Citate despre existență și lingvistică
citate despre existență și lingvistică (inclusiv în versuri).
Singura funcție a minții este de a diviza la nesfârșit. Rolul inimii este de a vedea ceea ce unește, lucru de care mintea nu este deloc capabilă. Mintea nu poate să înțeleagă ceea ce se află dincolo de cuvinte; ea poate să înțeleagă numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic. Ea nu este preocupată de existență, de viață, de realitate. Mintea este, ea însăși, o ficțiune. Poți trăi și fără minte. Însă nu poți trăi fără inimă. Și cu cât existența ta este mai profundă, cu atât este și inima ta mai implicată.
Osho în Viața este aici și acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la existență și lingvistică, dar cu o relevanță mică.
Noi rareori realizăm, de exemplu că gândurile și emoțiile noastre cele mai private nu sunt de fapt ale noastre. Pentru că noi gândim în termeni lingvistici și în imagini pe care nu noi le-am inventat, ci ne-au fost date de societatea în care am trăit. Noi copiem reacții emoționale de la părinții noștri, învățând de la ei că excrementul ar trebui să aibă un miros dezgustător și că a vomita ar trebui să fie o senzație neplăcută. Frica de moarte de asemenea este învățată de la temerile lor cu privire la boală și de la atitudinea lor față de înmormântări și cadavre. Mediul nostru social are o astfel de putere doar fiindcă noi nu existăm înafara societății. Societatea este extensia minții și corpului nostru. Și totuși aceeași societate de care individul este inseparabil își folosește toată forța sa irezistibilă să îl convingă că el este într-adevăr separat! Prin urmare, societatea așa cum o știm joacă un joc cu reguli auto-contradictorii.
citat clasic din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un vechi arbore genealogic
Mereu te reîntorci melancolie
O, blândețe a singuraticului suflet.
La sfârșit o zi aurie strălucește.
Plin de umilință se înclină durerea răbdătorului
Sunând a blândețe și moale nebunie.
Privește! Iată se și-ntunecă.
Se reîntoarce noaptea și plânge-un muribund
Și altul suferă cu el.
Tremurând sub ale nopții stele
Se-nclină an de an tot mai adânc capul.
Comentarii
Ca și în alte texte ale lui Trakl, melancolia, "O, blândețe a singuraticului suflet" este în centrul poeziei "Într-un vechi arbore genealogic". Două terține formează prima jumătate a poeziei, două versuri, a doua. Ca formă, avem un respect clar pentru ortografiile aforistice care erau comune pentru începuturilor unui jurnal.
În cea de-a doua strofă, "blândețea" și "nebunia" sunt încorporate într-o imagine complexă care pare să se dizolve între mișcarea sănătoasă și consolidarea civilizațiilor urbane în sunete, chiar lingvistic, dacă privim structura vocală a acestei stări cu dominația sunetelor profunde.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există o unitate transcendentă și inalterabilă a poeziilor de pretutindeni, un fond ultim mereu identic! Ceea ce se schimbă, în diferitele epoci, este doar forma, expresia, vehiculul lingvistic. Din acest punct de vedere ești modern sau anacronic doar din perspectiva formei. Substanța ultimă rămâne mereu aceeași. Așa fiind, cred că poezia este cel mai bun mod de a scrie o istorie a vieții interioare, ea respectă procedura intimă a unduirilor sufletești. Metafizic vorbind nu există progres, condiția umana este trans-istorică!
citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!
E util să ne comparăm cu animalele. Toți avem sentimentul fricii pentru soarta urmașilor noștri, teama de fenomenele naturii, de dușmanul care e înarmat. E o trăsătură pe care o împărtășesc toate ființele vii. Există, însă, un tip de frică tipic umană: ne temem de șefii noștri, de închisoare, de autoritate, de constructe sociale. Asta nu e specific animalelor. Binele și răul sunt aici în impas. Lingviștii au descoperit că în Groelanda sunt 23 de cuvinte pentru zăpadă - e un material cu care ei au un contact permanent. Binele și răul, cu care ne întâlnim în permanență, nu au atâtea nuanțe, dar nu sunt nici concepte total opuse.
citat din Ludmila Ulițkaia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există o dispută bazată pe lingvistică între religie și literatură, așa cum e între politică și literatură. Totuși nu e doar o dispută între două contrarii. Deoarece, în timp ce religia caută să privilegieze o limbă în defavoarea celorlalte, un set de valori în defavoarea tuturor celorlalte, un text în fața celorlalte, romanul s-a referit mereu la modul în care limbi, valori și narațiuni diferite se află în conflict, și la relațiile nestatornice între ele, care sunt relații de putere. Romanul nu încearcă să stabilească un limbaj privilegiat, ci insistă asupra libertății de portretizare și analiză a luptei între cei ce aspiră la astfel de privilegii.
Salman Rushdie în Nu e nimic sacru? (1990)
Adăugat de Andreea Banciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precursorii și urmașii (O schițare în versuri a istoriei literaturii române)
EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schițare a ei, expusă în numeroase strofe nepretențioase, scrise pe înțelesul tuturor și trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă țară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de față este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulți dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanță națională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.
Arhitecții de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omenești,
S-au născut, trimiși de ceruri, și pe plaiuri românești.
Prima scriere-n română e-a lui NEACȘU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Brașovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinșpe și sfârșea cu douășunu...
"Dau știre Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc și Mehmet din Sofia au pornit..."
Așa scrise NEACȘU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că și mai vechi sunt texte românești care-o s-apară.
Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărți,
Apărură-n largul țării, cât poți urmări pe hărți.
Știm din școli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre existență și lingvistică, adresa este: