Citate despre existență și voluntariat
citate despre existență și voluntariat (inclusiv în versuri).
Lt. Col. Jimmy Doolittle: Nu există nimic mai puternic decât inima unui voluntar.
replică din Pearl Harbor
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indiferent ce ne-a făcut cineva, am participat și noi la acest lucru și la un anume nivel suntem responsabili. În esență, nu există victime, există doar voluntari.
Robert Anthony în Dincolo de gândirea pozitivă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa cum există pompieri voluntari, există, bineînțeles, și idioți voluntari. Numai că primii sunt foarte utili, iar ceilalți extrem de inutili și periculoși.
Teodor Mazilu în Doamna Voltaire (1979)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată viața m-am gândit la dragoste ca la o formă de sclavie voluntară. Ei bine, lucrul ăsta este o minciună: libertatea există atunci când dragostea este prezentă. Persoana care se dăruiește pe de-a întregul, persona care se simte cea mai liberă, este aceea care iubește din tot sufletul.
Paulo Coelho în Unsprezece minute
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu este o prezență eternă. Preștiința sa este știința unui prezent permanent actual. Ea nu impune faptelor omenești necesitatea de a se produce;oamenii au deci voință liberă să facă binele, căci nu-s zadarnice virtuțile și rugăciunile lor. Precunoașterea divină nu schimbă natura și proprietatea lucrurilor, ci le privește în fața sa ca prezente, în forma în care ele se vor produce odată în viitor. Nici nu confundă judecătile sale despre realitate, și într-o singură privire a minții sale, deosebește ceea ce va exista neapărat de ceea ce nu va fi obligat să existe, după cum voi, când vedeți în același timp un om mergând pe pământ și soarele răsărind spre cer, deși aveți deodată ambele intuiții, vă dați totuși seama că o intuiție subsemnează un fenomen voluntar, iar alta unul necesar.
citat celebru din Boethius
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există doar două explicații posibile pentru problema originii vieții: evolția (teoria lui Darwin), sau creația voluntară a unui creator inteligent. Prima teorie a fost respinsă cu dovezi de netăgăduit, de Louis Pasteur și colaboratorii săi, așa că rămâne în picioare doar explicația că viața a apărut ca un act voluntar de creație al unui creator supranatural. Însă pentru că la nivel psihologic nu putem accepta această ipoteză, alegem totuși să credem mai bine imposibilul: că viața a apărut spontan, din șansă.
citat clasic din George Wald
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frontiera nu este niciodată linia geometrică pe care dreptul internațional și dreptul public o trasează așa de voluntar, ci o entitate cu un drept propriu la existență.
Karl Haushofer în De la geopolitique, La vie de frontieres politiques
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la existență și voluntariat, dar cu o relevanță mică.
Sincopă voluntară
Mă izbăvesc, te izbăvești,
Din timpul nostru pe planetă,
Eu nu mai pot, tu nu mai vrei
Și nu e loc de vreo anchetă.
Doar doi străini, doi riverani,
Am dezlegat brusc câinii iernii,
S-alerge nopțile spre zi,
Ogari de crivăț spre vecernii.
Cât de străini, cât de opaci
Și ce iubire se prăvale,
Noi doi copii tot mai săraci,
Orbiți de ger, lipsiți de cale.
Tu nu mai vrei, eu nu mai pot,
E vremea marilor exoduri,
Nu mai există antidot,
Sincopelor migrând spre corduri.
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până atunci
Se albăstrește cerul, e semnul lui de viață,
bunavestirea orizonturilor moi, rememorarea
aceleiași clipe a sărbătorii fără trâmbițe.
De-acum încolo copiii se vor naște singuri,
animale împăiate vor popula asfaltul aluvionar
al străzilor, iubitele sodaților fără chip vor deveni
fete în case uriașe, părăsite, cu geamurile veșnic
deschise înspre câmpuri.
Să începem să cunoaștem mai bine boala
aceasta a rămânerii în viață, trasul de clopotul
infinitului, cu bătaia de-o clipă, să creăm un limbaj
prin care să putem povesti cum trebuie urmașilor
dansul neregulat al frunzelor!
La o depărtare de-o soartă cântă un pian negru,
La o depărtare de-un icnet coboară Dumnezeu
în câte-un beci să își ia murături proaspete.
Va veni o seară în care voluntarii cerului vor face
de gardă la catafalcul muzeelor, va veni o clipă a nimicirii
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Poate aveți dreptate. Voi încerca să...
To Kuny: Nu poate; sigur am dreptate! Și nu încerca doar! Fă așa cum ți-am spus!
Lucian: Nu știu dacă voi reuși...
To Kuny: Sigur vei reuși, comandante! Mai ales tu, un băiat isteț. Poți, dacă vrei. Nu există "nu știu" sau "nu pot", ci doar "nu vreau". Dar asta e cu totul altceva.
Lucian: Așa-i, aveți dreptate. Și dom' director m-a avertizat clar, cu seriozitate, înainte de plecarea în misiune, că, fiind comandantul, nu trebuie să mă las pradă sentimentelor, că trebuie să le țin sub control, că nu-mi pot lăsa judecata întunecată de asemenea gânduri și că va fi foarte, foarte dificil.
To Kuny: Inteligent acest domn director.
Lucian: Desigur, foarte.
To Kuny: Și ținea cu adevărat la tine.
Lucian: Într-adevăr, ținea. Mă considera preferatul dumnealui... Uneori acest lucru mă stânjenea, dar, orice aș fi spus, în sinea mea eram mândru de faptul că acest domn mă considera într-un fel, nu doar elevul dumnealui preferat, ci chiar un prieten adevărat, cum deseori mi-a dovedit. Și întotdeauna mă sfătuia numai de bine în momentele mai dificile, îmi era alături, necondiționat.
To Kuny: Îți lipsește acest domn?
Lucian: Recunosc, uneori, da, chiar îmi lipsește, destul de mult. Sfaturile dumnealui, faptul că-l știam mereu dispus să mă ajute, un punct de sprijin pe care mă bazam în caz de nevoie... Singur e prea dificil. Uneori cedez presiunii.
To Kuny: Dacă-mi permiți, comandante, m-aș oferi eu să-i țin locul acestui distins domn, atât cât s-ar putea...
Lucian: Poftim?!
To Kuny: Ai auzit bine, comandante! Dacă dorești, mă poți considera prietenul tău, sprijinul de care uneori ai nevoie, când te simți depășit de situație; eu mă ofer voluntar... Cred că oricând îți pot da un sfat util.
Lucian: Desigur, domnule. Mi-ar prinde bine, într-adevăr.
To Kuny: Atunci, ne-am înțeles. Așa rămâne, comandante! Voi fi prietenul tău, în momentele mai dificile și nu numai, așa cum acel domn director îți era pe Terra.
Lucian: Păi... Nu știu ce să zic. Mă surprinde, dar, sincer, vă mulțumesc, domnule.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre existență și voluntariat, adresa este: