Citate despre existență și solidaritate
citate despre existență și solidaritate (inclusiv în versuri).
Să ne iubim neamul și să fim solidari la sacrificii, dar mai înainte de toate să fim, fiecare dintre noi, cineva. Sacrificiul există, când știm că-l facem: turmele de oi, care se aruncă prin imitație în apă și se îneacă, nu fac nici un sacrificiu, fiindcă ele nu știu ce fac.
Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există stabilitate fără solidaritate și nici solidaritate fără stabilitate.
antimetabolă de Jose Manuel Barroso
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu dacă și în alte părți Psalmii Vechiului Testament s-au citit la fel de mult ca la noi. În orice caz, eternitatea românească despre care vorbesc este de acest tip. Nu o plenitudine istorică, nu realizări majore pe care neamul nostru nici n-ar fi avut când să le înfăptuiască dau garanția duratei; ci sentimentul că, în fond, există un plan față de care toată frământarea istorică este irosire și pierdere. Dar - și aici e aspectul nou față de tânguirea biblică - neamul românesc e și el, într-un fel, solidar cu acel plan neschimbător. I se întâmplă și lui multe, se frământă ceva în marginea lui, în inima lui, peste trupul lui chiar dar el rămâne neschimbat. "Trece și asta" e una din cele mai curente vorbe românești. Neamul nostru rămâne pentru că și el participă, în felul lui, la eternitatea ființei.
Constantin Noica în Pagini despre sufletul românesc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva, într-un sat de pe Valea Streiului, voi fi trăit fascinația iluziei că oamenii coexistă solidari ca într-o mare familie, că sunt cinstiți, sensibili, deschiși față de munca și tihna semenilor -multă, puțină, cât e-! Surprinsă de ceea ce vedeam? Nicidecum! Doar aflam înfățișarea normalului; învățam binele (suntem datori existenței umane? ce curriculum socio-uman reatribuim propriei povești de viață?)!
Iulia Mirancea în Sociologia - șansa umanității, Tot ce am vrut (7 martie 2009)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la existență și solidaritate, dar cu o relevanță mică.
Nu este niciodată prea târziu să speri
nu este niciodată prea târziu să speri
am văzut chipul lui Dumnezeu
prinzând contur pe fețele nefericiților
și binele și adevărul
au luminat ca două felinare
în mintea mea ca o peșteră
am văzut vise înflorind
în umbra remușcărilor
și oameni în privirea cărora
nimic nu ofilește
am văzut locuri neatinse de civilizație
cu suflete în care încă mai pulsează
inocența de la începutul lumii
am văzut soldați plângând
și conștiințe solidare
am auzit adesea cum vibrează viitorul
într-o rugăciune de neprihănit
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din Rugăciunea nefericiților (septembrie 2013)
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
■"Există o datorie supremă a omului: să trăiască cât mai mult făcând binele și să răspândească romantic, demn și curajos cele mai nobile sentimente de dragoste, de prietenie, loialitate și solidaritate, indiferent de blocajele falsității hibrizilor umani, a monitorizărilor globale și a cinismului antiumanist."■
Adrian Ibiș
Adrian Ibiș în Carte "Cugetări. Reflecții etice și socio-filosofice", Editura Pansofia, 2013 (2013)
Adăugat de Adrian Ibiș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În societățile decadente moral există organisme voalate și mecanisme de distrugere sistematică, programată a solidarității organice și instituționale între marile personalități moral-culturale și științifice! Reconstrucția unei forțe moral civice trebuie să aibă o asemenea amplitudine, încât să depășească intensitatea răului produs istoric de acele entități amintite.
Adrian Ibiș în Cugetări. Reflecții etice și socio-filosofice (februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există solidaritate mai mare ca cea a corupților, criminalilor, escrocilor, extemiștilor, fanaticilor, hoților, imoralilor, impostorilor, infractorilor, mafioților, mediocrilor, mincinoșilor, mișeilor, oamenilor necinstiți, neghiobilor, nelegiuiților, nulităților, paraziților, păcătoșilor, penalilor, plagiatorilor, proștilor, oamenilor răi, șpăgarilor, tâlharilor, ticăloșilor, trădătorilor, turnătorilor, vicioșilor, vinovaților și violatorilor, care se simt în pericol de a le fi date în vileag corupția, crimele, escrocheriile, extemismul, fanatismul, hoțiile, imoralitatea, impostura, infracțiunile, faptele mafiote, mediocritatea, minciunile, mișeliile, necinstea, neghiobia, nelegiuirile, nulitatea, parazitismul, păcatele, faptele penale, plagiatele, prostia, răutatea, șpăgile primite, tâlhăriile, ticăloșiile, trădările, turnătoriile, viciile, vinovățiile, violurile.
George Budoi în Calitățile și defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete și satire (17 ianuarie 2004)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stejarul
Cândva va fi fost pădure,
beție de cuvinte!
Acum a rămas solidar
doar el, stejarul aprig,
călit, netemător...
Acolo la margine de vers,
stejarul poartă ritmul
ca teorema lui Pitagora,
ca legea lui Ohm!
El arată locul,
punctul în jurul căruia,
gravitează încercările lumești,
De n-ar fi stejarul,
furnicile n-ar avea adăposturi
și păsările n-ar gădi
loc de odihnă,
Dar există el, stejarul și cuvântul...
,
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solidar?
Cu cine?
Poate solitar.
Înțeleg că e singur.
"și păsările n-ar găsi"
Dar există ei, stejarul și cuvântul...
Niciun adevăr nu e mai mișcător ca cel lăuntric al animalelor ...
Câinii vagabonzi sunt condamnați la o existență mizeră printre ruine,
insule gigantice de gunoaie.
Oamenii au rămas la fel de nepăsători
de mediul înconjurător; dezinteresați
de a construi o formă de solidaritate
și supraviețuire armonioasă cu tot ce îi înconjoară.
Îndepărtați de poruncile lui Dumnezeu, lunecă
în mijlocul singurătății ca o revărsare neagră a nervilor
într-o lume sumbră și n-au cum să vadă
sinceritatea din ochii animalelor abandonate.
Niciun adevăr nu e mai mișcător ca cel lăuntric al animalelor.
Ele nu destăiunuie nimic, sunt necuvântătoare,
dar devotamentul lor e capabil să topească aerul polar,
să cânte mugurul în inima ierbii.
Și animalele iubesc, sunt gata de a-și oferi iubirea
până la sacrificiu.
Gândiți-vă ce înseamnă un suflet de animal cu zâmbetul larg
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și pentru că toate monadele umane sunt individuații ale aceleiași substanțe "adamice", ele sunt mădulare ale aceluiași corpus mysticum. Există o solidaritate transcendentală a umanității. Consubstanțialitatea monadologică este holistică: toți se conțin pe toți. În virtutea unității de esență a umanului, eu îi conțin pe toți, toți mă conțin pe mine. Nu există separabilitate în marele organism "macroantropic" a cărui lege este fraternitatea. Această solidaritate mistică explică universalitatea păcatului primordial și persistența lui fenomenologică. La acest nivel, nu mai există singularitate pură, nu mai există nominalismul monadologic al individului excepțional. La fel cum gemenii com-pătimesc printr-o stranie osmoză energetică, toți oamenii resimt solidar, dar pe niveluri adânci inactuale, simbioza parazitară cu răul, și episoadele lui acute la nivel individual care se propagă intersubiectiv.
Vlad Mureșan în revista Idei în dialog, an IV, nr. 2 (41), "Crimă și pedeapsă. O interpretare arhitectonică"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine sunt eu
cine sunt eu, în anotimpul acesta obișnuit cu mine,
în coaja subțire a lumii,
într-o lumină urmată de întuneric
cu chakra într-o variantă rebelă,
în gustul amar al melancoliei creând tonuri de gri spre seară
conectată la nimicul spre care mă îndrept?
cine sunt eu să te găsesc într-o reflexie excentrică
ascuns în ceva-ul ce-mi oprește fuga,
într-un mare zoom de pe ecranul mut?
cine sunt eu să încolțesc iarba în cuvinte,
să aud strigătul din pietre,
să fii prelungit prin mine
până la descompunerea solidară în ceea ce nu există?
sunt poate coerența formată din frunze, din piatră, din ploaie,
cuvinte trezite din șoapte, mirajul că ești lângă mine.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenilor care au citit mult, Dumnezeu nu le mai promite raiul, nu pentru că nu ar exista, ci pentru că nu le poate da o un alt rai decât acela, anticipat deja la nivelul lecturii: imensa liniște, o altă realitate, un mod de a trăi în afara timpului, un fel de contemporaneitate cu toți cei mari de la Platon la Kant, de la Homer până la Dante, Goethe și Eminescu, un mod de a fi solitar și solidar în același timp, o splendidă și sublimă evaziune ei bine, un alt rai decât acesta, pentru cei care au citit, cu greu mai poate fi imaginat. Funcția cea mai nobila a lecturii nu este informarea, ci faptul de fi format, șlefuit până la transparență de întrebările arcuite subtil peste misterul copleșitor al lumii.
citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precum în cer
În orice legendă există sămânța
Viitorului, is not?
Rugi de iertare se lasă pe iarba cerului.
Iar mormântul meu așteaptă la margine,
aproape de gard, de mersul tramvaielor.
Într-o noapte cimitirul dispăru, se spune
Că ar fi zburat la cer. Mormântul meu ioc.
Iar eu mă plimb liber, fără baston, barbă,
Carte de rugăciuni, deși nu am deschis-o
Până acum. Parcă nimeni numai crede în moarte.
Toți vor să ajungă în cer vii și nevătămați.
Cică un sfârșit tot există, cam ascuns,
Bătrânii ne spun ceea ce-i dor, dar
Nu ne anunță la timp despre moarte,
De n-am fi atât de autonomi, eu cred
Că nimeni nu ar muri, din solidaritate,
Suntem toți o materie și un spirit,
Ce atâta autonomie trupească,
O bătrână în cârje, alaltăieri
s-a prefăcut într-un înger cu aripi,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decor
paharul cu vin în care se scaldă iepele întunericului
îmblânzite
camera cu patul nedesfăcut/ indecența durerii
după pastila de extraveral
pe sub gânduri/ vietăți pluriforme
cineva pune la cale o revoluție
de câte ori te îmbrățișezi
auzi cum trosnesc oasele singurătății
cum iese din decor aceeași replică
"doar tu decizi"
între ieri și azi/ aroganța clipei devenite opiu
injectează-te
lasă-te sedusă/ mințită
intră în rol
și de clovni este nevoie și de martiri
vocile te vor însoți/ așa cum cortegiul însoțește mortul
numai până la buza gropii
rămâi solidară cu tine
hai că poți
nici femeii care s-a născut bărbat/ nici bărbatului
[...] Citește tot
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există solidaritate mai mare ca cea avarilor, bandiților, bădăranilor, bârfitorilor, canaliilor, complicilor, corupților, criminalilor, curvelor și curvarilor, demagogilor, desfrânaților, dictatorilor, dobitocilor, escrocilor, extemiștilor, fanaticilor, fariseilor, fățarnicilor, hoților, ignoranților, imbecililor, imoralilor, impostorilor, incompetenților, inculților, infractorilor, interlopilor, intoleranților, oamenilor josnici, lichelelor, oamenilor lipsiți de caracter, oamenilor lipsiți de demnitate, mafioților, măgarilor, mârlanilor, mediocrilor, mincinoșilor, mișeilor, mitocanilor, oamenilor necinstiți, neghiobilor, nelegiuiților, nesimțiților, netrebnicilor, oamenilor de nimic, nulităților, obraznicilor, paraziților, parșivilor, parveniților, păcătoșilor, penalilor, perfizilor, piloșilor, plagiatorilor, proștilor, pungașilor, pușcăriașilor, rasiștilor, oamenilor răi, răufăcătorilor, sceleraților, șovinilor, șpăgarilor, tâlharilor, tâmpiților, tembelilor, ticăloșilor, tiranilor, trădătorilor, trufașilor, turnătorilor, ucigașilor, vanitoșilor, vicioșilor, vinovaților, violatorilor, oamenilor vulgari, xenofobilor și zgârciților.
George Budoi în Calitățile și defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete și satire (17 ianuarie 2004)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colectiv
O mare tragedie,
S-a abătut pe această Românie.
Tineri frumoși, ne-au părăsit,
Și înapoi n-au mai venit.
O seară, începută bine,
S-a transformat în tragedie.
România, țara mea,
Ce se alege de existența ta?
O trupă, un album lansa,
"Goodbye to Gravity" se numea.
Dar n-au mai apucat,
Focul, rapid s-a declanșat.
Ce a urmat, cu toții știm,
Nu vrem să ne amintim.
Suflete, la Cer s-au dus,
Și-acum, ne privesc de Sus.
