și dă cu copita. Trage mereu funia, scoate țărușul și începe să alerge, dar se agață în ceva și se încurcă rău, iar în cele din urmă îi sfâșie fiarele sălbatice. Frâna ajută atunci când copilul este mic. Îl vezi, se urcă sus pe un zid fiind în primejdie să cadă. "Nu, nu", strigi și-i dai și o palmă. După aceea nu se mai gândește că va cădea, ci se gândește să nu mai ia vreo palmă și ia aminte. Astăzi nu există pedepse nici în școli, nici în armată. De aceea, cei tineri educă pe părinți și națiunea.
Paisie Aghioritul în Cuvinte duhovnicești, vol. I - Cu durere și cu dragoste pentru omul contemporan (2003)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la existență și frânare, dar cu o relevanță mică.
Cel care se întreabă în ce fel categoria om ar putea fi înălțată la cel mai înalt nivel de strălucure și putere, acela va înțelege de îndată că trebuie să se plaseze în afara moralei: deoarece morala a fost, în esență îndreptată în sens contrariu, spre frânarea sau anihilarea acelei minunate evoluții care era în curs. În fapt, o astfel de evoluție angajează o cantitate atât de enormă de oameni în slujba ei, încât o mișcare inversă nu poate fi decât prea firească: existențele mai debile, mai delicate, existențele mediocre sunt nevoite să se unească împotriva acelei aureole de viață și forță; în acest scop ele trebuie să-și dobândească o nouă prețuire de sine, care să le permită să condamne și, pe cât posibil, să distrugă viața la acel nivel suprem de plenitudine. O înclinare spre negarea vieții este deci proprie moralei, în măsura în care vrea să înfrângă acele tipuri de viață.
Friedrich Nietzsche în Aforisme
Adăugat de Reus Adriana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există printre realitățile care ne stau în față, unele în puterea noastră și altele independente de voința și puterea noastră. Țin de noi părerea, impulsurile, dorința, aversiunea, într-un cuvânt, tot ceea ce reprezintă propria activitate. Sunt în afara voinței noastre trupul, faima, forța de conducător, într-un cuvânt tot ceea ce nu constituie treburi specifice nouă. Cele ce depind de noi sunt libere prin esența și natura lor și nu pot fi oprite sau frânate de vreun obstacol. Cele asupra cărora nu avem nici o putere sunt lipsite de vlagă, supuse robiei, șovăielnice în fața piedicilor și la cheremul unor voințe străine. Prin urmare, amintește-ți că, dacă socotești libere pe cele care, prin natura lor, sunt roabe, dacă vei considera drept proprii pe cele străine de tine, te vei poticni în fața obstacolelor, vei fi frământat, mâhnit și vei cârti împotriva zeilor și a oamenilor. Dimpotrivă, însă, dacă socotești drept ale tale, numai cele ce-ți aparțin și străine de tine, cum de fapt și sunt, pe cele din afara ta, nimeni nu va putea vreodată să te constrângă, nimeni și nimic nu-ți va sta piedică, nu vei învinovăți pe nimeni, nu vei cârti împotriva nimănui, nicicând nu vei avea dușmani, niciodată nu te vei lăsa doborât de ceea ce este dăunător.
Epictet în Manual și Fragmente
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Religia te învață să fii moderat, să fii bun cu celălalt. Pentru că dacă nu este cineva care să te învețe asta, înseamnă că eu sunt un posibil dușman al dumitale, un sălbatic, care te pot fura, te pot omorî fiindcă tu ai ceva ce eu nu am. Aceste frâne spirituale vin prin intermediul religiei. Lăsând la o parte faptul că modele mai frumoase decât Hristos, Maica Domnului, sfinții nu există.
Aurel Romila în ziarul Lumina, articolul "De ce pentru studiul religiei în școală?" (14 decembrie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puntea
Mi-e dor de-o poezie bună
La care se ajunge greu
Iar oboseala ca arvună
Nu este-n sine,-un minereu;
Invidiez pe cei cu har
Că nu le pune nimeni frână
La tot ce-au scris și scriu. Măcar,
Că judecata se amână.
Dar e ca peste tot o lege
Pe care nu poți s-o ignori
Și cine-o calcă, se alege
Cu cea mai grea dintre rigori
Căci sunt, există. Nu se poate
Să fi murit toți cititorii
de poezie. Cum socoate
nu'ș care critic, apriori.
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre trecerea timpului
tu mă întrebi dacă știu
unde ne sunt anii care s-au dus
sau ce am mai aflat despre singurătatea
puiului de cuc
iar eu ți-am răspuns
că timpul ni s-a scurs în ceasul de apă
ca într-un cimitir și tu îmi spui că nu mă crezi,
chiar ți se pare imposibil, sigur te mint
apoi te uiți cum submarinul meu ruginit
își flutură cam un minut aripile mici
după care își ia zborul
hurducăindu-se peste livezi peste câmpii
parcă în cartea asta scriai despre roți, îmi zici,
despre rostul lor în lume despre frâna de mână
despre grand prix-uri cricuri berline
așa că fă bine și spune-mi
dacă mai există loc și pentru mine
hai minte-mă frumos
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de Crăciun
deschid o fereastră spre cer
și una spre lume.
orașul pare adormint.
pe boltă este proiectată
o lună plină,
rotundă, tăcută, misterioasă.
încerc o conversație
-de unde vii? de ce ești singură?
răspunde cu unduire în glas
-Pământul, soț fidel,
nu m-a vrut decât pe mine
ruptă din trupul lui,
asemeni Evei din coasta lui Adam.
îi voi fi mereu aproape
chiar dacă vraja unei comete
îl ademenește cu trenă strălucitoare.
o frână bruscă de mașină
mă trezește la realitate
iau pulsul zilei.... Ajun de Crăciun.
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autobuzul
Într-un oraș sec, friguros, pe niște bulevarde triste
Și monotone, în viețile line și plictisitoare a multor muncitori calificați
În seria învechită de autobuze RATC care circulă prin oraș de vreo 15 ani
A apărut peste noapte un autobuz gri cu ferestre cenușii.
Era strălucitor ca o piatra de agat alunecând pe străzile înghețate,
Străbătând distanțe și înălțimi obișnuite,
Ca umbra unui vis aproape uitat pe care l-ai lăsat
Să ți se scurgă printre degete de dragul stabilității,
Ca o gură de aer proaspăt sub un lac plin de nuferi.
Inițial, doar am auzit că există, apoi l-am văzut în treacăt
Mereu în partea opusă a drumului
Fantoma fumurie a orașului, duhul misterios
Prin ferestrele cărora doar poți ghici ce se află înăuntru.
L-am așteptat cu biletul în mână și căciula în palme
Ca pe acea șansă care ți se oferă o dată la 100 de ani
L-am așteptat cu ochi sclipitori și o răbdare cuminte
Zărindu-l mereu însă numai în treacăt, prin ferestrele murdare
Și zgâriate ale vechilor galbene autoturisme, cu scaune pe plastic
Mâzgâlite cu markere de diferite culori diverse injurii.
Într-o dimineață, așteptând în apropiere de stația terminus
[...] Citește tot
poezie de Ecaterina Ștefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diateza învinsului
1.
Adevărul dragul meu prieten e că n-ai făcut nimic bun
un an de zile. Ai stat în miezul lucrurilor și te-ai îndestulat cu
mizeria promisă de alții. O lună în Blocul Scriitorilor și-ai slăbit.
Ai filtrat lumina și întunericul dar n-a rămas nimic.
Ca din cearșafuri ai fabricat o sfoară din zile
și-ai vrut să evadezi dincolo
de tine însuți dar n-ai reușit.
Erai conștient de limite și n-ai făcut nimic pentru asta măcar să sapi
pe sub ele un tunel. Să rupi măcar o parte din tine pe care s-o arunci
de partea cealaltă a morții
ca să rămâi aici fără să fi claustrat în propria piele
dar n-ai făcut-o. Te-ai mulțumit cu ideea că toți oamenii au limite
dar nu și le cunosc încă și de-aia se cred invincibili. Nu vrei să vorbești despre granițe
ți-ar plăcea mai mult să-ți aduci aminte despre Domnule Motan
pisoiul pe care l-ai pierdut. A fugit sau a fost furat
[...] Citește tot
poezie de Leonard Ancuța (26 iulie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre existență și frânare, adresa este: