Citate despre ezitare și gânduri
citate despre ezitare și gânduri (inclusiv în versuri).
- pictură
- Pictura este un proces misterios care ezită într-un mod ciudat între un gând și un lucru.
definiție de Arthur Maderson
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vitam impendere amori
În ramă sticla e zdrobită
Un cântec vag tremurător
Tot între zvon și gând ezită
Între trecut și viitor
O! tinerețe părăsită
Ca o ghirlandă veștejită
Vezi vine-un anotimp din zări
De-nțelepciuni și remușcări.
poezie celebră de Guillaume Apollinaire, traducere de Mihail Nemeș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 85
Din bun simț, Muza mea nu glăsuiește
Când harurile-ți sunt elogiate
De-o pană ce dibaci te poleiește
Cu stihuri de-alte Muze inspirate.
Eu cuget drept, când alții scriu de bine,
Și strig "Amin", ca un diacon fraier
Când cei capabili te slăvesc pe tine
Cu-al lor condei ce toarce vers din caier.
Și când aud cum altul te cinstește
Rostesc, "Adevărat", deși aș spune
Ceva mai mult, c-al meu gând te iubește,
Dar vorbele ezită să se-adune.
Unii pun preț pe ce zice cuvântul,
Pe când eu tainic te slăvesc cu gândul.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflex 108
Prea repede uităm ce-aveam în gând,
Sub apăsarea vorbelor de rând!
Nici nu mă strigi de tot, nici nu mă lași...
E-atâta ezitare între pași.
Prea repede uităm ce-aveam de spus -
Un zbor în minus, o cădere în plus...
La tine-i vară și la mine-i frig,
Nici nu te las de tot, nici nu te strig.
poezie celebră de George Țărnea din Cartea Claudiană (110 poeme reflexive) (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ezitare
Stau pe gânduri, cântăresc
Și-n final mă dumiresc:
Când soția-i rea de clanță,
Trage-amanta în Balanță.
epigramă de Ionel Andrașoni din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
în ramă sticla e zdrobită
un cântec vag tremurător
tot între zvon și gând ezită
între trecut și viitor...
catren de Guillaume Apollinaire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ezitare
El i-a propus în multe rânduri;
Împiedicată și novice,
Ea cade pudică pe gânduri
Și uită să se mai ridice.
epigramă de Valerian Lică din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uită greșelile trecute. Uită eșecurile. Dă uitării orice, cu excepția a ceea ce ai de gând să faci acum și fă-o fără nici o ezitare.
citat din William Durant
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seth: De ce plâng oamenii?
Maggie: La ce te referi?
Seth: Adică... ce se întâmplă în corpul lor?
Maggie: Păi, glandele lacrimare funcționează în mod normal pentru a umezi ochii, iar atunci când ești emoționat acestea reacționează și produc lacrimi.
Seth: De ce? De ce reacționează?
Maggie (ezită): Nu știu.
Seth: Poate... poate că emoția devine atât de intensă încât corpul nu poate rezista. Gândurile și sentimentele sunt foarte puternice... iar corpul plânge.
replici din filmul artistic Îngerul păzitor
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis Perfid
Mă aflu la marginea unui gând,
pregătit de aruncare,
perfidă emoție încântătoare,
când și când mai îmbietoare...
Oare?
Înfioare,
încleștare,
cugetare,
o dulce sărutare,
ardoare pătrunzătoare...
ezitare,
dezolare,
renunțare.
Un vis anost,
lăuntric,
în jos,
coșmar,
[...] Citește tot
poezie de Andy Buruiană
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Privește cerul
Îmi umbli-n gând
Iubire te-ai pierdut
Te simt plângând
Mergi încet mărunt
Dă-mi mână nu ezita
Ore ce se scurg banale
Amândoi vom rezista
Fără iubire inimi goale
Liberă tu să alegi
Între sufletele calde
Ori sufletele reci
Privește cerul nu cade
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ezitare și gânduri, dar cu o relevanță mică.
Și scriu și șterg
Și scriu și șterg
Ezitant
Gândul meu se apleacă
Ca o salcie pe mal
Sărutând bucuria vieții
Care tresare intre maluri
Real si efemer
În același timp
Aștept să-ți aud vocea
Venită de departe
Deschid ușa
Imi pare că aud pași
Nu-i nimeni
Doar vântul
Ezitant si real
Și scriu și șterg....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Prețul părăsirii
Trăim într-un haos regenerat
Plângem în șoapte
Schimbate
De-un gând arogant...
