Citate despre fantome și lumină
citate despre fantome și lumină (inclusiv în versuri).
Văzând lumina zilei spre sfârșitul perioadei Edo, unchiul știa sumedenie de povești lugubre, foarte populare la vremea aceea: despre case bântuite, cu încăperi unde nimeni nu se-ncumeta să intre; despre spirite încă vii ale unor femei geloase, chinuindu-și foștii iubiți; despre stafii ale unor bărbați obsedați de răzbunare. Dar, fiindcă primise educație de samurai și se conforma unui cod potrivit căruia "un războinic n-are voie să creadă în fantome și ființe supranaturale", unchiul meu zicea că nu dă două parale pe asemenea istorii.
începutul de la Fiica negustorului de sake de Kido Okamoto (1930), traducere de Angela Hondru
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fantomă - I. Tenebrele
În văgăuna tristă și urâtă
În care Dumnezeu m-a surghiunit,
Și unde nici o rază n-a zâmbit
Iar noaptea mi-este gazdă mohorâtă,
Par un zugrav de soartă osândit
Perdeaua beznei s-o picteze, oarbă;
Un bucătar funebru, pus să fiarbă
Și să-și mănânce inima, silit.
Din când în când, lucește, crește, -apare
O stafie cu trupul minunat,
Cu dulce, -orientală legănare;
Și când întregul trup s-a-nfățișat,
Îmi recunosc vedenia divină:
E, neagră, EA, cea plină de lumină.
sonet de Charles Baudelaire
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe de lumină, aerul devenea mai aspru și mai rece și mai plin de miasme. Unele erau dulci, altele erau iuți și neplăcute, altele parcă aveau un parfum tare, de femeie. În locurile atinse de raze, din covorul de frunze se ridicau în văzduh fuioare subțiri de abur, asemenea unor stafii.
Eugen Ovidiu Chirovici în Hoodoo Creek (mai 2011)
Adăugat de Oana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Barbossa: De prea mult timp m-a chinuit setea și nu am putut s-o sting. Prea mult timp am suferit de foame fără să mor. Nu simt nimic. Nici suflarea vântului pe față, nici stropii mării. Nici căldura trupului unei femei. (Pășește în lumina lunii și devine schelet.) Ai face bine să crezi în povești cu fantome, domnișoară Turner. Te aflii într-una.
replică din filmul artistic Pirații din Caraibe: Blestemul Perlei Negre
Adăugat de Alexe Laura, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zori spirituale
Când la destrăbălați vin zorii albi și vineți,
Intrând în armonie cu-arzândul Ideal,
Având și mijlocirea unui mister fatal,
Un înger se trezește în jalnicii procleți.
Al cerurilor sfinte îndepărtat azur
De omul prăvălit, dar care mai visează,
Se cască, se deschide, cu hău-n rezonanță.
Astfel, dragă Zeiță, spirit lucid și pur,
Pe resturi fumegânde de josnice orgii
Imaginea ta scumpă, trandafirie, clară,
Prin ochii mei măriți fără-ncetare zboară.
Dar soarele-adumbrește lumina de făclii;
Mereu învingătoare, fantoma ta mi-apare,
Spirit strălucitor, ca sempiternul soare.
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu cât sunt mai iluminate casele noastre, cu atât mai multe stafii se ivesc din pereții lor.
citat din Italo Calvino
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul cu fantome
Umbra mea
o rană în lumina lunii
se plimbă în noapte,
prin gara cu fantome în trenuri.
Stau clipele,
spânzurate de limbă
și ceasul-n perete ticăie
dintr-o scobitură de piatră.
Privește cruciș liniile ferate,
în ambele părți
și adoarme încremenit
cu un giulgiu peste ochi.
Numai frigul se tulbură,
între noapte și zi
și umbra dispare,
în trenul cu fantome
spre altă destinație.
Degeaba- l aștepți
n-o să vină.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (14 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trece
Tunetul s-a ascuns după mâini spurcate.
Tunetul s-a spânzurat de poarta mare
Focul nebunilor nu mai e bântuit de stafii e un biet foc
Furtuna s-a strecurat în mormântul orașelor
S-a-nconjurat cu fum, s-a-nconjurat cu cenușe
Vântul paralizat strivește chipurile
Lumina a-nghețat casele cele mai frumoase
Lumina a crăpat lemnul pietrele marea
E-o zdreanță rufăria iubirii aurite
Ploaia a răsturnat lumina și florile
Peștii și păsările zac de-a valma-n noroi
Ploaia a străbătut toate căile sângelui
Și a spălat însemnul care-i mână pe oameni.
poezie clasică de Paul Eluard (mai 1940), traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de angel.demon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când diverși "războinici ai luminii" urcă vertiginos în sondaje, țintind puterea, fantomele istoriei jubilează...
Marasmul care te-nconjoară
Ți-aduce aminte, vrei - nu vrei,
De-un Adolf, dintr-o mare țară,
Prin '933...
epigramă de Ion Bucheru din Spinii trandafirului (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interior
Nedeslușit, amurgul jilav și stins, de toamnă
Pătrunde în odaie greoi și obosit
Asemeni unui schimnic cu rasa mucezită
Intrând, adus de spete, în golul unui schit.
Pe mobile, în umbră, se-anină grav, tăcerea...
În falduri de-ntuneric tot sufletu-mi se-ngroapă
Și-ascult cum trece udă, de-a lungul străzii, vremea
Bătându-mi în ferestre cu clipe moi de apă.
Să biruie amurgul, cu brațele livide
Lumina, spre ferestre, se strânge ca un val
Și-nvinsă, istovită, se clatină și cade
Ca o tragediană în strigătul final.
S-au tapetat pereții cu pânze lungi de doliu,
Ca un gropar, amurgul mormântu-a prins să-i sape
Și-n colțul lui de cinic, pianul își arată
Gingii de palisandru și-un rânjet alb de clape.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Mușatescu din Doresc ca micile mele rândulețe (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venus Anadyomene
Sicriu abandonat, doi ochi de mort
Sub peruca morții însă-i o fantomă
Ce-și plimbă noaptea ca pe-un cort
Să ascundă lumii rana ei enormă!
Gât de strigoi, niște omoplați bizari,
Două buci și-o taină ce nu ascunde,
Doamne, după sexul unor armăsari,
Se-aud atât: numai gemete rotunde!
[...] Citește tot
poezie clasică de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fantomă - IV. Portretul
Se mistuie în Moarte și-n Durere
Văpaia care-n noi a strălucit...
Din ochii care-odată mi-au zâmbit,
Din gura ta, balsam de mângâiere,
Din revărsarea vie a luminii,
Din farmecul tău în care mă scăldam
Ce-a mai rămas iubirii? Ce mai am?
Un palid chip, nelămurite linii,
Pe care Timpul, gâde-al tineții,
Îl șterge cu aripile-i haine,
În umbră-alunecându-l, ca pe mine.
- Dar, ucigaș al Artei și al Vieții,
Din gândul meu n-ai să mi-o smulgi pe Ea
O, desfătarea, nemurirea mea!
sonet de Charles Baudelaire
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascunse peșteri
Poate că timpul se condensează
Speranțele se mișcă spre a ne vinde inimile
Vom ascunde arterele principale în locuri nemarcate
Și vom zădărnici în a calcula zâmbetul luminii
Nu mai e umbră fără încruntare
Nu mai e sânge printre valuri de vibrații nestingherite
De mâine voi cânta, de mâine voi aprofunda
Un o ocean fără bariere, fără mărire și speranță.
Biserici se ridică, printre neguri se ascund ziduri
Printre ziduri se ascund stafii, moartea chiar îi prăduiește
Zidurile se schimbă, ele te îndeamnă să crezi, să speri,
Să luminezi cu ochii desprinși de frumos
Este singurul luminos arbore al stingerii înaripatelor arcade
Poate că am să schimb lumina
Și prin lumina cutreier ascunsele peșteri.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Acum în miez de noapte
Poetul se deșteaptă
În mine, ca un om.
E ca un "alter-ego"
Desprins de trupul meu,
Născut din taina-mi neagră
Pe care n-o-nțeleg.
Și el vorbește singur
Și eu transcriu pe negru
Gândirea lui cu duhul
Din care se încheagă:
Un conțopist pe care
În șoaptă l-a trezit
Să nu-i tulbure visul.
Poetu-ncet dictează
În limba-i de fantomă,
Poem din altă lume
Ce-o știe numai el.
Glas surd și somnambulic
Înfășură în vată
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez din Almanahul Literar 1970
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantomele trecutului masculin sunt trupuri îmbălsămate într-o criptă sacră. Femeia le arde și le spulberă cenușa în vânt și forța ființei ei, alimentată de incendii, luminează un singur chip viu, al celui de acum. Părinții, strămoșii, frații, logodnicii, amanții îi incinerează cu o cruzime senină și inconștientă și întinde aceluia - unul - urna ei proaspătă, și dacă fantomele ridică umbre cumva, le urăște, le tăgăduiește, le îndepărtează sincer și violent ca pe niște dușmani necunoscuți. Așa e femeia! Poate ca nu și.. femeile.
Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în fața oglinzei
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara
Cu formele spectrale-ale eroilor morți,
Tu, lună, umpli
Tăcerea din ce în ce mai mare a pădurii,
Lună nouă
Cu îmbrățișare tandră
Ca îndrăgostiților,
Cu toate stafiile veacurilor faimoase
În jurul stâncilor crăpate;
Luna strălucește împrăștiind lumină albastră
Peste oraș,
Acolo unde trăiește
O generație degenerată,
Rece și rea
Un viitor întunecat pregătit
Pentru nepoți.
Voi, umbre înghițite de lună,
Suspinați deasupra cupei goale
A unui lac de munte.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea aceea
În noaptea aceea, pentru prima oară
lumea s-a oprit într-o respirație adâncă
și în inima ei, ca o largă prăpastie
s-a deschis așteptarea.
Treaz de o lumină tristă, interioară
cu gesturi atente, prelungi
cu umbre, cu dansuri,
călcam pe locuri reci, lunecoase, adânci
ca pe un oraș înecat
purtător de oglinzi și blesteme.
Aveam
o misterioasă întâlnire cu noaptea
atunci
când pentru prima oară lumea s-a oprit
ca să mă aștepte.
Îi spuneam în gând
noapte, logodnica mea,
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Păun din Plămânul sălbatec (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustiia de ziar
[poezia de azi]
{a devenit stafia
{umbra necuvântării...
nu urma necuvintelor
nu dorul...
ne-fața ne-generației
scheletul lui Nimeni
(secul douăzeci)
din cufărul spart
cu cheia franceză strâmtă,
tăcută,
încordată cu Beat
jos în lumina străzii
pustii de ziar...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dualitate
Ești nehotărât: ba atragi, ba respingi!
Ești țărmul, salvarea, ești stânca mortală,
ce-n plină furtună n-ai vrea să atingi,
dar ești și lumină, fantomă duală!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maytrey
Se întâmplă trenuri către soare
Precum lumina de cocor
Și chiar în lună ard marfare
De duhul întâmplării lor.
Ninge veșnicia peste gări buimace
E mai împovărată cu o vină
Și iată doamnă Maytrey
Ce singuri ardem în lumină.
Ne duc gondole de iluzii
Pe mări de clipe translucide
Și văd în urma noastră ninsă
Poarta singurătății cum se-nchide.
Aud în marile zăpezi
Chiar înserarea cum coboară
Tu ești fantoma unui tren
Care plutește într-o gară.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre fantome și lumină, adresa este: