existenţă şi muzee

Există mai multe dovezi într-o lacrimă decât în toate muzeele şi bibliotecile lumii.

citat din Lamartine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson (amabil): Noroc bun, Hagaşima! Numele tău îmi pare cunoscut! Sunt sigur că între tine, Hagaşima, şi Convenţia de la Haga există un grad important de rudenie. Oricum, eşti un tip deştept! Faci bine că-ţi aduci capitalul la noi, în zona aseismică din Ţara Vrancei! La voi e instabilitate; două mii de cutremure pe an! Din păcate, guvernul nostru nu te poate primi pentru că azi e luni. Iar la noi, lunea toate muzeele sunt închise.

replică din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic să nu-ţi fie străin, de vreme ce e goethean... Există mulţi creatori care să-ţi dea seducţia aceasta? Poate Goethe singur; căci este singurul geniu ce nu e deosebit de omul obişnuit. Toţi ceilalţi îţi spun altceva, cum trebuie să fie lucrurile, în timp ce el îţi spune cum sunt ele, cum le vezi şi tu... Ţi-e astfel cel mai prietenos şi familiar dintre genii. E unul care nu sperie, un monstru blajin. Cum au putut face învăţaţii spre a-l confisca pentru ei, închizându-l în muzeul lor?

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzeul satului

Din viaţa acestor oameni
Lipsesc mai multe secţii,
Iar altele, cum ar fi
Bunăstarea materială, fericirea şi norocul
În istorie,
Sunt slab reprezentate.

Nu întâlneşti aici nici o monedă,
Pentru că, neavând aur şi argint,
Ţăranii şi-au gravat anual chipul
Pe boabe de mei, de grâu, de porumb
Care nu ni s-au păstrat.

Păsări împăiate
Ar fi putut ei, ce e drept, aduce destule,
Dar le-a fost milă să ucidă
Privighetoarea, ciocârlia, mierla şi cucul,
Care le cântau fără bani toată viaţa,
Şi toată moartea.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă oamenii vor dispărea într-o zi din cauza unei coliziuni catastrofale, nu ar exista o tragedie mai mare în istoria vieţii în univers. Nu pentru că ne lipseşte puterea mentală de a ne proteja ci pentru că ne lipseşte previziunea. Specia dominantă care ne va lua locul pe Pământul post-apocaliptic s-ar putea să se întrebe în timp ce privesc scheletele noastre asamblate în muzeele lor de istorie naturală, de ce homo sapienşii cu capurile lor mari nu s-au descurcat mai bine decât dinozaurii cu proverbialul creier cât un bob de mazăre.

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzeul poeziei

Poezia este cel mai urât miros
frumos
o candelă în gura flăcăroaselor minuni
la morţii adunaţi în morţi un singur os
cu adevăr stropiţi peste minciuni..

De aici există continuitatea existenţială!
Eu nu scriu în rimă
dar am o plăcere să o privesc
cum se stinge în propria climă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub umbra ta

Mă gândeam să m-aşez în iarbă sub umbra ta.
Pe vremea aceea gândurile noastre erau mai mici,
chiar şi fără să le înghesui, ar fi încăput într-o cutie cu bomboane de ciocolată
cu care mă amăgeai,
când vroiai să te iubesc mai mult,
când vroiai să-mi ascund iubirea în mai puţine cuvinte...

Sub umbra ta aveam timp să nu mai fiu eu,
evadam uneori pe o stradă alăturată,
o alee înfundată în amintiri unde copiii jucau şotron,
unde stăteam pitită după nişte copaci care ar fi putut fi castani,
aşteptând să se facă noapte, să iau şotronul cu mine şi să-l duc acasă,
acolo unde mai adunasem câte ceva, lucruri tăcute, inutile, stingherite de liniştea lor,
nedumerite să se vadă ostatice într-un muzeu în care nu intra nimeni,
poate doar tu, pe furiş,
temându-te să nu striveşti cu umbra ta mare lumea aceea sterilă pe care o apăram îndârjită,
pe care o iubeam cum nu învăţasem să te iubesc şi pe tine vreodată...

Pictam buline pe unghii sub umbra ta.
An de an, bulinele au crescut, s-au facut mai multe, mai năbădăioase, într-o zi unghiile nu le-au mai ajuns,

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Dora Toma
Adăugat de Rodica Muntea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezlipire

Ai grijă ce-ţi doreşti, întunericul nu iartă!
Există un loc
Undeva...
În care durerea nu are nume,
Acolo doar simţi cum timpul
Trece prin tine,
În măsuri sacadate
În ritm de final...
Şi acum privim în urmă,
Dacă totul se şterge din noi
Încet... pătrunzător, adânc
Oare am ajuns
Sau ne-am ajuns?

Mie nu-mi mai miroase a artă
Locul ăsta, înrădăcinat în mine...
Un muzeu al rebuturilor
Rupte din...
Ar trebui să mă grăbesc încet
Număr din cinci în cinci

[...] Citeşte tot

poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halouri

poate că singurătatea
nici nu există
de asta şi sar uneori linia
lăsând gândurile să zboare
nor de fluturi fluorescenţi
traiectorii haihui
arcuite
ca semnele de întrebare
dansând jocul ielelor
sub razele celte ale lunii
şi totuşi
plecările pun alte hotare
universului intrinsec
culminând ironic cu datul otravii

şi ninge cu cenuşa cuvintelor
în sfera de gheaţă şi lut
eu şi umbra ta
într-o veşnicie cu iz de mucegai
alegem cioburi din amintiri

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropiere

În apropierea spitalului se rotesc cucii,
Din partea rudelor şi cunoscuţilor urări de bine,
Să uităm exemplul spartan al selecţiei,
Se poate muri de râs nervos, ca Gulliver cel fals,
Să iubeşti până mori nu este greu,
A fost descoperit campionul fugarilor,
Nici peştii nu dorm pe spate, Venera nu avea mobil,
Trăim din citate, murim din lipsă de altceva,
Fericirea ne îndepărtează de ceilalţi,
Uitarea este şi pedeapsă şi iertare,
Fericit cel ce se iartă pe sine,
Felicitări pentru munca depusă, treceţi la dans, obligatoriu,
Nu există muzeu în care să nu te revezi cu morţii cei dragi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi roz

De lacrimi roz am auzit aşa-ntr-o doară
Şi le-am zărit în ochii tăi de primăvară;
Am vrut dulceaţa să le-o gust, dar lanţuri groase
Nu m-au lăsat s-ating icoana de mătase.

Petale roz, un zâmbet roz, ce feerie!
Dar, ce păcat, privirea mea, nu le mai ştie.
Şi, poate că nici n-am avut parte de ele,
Că-ntotdeauna le-am zărit printre zăbrele.

Sau, poate-n vise mi-a plouat un roz de vară
Aştept pe gene, rozul tandru să-mi răsară;
Dar, horoscopul mi-a prezis o veste tristă:
Că rozul este interzis, chiar de există.

Într-un muzeu a fost închis în veşnicie
Şi ştiu acum, că viaţa-n roz, n-o să îmi fie...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste câte mii de ani

Peste câte mii de ani natura
Va scoate iarăşi din neant
Alcătuirea de celule
În care sufletu-mi visează
Asemeni unui împărat captiv?

O, frate, tu mai mult decât un frate,
Replica mea-n eternitate!
Nu te cunosc şi nu mă vei cunoaşte.
Vorbele mele scrise-acuma
Vor fi de multă vreme spulberate
În ziua când tu te vei naşte,
Şi limba chiar în care sunt rostite
Va fi pierit atunci şi doar un singur
Crâmpei de manuscript într-un muzeu
Va chinui pe erudiţii vremii,
Şi îngropat în el pe veşnicie
Dormi-va fără nume gândul meu.

Mă-ndeamnă totuşi către tine

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Alexandru Philippide din Visuri în vuietul vremii (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţile căpătaseră o dimensiune meditativă şi o aură misterioasă. Voia să renunţe la tot ce se câştigă, de regulă, prin perseverenţă şi încredere neclintită în forţele proprii: studii, visuri, la cariera elitistă pe care şi-o setase încă din anii adolescenţei, chiar şi la arta care îi bucura şi îi înnobila deseori sufletul în vâltoarea vieţii. Poate că nu avea talent, iar ideile sclipitoare nu îi luminaseră încă existenţa. Avea vreun rost să mai aştepte sau era necesară o accelerată schimbare de 180 de grade, o subită "metanoia"? Îşi simţea pe obrajii trandafirii câteva lacrimi calde; se rostogoleau agale ca nişte diamante în mâna fermecată a unui maestru bijutier dintr-o sală de muzeu cu antichităţi. Pe ecranul minţii sale se întrezăreau 2 cuvinte: Avioane şi Emirate...

Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă căuta prea departe

nici prea adânc
nu am aripi albe
călăresc doar cai verzi
mâncători de cenuşă
un fel de pegaşi absurzi
care prin deşertul roz
scurmă-n dune după atlantida
şi găsesc doar oaze morgana
precum cactuşii supuşi înfloririi
inventează primăvara şi în vara veşnică
pentru dospit de fluturi imenşi
cât muzeul antipa
asemănători cu două pleoape amorţite de vise
parcă niciodată terminate
un fel de avortoni monstruoşi
numai buni de pus în formol
dovezi peste vreme că există inefabil
precum îndrăznesc câteodată să presez sentimente
pe o filă de carte

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haimanaua din Manhattan

Buona sera signorina, kiss me, good night,
Beţi lapte praf din dorinţele mele malaxate, introvertite, golanule,
Ea tace, el bea, ea bea, el tace, ea este Bea din Caraibe,
Are dulciuri ascunse în cămara inimii,
păpuşile şi le ţine sub fusta prea lungă,
salut, fiţosule, ai venit târziu, nu ai loc nici la subsol,
fă şi tu un design interior, în sufletul tău mare cât un living,
ne bestializăm şi noi cât putem,
iubirea are un gust puternic amărui,
lasă publicitatea, acolo doar impotenţii se dau mari,
feroce este sexul în tăcere,
ca o noapte la muzeul stafiilor, ca un guturai fără leac,
simţi cum te cutremuri? Ce Richter ţi-aş arăta eu sau altul?
Fiecare cu focosul sau folosul său.
Omphale face cele mai bune friganele.
Pp paparazzo, na-ţi-o paiaţo.
Un om stă lângă tine, dar nu-l vezi,
Deci nu existaţi niciunul.
Bătrână, urâtă şi rea, moartea mai vine pe seară,
Ea şopoteşte basme despre lumină, iubire, mincinoasă, haină,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din "Evanghelia" teroristului de stat Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, propovăduită pe un stadion din Moscova, unde 200.000 de ruşi l-au aplaudat şi l-au aprobat în delir: Nu există iubire mai mare faţă de oameni decât să invadezi ţări străine, fără un motiv întemeiat, să distrugi fără milă popoare, să ucizi cu bombe, rachete, obuze, gloanţe şi arme interzise civili nevinovaţi, copii, femei cu prunci la sân, bătrâni, bolnavi, să treci cu tancurile peste civili cu mâinile goale şi peste autoturisme cu civili în ele, să le tai civililor conductele de aprovizionare cu apă, ca să moară de sete dacă scapă de bombe, rachete, obuze sau gloanţe, să furi mâncarea şi bunurile celor pe care-i ucizi, să bombardezi şi să dărâmi grădiniţe, orfelinate, maternităţi, şcoli, spitale, farmacii, aziluri, blocuri de locuinţe, case de locuit, biserici, muzee, teatre, oraşe şi sate, să prefaci în scrum şi cenuşă oameni şi lucruri...

George Budoi în Rusia şi ruşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (18 martie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii de lumină

Ce noapte frumoasă se pregăteşte!
Când corpul tău pufos mă va cuprinde
Şi mânuţele tale tandre mă vor îmbrăţişa
Se aude o stea, căzând din univers
Se pierd cuvintele, creând mişcări în univers
Forţa ta, mă va cuprinde şi ochii mi se vor deschide
Pe alocuri sunt luminile ce se pierd în negură
Dar sufletele noastre devin sfere ce pot acoperi cu lumina toate intenţiile omenirii
Se aude o voce, din depărtate vremuri
Se văd siluete îmbrăcate-n voaluri albe de mătase
Şi dacă nu ar exista decât necunoscut
Lumii paralele ar putea cunoaşte tot ce noi simpli oameni nu-nţelegem.
Flori roşii sau albe, pe fortispiciul unei construcţii grandioase
Mă încălzesc cu necunoscute cuvinte
Pe care le caut în emisfere străine
Îngheţ, apoi mă simt mângâiată de îngerii de lumină
Tu eşti ca un înger, ce viaţa-mi dezmierzi
Muzee, catedrale, biserici, instituţii rămân în urmă
Autobuzul deschide noi praguri în călătorie deplină
Aştrii devin martorii noştri la nunta cerească

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banii... n-aduc fericirea

Pe cât e de paradoxal, aşa cum astăzi omenirea,
Convinsă de un fapt real, că banii n-aduc fericirea,
Se zbate,-aleargă clocotind, având probleme foarte mari
La gândul că,-ntr-o zi, muncind, vor deveni milionari,

La fel şi eu, săptămânal, pensionar de meserie,
Cu-al meu noroc congenital iau un bilet la loterie,
Căci tot mereu cum socotesc, nu-mi pare-a fi o aberanţă,
Câţiva mangoţi de investesc într-o asemenea speranţă,

Şi-n special, pentru covrig, o şansă nu cred că există
În viaţa mea ca să-l câştig dacă nu sunt înscris pe listă,
Jucând de ani, perseverent, aceleaşi numere cu gândul
Ca vreodată, evident, îmi va veni şi mie rândul,

De aia mă şi îngrozesc, ce-oi face când voi câştiga?!...
Nici vorbă c-am să construiesc veceuri pentru bafta mea!
Însă, cu-atâtea milioane, probleme grave s-or ivi,
Căsuţa mea cu trei şoproane, confort nu-mi va mai oferi,

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până atunci

Se albăstreşte cerul, e semnul lui de viaţă,
bunavestirea orizonturilor moi, rememorarea
aceleiaşi clipe a sărbătorii fără trâmbiţe.
De-acum încolo copiii se vor naşte singuri,
animale împăiate vor popula asfaltul aluvionar
al străzilor, iubitele sodaţilor fără chip vor deveni
fete în case uriaşe, părăsite, cu geamurile veşnic
deschise înspre câmpuri.

Să începem să cunoaştem mai bine boala
aceasta a rămânerii în viaţă, trasul de clopotul
infinitului, cu bătaia de-o clipă, să creăm un limbaj
prin care să putem povesti cum trebuie urmaşilor
dansul neregulat al frunzelor!
La o depărtare de-o soartă cântă un pian negru,
La o depărtare de-un icnet coboară Dumnezeu
în câte-un beci să îşi ia murături proaspete.

Va veni o seară în care voluntarii cerului vor face
de gardă la catafalcul muzeelor, va veni o clipă a nimicirii

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Best-sellerul celor o mie şi una de stări

dimineţile erau locvace
apoi ne vorbeam din ce în ce mai rar
chiar trecuse foarte multă vreme
de când cuvintele îngheţaseră pe buze
începea primăvara şi somnul devenise astral
cuvintele erau puţine şi rare
& eu mă pregăteam să scriu
şi să-ţi dedic o carte despre funcţia telepatică a limbajului
mi se prezisese va fi negreşit cel mai bine vândut best-seller
cuvintele erau umbra dintre mine şi tine
întinzându-se peste univers
mai înainte ca soarele să apună & trebuia
să facem să răsară iaraşi soarele
te trezeai în dimineţi ceţoase
aproape de aprilie bacovian&
eu întorceam lunile înapoi
ca şi cum numai în ierni cu reni prin ierbi
s-ar desluşi adevărata telepatie a pământului reavăn
mi se spunea
e prea mult să dau sens giratoriu anotimpurilor

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!