Trăim într-un haos regenerat
Ne împuținăm însă
Cu fiecare lacrimă neplânsă
Și ezităm... în Eu-ezitant!
Trăim într-un haos regenerat
Fără preț plătit iubirii care
Avea cândva unică valoare...
Și azi... tu ai un alt păcat?!
poezie de Constantin Anton din Credința din Inima mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept răspunsul...
De cine fug? Nu am motive
Să mă grăbesc spre infinit.
Mai pun un gând pe portative:
De unde vin? De ce-am venit?
Și cine oare să-mi răspundă?
Vorbesc cu umbra și... nimic.
Aștept minunea, o secundă
Mă-nvață cum să tac și tic.
De ce ezit, de ce m-aș duce
Să caut, poate, un răspuns?
Și mortul spune de sub cruce:
- Nici pe la mine n-a ajuns!
De cine fug? Nu am motive
Să mă grăbesc spre infinit.
Mai pun un gând pe portative
Și mă opresc. De ce-am fugit?
poezie de Ionuț Caragea din Absența a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfumul unei doamne
Zăvorât de doruri în parcul cu castani,
O sticluță de parfum în treacăt am zărit.
Feminină mireasmă cu iz dulceag-amărui,
Îmi pari a fi obiectul eteric,
Al unei eve din acest oraș pierdut.
Cu vagi ezitări și înroditoare pasiuni,
I-am făcut loc acestui păcat în buzunarul de la palton.
Spre casa fără suflet pășeam monoton,
Urmat și curmat de dorul amoros.
Gândurile roiau nestăpânite la deținătoarea lui,
La vocea neștiută, buzele necunoscute și amanții infideli...
Mirosul enigmatic imprimat pe pielea ei...
Eu visam o femeie elegantă, cu dres subțire și pantofi sângerii,
Dar văduvia nu-mi iartă poftele haine,
Și singurătatea mea vrea o alinare prin iubire.
Am fost mereu cu gândul la o femeie,
Dar viața m-a lăsat doar cu o fantezie și sfânta amintire...
[...] Citește tot
poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă clipă
Spre clipa care vine privești nedumerit:
cum aș putea-o umple, în chip desăvârșit?
Și unde-i muza care, șoptindu-mi la ureche,
tăcut să-mi amintească istoria străveche,
Să pot din ea desprinde învățături uitate,
să pot citi în gânduri ce-n lume-s aruncate
din timpuri neștiute, ce-așteaptă de când lumea
să poți a le transcende, să aibă loc minunea,
Să deslușești chemarea ce veșnic te atrage,
în clipa fermecată să poți a te retrage,
să sorbi înțelepciunea ce știe să te-ajute
să poți parcurge drumul, pe căi nestrăbătute.
Să-ți împlinești destinul, ursit dintotdeauna
să poți a te cunoaște, să poți purta cununa
cândva încredințată doar ție, ce te-așteaptă
în clipa nesfârșită, când cel umil o poartă...
[...] Citește tot
poezie de Elena Liliana Popescu din Unde ești, timp? (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări nerostite
Citesc, în ochii tăi, o întrebare
la care-ncerc să îți răspund cumva,
deși n-aș fi crezut că ai putea
să ai nevoie de-un răspuns pe care
îl știi deja.
E-atâta timp de când noi, împreună,
am învățat în ochi să ne citim,
chiar gândurile, toate, ni le știm,
prin râsul nostru, dragostea răsună,
ne-o dăruim.
Te strâng în brațe pe o melodie,
cu buzele lipite-ntr-un sărut
ce, uneori, se-ntinde, neștiut,
pe-un timp intrat în scurtă letargie,
și e plăcut.
Am să-ți răspund la orice întrebare
pe care-n ochii tăi am s-o citesc,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recviem
Am cugetat la ce-ai fost tu:
O rimă, muzică sau grijă...
Un râu spumos etern curgând
Cu paradise și inferne,
Sau poate un tren așteptând
După o lungă drumeție,
În gara lui ajuns să fie,
Plecat fiind mai de demult;
Din meditația-mi finală
Un trist deznodământ umbrește
O revelație reală
Și fragezimea undelor niciodată șterse...
M-am întrebat la ce visai
Mai mult decât te-ai fi-ntrebat,
Să sting durerea ce aveai
Eu fermă, iar tu... ezitant...
În gândul tău poate să crească
Prejudecăți îmbietoare,
Poate reproșuri, sau invidii...
Dar inutil... și ce ratare!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dincolo de neființă
Unde-i casa inimii, dragul meu?
În noi, chiar dacă nu prea vedem asta!
În noi sunt toate! Și cântul, și poezia,
întreg universul de vise, de culori și lumini!
De ce doar unii oameni scriu,
de ce doar unii oameni cântă?
Oamenii scriu pentru că sunt impregnați de parfumul bucuriei sau tristeții, a fericirii sau a singurătății, pentru că iubesc sau pentru că suferă, aducând, astfel, lumina stelelor atinse prin cuvânt.
Scriu despre emoțiile copleșitoare, trăirile, durerile, bucuriile bogate și pline de culori ce prind viață. Ard, bântuie, tulbură, strigă, țâșnesc. Acea senzație de acum și aici, la care nu poți rămâne rece, indiferent, pentru că se întâmplă în adâncul tău, aproape de tine. De întinzi mâna le vei simți.
Scriu pentru că prin literele aglomerate în adâncuri își modelează fiecare stare, idee, dorință, respirație. Scriu pentru că așa simt, din iubire, din lacrimă, din dor, din durere, din razele de lumină sau umbrele împrăștiate de norii cerului lăuntric.
Scriu pentru că oamenii se îndrăgostesc și poezia izvorâtă le curge prin sânge, scriu când se despart și cred că prea puține sau prea sărace le sunt cuvintele pentru a-și lămuri cascada de trăiri.
Scriu din dorința de a evada, eliberând lanțurile durerii sau temerii adunate în străfunduri.
Scriu pentru că realitatea li se pare de multe ori absurdă sau, poate, din neputință, pentru a stinge propagarea țipătului auzit din adânc.
Scriu pentru că avem nevoie de noi și, doar, prin energia cuvântului, oamenii se pot întâlni, în această realitate. Scriu pentru că ne imaginăm zâmbetul, lumina și atingerea celui iubit, zâmbet înflorit dacă nu pe chip, măcar în floarea de lotus din palme sau pe o pernă din apropiere.
Scriu din chemare, din șoapte, din muzica auzită, cu sufletul, prin petalele răsfirate, prin culori și sunete, scriu privind în oglinda celuilalt, prin gândurile undei intrate, pentru că, prin litere, oamenii se pot întâlni pe cărarea fundației construite.
Scriu ca o rugăciune și pentru ca să se audă rugăciunea. Scriu, mai mult sau mai puțin, coerent sau aberant, pentru viață, ignorând moartea, pentru trecut sau viitor.
Scriu pentru soarele care le inundă cu lumină totul sau prin jocul umbrelor de la lumina lumânării.
Scriu la malul mării sau de pe vârf de munte, sacadat sau în goana impulsului, descifrabil sau nu, printre semnele care stăpânesc timpul - mirări sau întrebări - prin spații albe sau puncte ivite din senin, cu linii, virgule sau apostrofuri. Sublim sau anost, la nervi sau în joacă, mutând munții sau coborând văile, cântând sau plângând.
Scriu modelând, conturând, pictând, sculptând, amestecând, redând într-o măsură sau alta, simfoniile de trăiri, curcubeul de stări, spectrul de lumini sau de umbre țâșnite din straturile interioare.
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca (14 februarie 2012)
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pășim spre țintă
Pășim spre țintă-ncrezători
Poteca, da, este pietroasă
Vedem și spini, vedem și flori
Dar știm că Tatălui îi pasă.
Fiind copiii Lui iubiți
E-un adevăr ce ne susține
Iar de suntem de val izbiți
Bine-nțeles, El intervine.
Pășim s-ajungem la Liman
C-al nostru cort nu e-n pustie
Putem învinge pe dușman
Doar cu o sfântă strategie.
Un crez format în încercări
Ne e imbold și călăuză
Nicicând nu vrem manifestări
Înfășurate în vreo scuză.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (19 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ezitare și gânduri, adresa este: