femei şi ofiţeri

Venera (se apropie de pat): Poate că nu se simte bine... Uneori, bărbaţii se pierd complet, în faţa femeilor... Poate că domnul ofiţer trebuie mai întâi resuscitat. Şi abia la urmă excitat...
Lady Robinson: Aşa e! Unii bărbaţi sunt tare emotivi. Cum văd o femeie dezbrăcată, încep să sforăie!

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i aia o damă de companie? După ce ofiţerul se satură de ea, o dă şi companiei...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia: Ah! Mă dezintegrez, ca o stea căzătoare... Simt că trec în stare de fuziune...
Bărbatul: Să anunţăm prefectura! Direcţia pentru calamităţi naturale! Situaţia a devenit incendiară...
Ofiţerul: Asta ne mai lipsea! Un incendiu! Abia am zugrăvit biroul...
Femeia (cu voce gravă):... Un foc lăuntric mă mistuie...
Ofiţerul (scoate în grabă un extintor din dulap, apropiindu-se de Femeie): Stingem imediat! (Către Autor şi Bărbat.) Să vă fie învăţare de minte! Nu mai lăsaţi niciodată subiecte inflamabile la îndemâna femeilor...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Toţi scriitorii sunt nişte asasini! Inventează personaje, le dau speranţe... După care le omoară, cu o singură împunsătură de condei! Sau, lucru şi mai grav, le obligă să se căsătorească...
Ofiţerul: Bine, dar eu nu văd nimic. Cum arată, de fapt şeful dumneavoastră?
Bărbatul: Imaginaţi-vă un bărbat între două vârste, cu o cutie de mandolină pe umeri... Cu o femeie goală în loc de creier...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofiţerul: Şi unde este acum Femeia?
Bărbatul (izbucneşte în lacrimi): A rămas la el! Autorul o ţine închisă în bibliotecă! Vreau să reclam şi acest aspect...
Ofiţerul: Şi ce face Autorul cu soţia dumneavoastră, acolo, în bibliotecă...
Bărbatul: Face absolut tot ce pofteşte...
Ofiţerul: Vă rog să fiţi mai clar!
Bărbatul: Domnule! Mi-e frică să vă spun...
Ofiţerul: Formidabil! Fac lucruri aşa îngrozitoare?
Bărbatul: Soţia mea este o femeie serioasă! În schimb, el, Autorul e un tiran sadic.
Ofiţerul: Fiţi mai clar în exprimare!
Bărbatul: Ea, sărmana, tace şi se supune. Nu are voinţă proprie. E tot un personaj...
Ofiţerul (notează): Concret! Ce face autorul cu soţia dumneavoastră, acolo în bibliotecă?
Bărbatul (plângând): O violează, domnule ofiţer...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofiţerul: Cum adică, pervers... Vreţi să spuneţi că...
Bărbatul: Exact...
Ofiţerul (curios, ezitant):... adică... în timp ce fac dragoste...
Bărbatul: Da, domnule! O obligă pe biata femeie să strângă în braţe Dicţionarul Explicativ! Limba literară îl excită la nebunie! Vă puteţi imagina aşa ceva?
Ofiţerul (notează): Dicţionarul explicativ?
Bărbatul: Da!
Ofiţerul: Care ediţie?
Bărbatul: Ultima! Cea elaborată de Institutul de Lexicologie şi Lexicografie...
Ofiţerul: Extraordinar...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cupluri

Pe rege, dama albă îl înşeală
În turn c-un ofiţer voinic, hoţeşte,
Iar calul alb tot freamătă-n zăbală:
O iapă neagră aprig îl doreşte.

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Odiseea pieselor albe şi negre (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gardă

Un ofiţer din post a fost chemat
De dama albă, candidă şi pură:
- În gardă, ştiu, acum eşti ocupat,
Dar te aştept cu drag, când ieşi... din tură.

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Odiseea pieselor albe şi negre (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul (disperat): Ajutaţi-mă, domnule ofiţer! Vă implor! Ajutaţi-mă!...
Ofiţerul (sare de pe scaun, apropiindu-se de Bărbat): Liniştiţi-vă, domnule! Ce s-a întâmplat?
Bărbatul: Trei femei aleargă pe urmele mele! Spaima, Groaza şi Teroarea!
Ofiţerul: Vă rog să vă calmaţi! Păreţi un bărbat echilibrat.
Bărbatul: Nu pot! Frica a devenit pentru mine un mod de viaţă!
Ofiţerul: Tremuraţi în mod nejustificat, stimate domn!
Bărbatul: Tremur independent de voinţa mea!
Ofiţerul: Nu trebuie să vă temeţi! Trăiţi într-o republică parlamentară!

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Adriano de Armado: Acestea fiind spuse, mărturisesc că sunt îndrăgostit şi, aşa cum e fundamental pentru orice ofiţer să iubească, la fel iubesc şi eu o tânără femeie de la fundamentul societăţii. Dacă simpla fluturare a sabiei împotriva şopotului dulce al amorului m-ar scăpa de gândul necurat, aş lua Dorinţa prizonieră şi aş oferi-o oricărui curtezan francez în schimbul unor rafinate politeţuri. Dispreţuiesc smiorcăitul, cred că ar fi mai bine să-l înjur pe Cupidon de toţi sfinţii. Consolează-mă, băiete: dă-mi exemple de mari bărbaţi îndrăgostiţi.

replici celebre din piesa de teatru Zadarnicele chinuri ale dragostei, Actul I, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1598), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorba aia

La numai 15 anişori,
Aveam o creştere aleasă.
În pension făceam furori,
Dar eram tare ruşinoasă.
Şi când cu Nicuşor vorbeam,
Mi-ardeau obrajii ca văpaia...
Ţiu minte, cât de mult roşeam,
Când îmi spunea de vorba aia.

Într-o duminică, fiind cald
Şi cum văzduhul sta să fiarbă,
M-am dus la gârlă să mă scald,
Şi mi-am pus hainele pe iarbă.
Dar Nicuşor sta-n iarbă strâns
Şi mă privea cum făceam baia,
Mi-a fost ruşine şi am plâns,
Fiindcă-mi văzuse vorba aia.

Prin Cişmigiu, cu pas grăbit,
De la pension mergeam spre casă

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Africa

Deşertul gustă galben în gura mea
ierburi amare într-o vale strâmtă
ape subterane aşteaptă sub roci
ploaia ce va cădea peste 5 ani
la sud de cataracte

Iar noaptea: ocean albastru-negru
umplut cu sunete de nispuri mişcătoare
Cicade plutind prin aer
ca o respiraţie grea, un cânt cu gust de cenuşe
vibrează printre dinţii albi
un semn lăsat de vânt.

Undeva licăreşte Steaua Sudului
stau pe spate şi
ascult fascinat
bufniţa deşertului
în singurătatea ei
vârtej de vise uscate.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Grauenfels din Etnii, Naivul si Profanul (2018)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pohod la şosea

De mult se vorbea,
Se tot auzea
Că are să fie
Mare bătălie
Şi că-n Bucureşti,
Au de gând să vie
Oştile ruseşti,
Căci de-aici se poate
Laolaltă toate
Lesne să păşească
În ţara turcească.

Vreme a trecut,
Şi nu s-a văzut
Un muscal măcar;

Toţi îi aşteptau
Însă în zadar:
Ruşii nu soseau.
Trecu ce trecu

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

O săptămână cu femeia albastră

te-au dus la spitalul de nebuni
ai nevoie de linişte ziceau şi de un pat bun
se scumpise brânza de capră (încă de luni)

marţi vă băgau (în nas) câte o pană de gâscă plouată
curăţau gândurile ca pe sinusuri
puncţie mentală îţi facem (erai în armată)

culcat (zicea sergentul) sforăiaţi cu gândul la femeia albastră
era departe dar vorbea frumos (vorbea cu sânii)
miercuri auzeai cum apare la fereastră

joi mai era acolo (la nebuni) un maior de securitate
l-au închis într-o cameră fără lumină
vă împuşc pe toţi (ar fi zis) ba o-mpuşti pe mă-ta în spate

vinerea se dezbrăcau cucoanele de ofiţeri se dădeau una pe alta cu tuş
râdeau ţinându-se de păr (aşa ieşeau în curte)
veniţi înapoi proastelor iaca venim acuş

[...] Citeşte tot

poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt tren

trece prin gara noastră
veche şi părăsită de şobolani
întâi ei părăsesc trenul
l-au ros de la osii la cupolă
a rămas mecanicul de locomotivă
şi mersul trenurilor din secolul trecut
ei sunt veşnici de material plastic
nedegradabil şi neconsumabil
în gara noastră încetineşte
un soldat cu uniforma nou nouţă
de o culoare cenuşiu închis
sare în ultimul vagon
fumul îl primeşte cu drag
o femeie cu ochii sclipitori
puţin duşi mai mult aduşi
îi cere un foc pentru ţigara
care fumegă în legea ei
are o voce nesigură
buzele se strâmbă uşor
soldatul scoate bricheta zippo

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Viaţa ca o tablă de şah" de Violetta Petre

Regina, ce pe tablă şade,
Învăluită în mister,
Făcea, călare, escapade
Iubindu-se c-un ofiţer.

Suind în turn, îndrăgostiţi,
Simţind cum inima le arde,
Cu patos se iubeau, păziţi
De trei pioni cu halebarde.

Fiind dorinţa arzătoare
Şi totul transformat în scrum
Chemă regina-n graba mare
La ordin, celălalt nebun.

În timp ce timpul iute zboară
Şi-amorul fără de repriză,
Partida, şi a treia oară,
Părea că merge spre remiză.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicolae Paul Mihail – Opera Omnia

Analizându-ţi mersul solitar
Prin mori de vânt şi străzi incendiate,
Astăzi serbăm pe marele zidar
Ce-a ridicat din litere CETATE.

Din opera-ţi de iau eşantion
Spre-a arunca-n trecut doar o scânteie,
Văd că-ncepuşi să urci în Panteon
De mult, cu "Cibernetica femeie".

Şi dac-ai scris la "Posturi clandestine"
Doar într-un an, însă cu mult nesaţiu,
Ai scos "Războiul undelor senine"
Ca şi "Potirul Sfântului Pancraţiu".

Lansaşi apoi un "Damen vals" satiric
Ca ofiţerul cu trăiri galante
Ca astăzi noi să navigăm oniric
Zburând "Pe-aripa vântului de noapte".

[...] Citeşte tot

poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul tău, "Măicuţă"

Se opreşte lângă o cruce, înnegrită peste vreme
Şi-nchinându-se încearcă cu o frază să o cheme:
- Mamă! Chipul tău trăieşte, l-am avut mereu cu mine,
Pribegind în lumea mare, el mi-a dat puteri depline.
Apoi... tace şi se pleacă peste piatra-mbătrânită,
Cu tristeţe o măsoară, c-o privire-ncremenită.
Dacă ar putea sunt sigur, s-ar îmbrăţişa cu dor
Şi o lacrimă fierbinte ar cădea din ochii lor,
El, iar spune toate cele, cum a fost şi ce-a făcut,
De când ea se odihneşte, generaţii au crescut.
Ea, ar întreba desigur: Dragul mamii, cum o duci?
Te-am "lăsat" copil de-o şchioapă, ai nevastă, ai şi prunci?
- Am venit maică la tine, de la mare depărtare,
Memorându-ţi amintirea, să mă-nchin, să las o floare
La mormântul tău cel sumbru şi castanul ce se-ndoaie,
Ce-a crescut şi-mbătrâneşte de atâta vânt şi ploaie,
Lângă crucea ce-nverzeşte, de licheni şi mucegaiuri,
Într-un cimitir ce-mi este amintiri pe aceste plaiuri,
Ca să-ţi povestesc viaţa, ce-am trăit-o şi-o trăiesc,
Anii buni sau trişti de-o vreme, ce mereu mă-nbătrânesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!