extratereştri şi prezent

Conspiraţie

Extratereştrii antici
Aruncau săgeţi tridimensionale
În sens aprioric
În planuri emotive
Undeva la obârşia seducţiei
Până dincolo de cognoscibil

Indulgenţa în înapoi la barieră
Strigau cei din ozene-uri
Conectaţi la experienţe ingenui

Marile invenţii urmau să vină altminteri
În termeni euforici
Instabile şi imprevizibile

Nici până astăzi
Nu avem certitudinea
Unor vizitatori extratereştri pe aici
Dar nici putinţă de tăgadă.

poezie de David Boia (29 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invazia extraterestrelor

Pământul vom invada
Şi-ndatʼ îl vom ocupa...
Dar nu azi, că-n garderobă
Nu e rochia, pentru probă...

epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictură în dodii

Mi-au pictat extratereştrii
Mii de greieri şi pitici
Astăzi pe pierduţii creieri...
Iar ei m-au închis aici.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă încerc să descriu un prezent de neimaginat şi chiar sunt de părere că ştiinţifico-fantastic-ul ar face bine să exploreze realitatea contemporană şi nu să încerce a prezice drumul de urmat... Cel mai bun lucru pe care-l poate face ştiinţa astăzi este să exploreze prezentul. Pământul a devenit o planetă extraterestră

citat din William Gibson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discipolul

Al meu discipol e Mitică,
Pe-orgoliul său am pus "sechestru"
Că mă consideră "maestru"
Şi osanale îmi ridică
El continuat-a fără frică,
Elogiile "în buestru"
De parcă-aş fi extraterestru
Tot timpul mie mi-l dedică
Dar de un timp, să vezi matale,
Opritu-s-a din "reverie"
Şi întâlnindu-l azi în cale
El replicat-a cu mânie:
Nu-mi mai ridică osanale,
Că a făcut de-acum hernie!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ex... temporal a... temporal

Am tras de remontor să mişc limbile cadranului
şi m-am pomenit c-am pierdut noţiunea timpului,
după care am mâncat bine şi intrând într-o letargie
încet, încet picotind, am adormit de-a lungul divanului
pătrunzând în lumea misterelor răstălmăcite din genialitatea simplului
ce nicio ştiinţă nu are explicaţie; cum inert şi-atâta energie?!?...

Sunt spectator de-o himeriadă de năluciri de fapte, chipuri
dintr-un mojar al meu, materie transpusă-n plăsmuiri
chiar ţipând din când în când, sau mă sufoc într-un exces de frică
şi trec dintr-una-ntr-alta stări, o emotivitate-n multe clipuri
atâta de comune sau ciudate-ntr-un necunoscut de vechi priviri
printre care mă pun pe zbor planând în gol lângă o turturică.

Cum de nu mai sunt într-un prezent, pot circula în libertate
să redescopăr adevăr din mulţii însumi de ai mei
ce-s bucăţele-ntre catenele din lanţul liniei căreia-i sunt punct
ce se-nglobează-n filmul derulat din megaantica-mi proprietate
pe rola ce se-ncarcă-ntr-un mixaj atipic de colaj fără de vreun temei
şi-n care nici n-apar... N-am cum că-s prea recent, ultimul punct sunt!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că fiinţele umane sunt o rasă de sclavi care lâncezesc pe o planetă izolată dintr-o galaxie mică. În consecinţă, rasa umană a fost cândva o sursă de forţă de muncă brută, aflată în slujba unei civilizaţii extraterestre, rămânând chiar şi azi o proprietate. Pentru a menţine controlul asupra proprietăţii sale şi a păstra pe Pământ condiţii de viaţă apropiate cu cele dintr-o închisoare, acea altă civilizaţie a generat un conflict fără sfârşit între fiinţele umane şi a promovat decăderea spirituală a omului, construind pe Terra condiţii de viaţă generatoare de nesfârşite greutăţi fizice. Această situaţie a durat mii de ani, continuând să existe chiar şi astăzi.

citat din William Bramley (1989)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Earth Manager

Eu pot să împuşc dintr-un glock 19 cu baloane,
apoi să şterg pereţii de sînge, de parcă
am fost la război şi totul s-a terminat tragic.
Pot creşte la balcon portocali, povestind
tuturor că am moştenit acest har de la un duh
care a murit în blocul acesta prin 1914 şi
acum se distrează şi el cum poate. Pot să-mi
mai dau votul o dată platformei electorale
actuale, care scârţâie la fel de serios ca salteaua
bunicii la spital şi nu ar fi o problemă,
dar bunica nu vrea să moară decât cu condiţia
îndeplinirii acesteia, înainte de următorul scrutin.

Pot să mănânc pelin ca şi cum aş mânca curmale,
lucru absolut necesar în reţetele de purificare
extraterestre. Pot să-ţi recit o Biblie-ntreagă
sau un DEX, mult mai frumos decât aş putea
să-ţi spun – te iubesc. La final, pot şi eu,
atât de femeie, să mă-nbăt şi să fiu bărbată,
pentru tata, săracul, fiindcă el nici pân' azi nu poate

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treizeci şi unu de versuri pentru gloria postumă a Adrianei Carrasco

toată iarna m-au iubit două mame
dar niciuna din ele nu avea gleznele Adrianei Carrasco.
în timpul manevrelor s-a oprit din înaintare
deşi avea puşca la ochi, iar asta putea să o coste scump;
grijulie şi-mbujorată de parcă se pregătea de mult să mă nască,
m-a ridicat cum culegi o scamă de pe
rochia de bal aruncată după viol în porumb.

cronicile arată că, mai târziu, luna ar fi fost înfulecată
de patru eschimoşi transsexuali
captivi din vara lui '97 într-o competiţie televizată.
însă eu, sub înalta protecţie a Adrianei, am reuşit
să-mi găsesc drumul: ochii pe care-i avea în dotare
făceau franjuri bezna aia nenorocită – o urmam buimăcit şi
feselor ei extraterestre le admiram
în toată splendoarea zvâcnetul şi conturul.

dar prin câte zări nu m-a purtat femeia bionică
întâlnită într-o sâmbătă pe câmpul de tragere.
la cascada Urlătoarea mi-a şoptit cele mai drăgăstoase cuvinte

[...] Citeşte tot

poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîntâlnirea cu herder

(veche stampă nordică)

textul despre borges insuficient ca impresie generală
despre buna vedere a lucrurilor şi cuvintelor
în joaca lor divină
datorită lui herder
am putut înţelege & face toate lucrurile
declanşând adevărate războaie ale strămoşilor cu sinele general
uneori freudian
alteori conform definiţiei geniului
deşi timpul meu mereu limitat nu-mi permisese să particip la un seminar
pe o asemenea - în fond lecţia despre neasemănare a fiinţelor
-în plenitudinea lor - consecinţă a războaielor despre care mi s-a relatat foarte rar
că le-ar fi pierdut vikingii - trecând prin sufletul meu
ca prin sinele de general al neamului meu
de după ştefan cel mare
umili plăieşi ieşiţi la cosit în zi de duminică

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brooke: Probabil că vă uitaţi acum la mine şi faceţi mişto de hainele mele, nu? Mă rog, uite ce trebuie să ştiţi despre lumea de azi: dacă eşti gras, prost şi bărbat, totul e în regulă. Dacă eşti fată, nu. Vă rog spuneţi-mi că asta s-a schimbat în viitor. Cineva să-mi spună că aţi înţeles iubirea, pentru că am ceva să vă zic: totul e varză acum. Dar presupun că aşa a fost mereu: să vrei să fii iubit, să găseşti pe cineva pentru care inima ta să bată cu o durere plăcută... Să fii înţeles de cineva. Deci... dacă sunteţi roboţi, sau extratereştri, sau ceva, şi mă priviţi acum şi iubirea nu mai există... ei bine, aţi pierdut ceva important... şi-mi pare rău pentru voi. Pentru că, după mintea mea, iubirea e tot ceea ce contează pe lume.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!