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupoi: Alo? Da, Georgică!... Poftim? A venit iar mașina cu marfă? Te rog să o descarci... Și să faci proces verbal de recepție... Vreau să avem ordine în gestiune! (Pauză). Ce-am primit? Citește-mi foaia de coletaj! (Pauză). Una bucată țăran înstărit?... Perfect! Bagă-l în beci!... Altceva?... Un popă, doi moșieri și trei ofițeri în rezervă... Foarte bine! Bagă-i tot în beci!... (Uimit). Poftim?... Una bucată filozof?!... Nu se poate! La noi, după eliberare, nu mai există filozofi în stare de libertate... Alo! Alo!... Na, că s-a întrerupt!...(Pune telefonul în furcă).
Vulpescu (profund mirat): Au arestat un filozof?
Lupoi (serios): Trebuie să fie o confuzie! Ministerul Sănătății Publice a raportat oficial: burghezia, blenoragia și filozofia sunt boli eradicate din societatea noastră! (Râde). Timpuri noi, Vulpescule! (Sună iar telefonul) Da, Georgică!... Am reținut.. Una bucată filozof!... Trece-l pe lista de inventar, la mijloace fixe... (Autoritar). Nu mijloace circulante, băiete! Mijloace fixe, am spus! Filozoful tău nu mai circulă! Va sta aici, mult și bine! (Pauză). Poftim? Nu știi ce să faci cu un filozof? Asta-i bună! În primul rând, dezarmează-l! Ia-i creionul, ochelarii și hârtia!... Apoi, pune-l la răcoare, să nu i se altereze conceptele!... Bagă-l în beci, băiete! (Pauză). Serios? Nu mai încape? E beciul plin? Te privește, Georgele! Acolo la subsol, e gestiunea ta! (Râde cinic). Spune-le pacienților tăi să strângă rândurile! E nevoie de solidaritate, de mai multă coeziune socială... Țara trece prin clipe grele... Nu e momentul să ne gândim la confort... (Pauză). Bine! Scoate ofițerii din beci! Bagă-i la carceră... (Închide telefonul).
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scurt
Scurt, concis și mult profund
e curat ca un coșar,
gândul domnului Einhund
ne influențează rar.
Că-i precis, n-am îndoieli,
cu morala e mai slab,
discobolii-n carusel
îl salută ca pe-un ștab.
Personaj animalier
știe a vorbi romand,
are zilnic caracter,
disconfort & redundant.
Cu umorul stă perfect,
ce gândește e invers,
el răspunde la obiect,
joacă șah în stilul pers.
Nici defuncții nu-s iertați,
fiecare-i cu păcat,
din orbite ochii-i dați
când vă spune ce-a aflat.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirile vieții
Printr-o-nsușire pe care omul o are-n el însuși, trecem deseori de la real la imaginar
în mai puțin de-o secundă, cu imaginația care abundă-n miliardele de exemple solidar,
noi să putem cunoaște o unică trăire ce ne cufundă-ntr-o amintire ca-ntr-un vis în care
am trăit cândva undeva, memoria și amintirile tale făcându-te să fii ce ești fiindcă cum
ar putea un om să se golească de sine și de aduceri aminte, omul nefiind un computer
din care poți să te ștergi, altul inventându-te într-o memorie care nu e proastă, ea, fiind
numai a noastră, fără repetiție... cunoscându-te pe tine și calea ta din fecundarea vie a
ovulului în uter îmbrăcând forma ființei ca să devii om, instinctual amintindu-și de asta
încă din pântec, tu dotat c-o materie cenușie cu o capacitate infinită, pentr-un tot, acolo
stocat dintr-un tot în care tu vi amintirea fără să dispară trăind ci așa lăsați să pierdem
noi priceperea de-a o accesa... să uiți, ajutându-te să înveți și să poți memora noutatea
din evenimente întâmplate recent, considerate mai importante decât cele ce de mult au
fost întâmplate, amintiri uitate putând fii re-nviate, ele semănând cu mersul pe bicicletă,
îndemânarea mâinii, a piciorului și a minții moștenind-o-n sânge pentru-ați păstra-n eul
tău echilibrul, un sine, mereu amintindu-și de ceva care-a fost, este, și-a rămas închegat
ca esențial pentru tine... ca într-un revers al medaliei omul putând uita și ceea ce a uitat,
isteț, arătându-se acel ce-și amintește ceva instant, învățarea lui fiind mai puțină și mai
ușoară într-un efort depus mult mai mic, el repede învățând, ca și când ar părea că știe
deja, reânvierea amintirii întâmplându-se-n funcție de locul unde te afli și de oamenii de
acolo într-un tot ce-ți este în jur... procesul, întărind stiința, într-o acumulare rapidă, sub
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre existență și solidaritate, adresa este: