femei şi pompieri

Femeia este un pompier piroman: ea pune focul şi tot ea îl stinge.

aforism de George Geafir din Strigătul tăcerii (2009)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile care nu ştiu să zâmbească mă fac să mă gândesc la o muzică de pompieri în Paradis.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cunoscut o femeie frumoasă foc şi una urâtă pompier.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia pompier

Când o văd cum se întinde,
Foc în inimă mi-aprinde.
Pompier, o vreau pe ea
Să stingă inima mea.

epigramă de Dumitru Delcă (13 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feminin singular

Etern feminin şi eterna mazetă gogomană!
Fă-ne-a juca, paiaţe plătim pentru decor!
Îţi luminăm şi rampa... Şi tu-n culise, vană
Poţi trupul să ţi-l dărui pompierului uşor.

Pe-ai noştri umeri biciul pleznească-şi dulcea-ţi toană
Genunchii ţi-ncunună... şi junii cerbişori;
Râzi! Hai, arată-ţi dinţii... dar... avem zbiri de goană.
Şi-n noi ceva ce-aduce-a eunuc şi perceptor.

... Ah, pari a nu pricepe?... Nici eu. - Dar fă pe zâna,
Suntem beţi: te-nvârteşte! Şi plaţi. Fă pe hapsâna!
Hai, biciuie-ţi paşaua, umilu-ţi servitor!...

Să ştii să cazi, pe urmă! - dar cazi, păstrându-ţi harul -
Şi pe nisipul nostru să nu îţi laşi tiparul!...
- E-n slujba de femeie şi de gladiator.

sonet de Tristan Corbiere din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Taşcu Gheorghiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urgenţă la 112

Se-aude răcnetul muierii
Aproape de nestăvilit:
Să vină iute pompierii
Că-mi arde tare de iubit.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între pompieri (mobil - frica)

Intră-n criză şi-n belele,
Căci în drumul lor spre stele
Operaţiunea lor
Vor s-o dea... femeilor!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principalul conflict dintre bărbaţi şi femei, din punct de vedere sexual este că bărbaţii sunt precum pompierii. Sexul este o urgenţă şi, indiferent de ceea ce făceau înainte, pot fi pregătiţi în două minute. Pe de altă parte, femeile sunt precum focul. Actul este foarte incitant, însă, condiţiile trebuie să fie exact potrivite pentru ca el să aibă loc.

citat din Jerry Seinfeld
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudat cum femeile se ruşinează de caracterul lor interior de zână, în timp ce bărbaţii afişează întotdeauna cu mândrie caracterul lor interior de cowboy sau de pompier.

citat din Dawn French
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşert

Au luat foc pădurile, miriştea,
melcii au luat-o la fugă care-ncotro...
Pompierii trag de ploaie
aşa cum amanţii
trag de sânii femeilor înfierbântate,

nimic din ce-am visat -
doar geamul deschis către moarte.

Ieşi, îţi spun, din inima mea,
şarpe cavernos,
trag de cravata cu picăţele, se-năbuşă,
acesta este spasmul neruşinării
celor ce trec
prin sângele hoaţelor de bărbaţi,

mă opresc să respir
şi toate lucrurile devin inutile,

la ceasul acesta mă-ntreb

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia: Scumpi!... Un foc interior mă mistuie! Ard toată! Parcă aş fi Biblioteca din Alexandria...
Bărbatul: Tu te aprinzi foarte uşor... Natura ta este inflamabilă... Eşti o fire incendiară...
Femeia (îşi duce, speriată, mâna stângă la sân): Doamne, ce febră m-a apucat!...
Bărbatul (sincer): Îmi pare atât de rău...
Femeia (tremură): Ard, Scumpi! Sunt toată numai o flacără!... Nici nu mai ştiu, dacă sunt eu, sau cenaclul "Flacăra"...
Bărbatul (cu pasiune): Mami!...
Femeia: Te rog să mă ajuţi, dragul meu!
Bărbatul: Ce să fac?... Să chem salvarea sau pompierii?...
Femeia (tandră):... Nu, Scumpi... Vino mai aproape... Aşează-te aici, pe genunchii mei, dragule...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senzaţie

Femeia aia superbă
De felul ei splendidă
Cu argumente la vedere
De care s-a îndrăgostit
Mai deunăzi poetul
Era în uniformă de pompier
Ea lupta cu incendiile
Dar a aprins un foc
În sufletul poetului
Şi venise în control
Cu echipă ei cu tot
Trei zile a durat
Atunci controlul
Şi s-a lăsat cu amenzi
Până la urmă
Dar asta nu a diminuat
Ci a amplificat
Iubirea poetului
În orice direcţie
Chiar şi pe sens interzis.

poezie de David Boia (16 mai 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robin: Dar te-am văzut cum împingeai femeile şi copiii din calea ta într-o panică nebună! Te-am văzut cum i-ai trântit la pământ! Şi când ai ieşit, i-ai lăsat pe ceilalţi în urmă!
George: Aparent. Aparent, pentru un necunoscător, pot să înţeleg de ce aţi avea impresia asta. Ce părea împins... ce părea trântit... era o precauţie de siguranţă! Într-un incendiu, stai aproape de pământ, nu-i aşa? Şi când am ieşit pe uşa aceea, nu lăsam pe nimeni în urmă! Oh, de fapt e exact invers! Mi-am riscat viaţa ca să mă asigur că ieşirea era liberă. Alte întrebări?
Pompierul: Cum trăieşti cu tine însuţi?
George: Nu e uşor.

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminile din ferestre mureau încet

la spectacolul de sfârşit de an
unde cardinalul are pălărie roz
şi degete subţiri pline de inele grele
la orgă cântau două contese îndelung apretate
la trompetă cântam doar eu
şi pentru asta îmi dădeau
în fiecare zi o masă caldă
şi mă bucuram şi mai veneam

cel mai greu îmi era
să urmăresc pompierul de serviciu
care pedala tot timpul prin faţa altarului
pe deja binecunoscuta
bicicletă roz
cu două dungi subţiri
şi fără ghidon

ca un făcut
luminile din ferestrele oraşului
mureau încet mureau de frig

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada încornoratului pirpiriu

Omul bun e păgubos şi pe faţă şi pe dos
Şi pe dunga banului şi-n gura băcanului
Cum o dă şi cum o-ntoarce cum o strânge cum o stoarce
Tot el cade pe nasoale cu flitu din sarsanale

C-aşa se-ntâmplă cu mine tocmai când dădui de bine
Şi când făcui şi eu cheag din care să bag la jgheab
Halimos de zile mari cu languste şi homari
Şi şampanii cu fâs-fâs din spume de jos în sus

Hopa hopa Europa-i naşul!

Asta la prima vedere că langusta mea-i muiere
Şi homarii-s turnători când îţi bagă strâmba mori
Că te dă pe mâini umblate când pe date când pe luate
Când date peste muian când luate din caraiman

C-a rămas şampania paştii şi grijania
Lu Pandele lui acolo care m-a dublat în solo
Ca să mi-o soarbă-nspumată când o scarpină la noadă

[...] Citeşte tot

poezie de George Astaloş din Pe muchie de şuriu (1999)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşirea de serviciu

Azi nu se lucrează, se-nchid lacătele, se trag obloanele.
Vine ursul să ne întindă oasele, să ne calce în picioare.
Străzii acesteia de pulberi n-o să-i mai rămână nici numele,
Oficiul Stării Civile se va muta într-o moară încăpătoare,
iar darul de nuntă cel mai sigur va fi tradiţionala jimblă cu sare.

Daţi-vă jos, clopotari adormiţi pe funii, ucenicii voştri
îşi doresc de-o viaţă să mănânce şi ei o pâine!
S-au mai împuţit apele Veneţiei aşteptând întoarcerea lui
Ştefan ce Mare ca să-şi răscumpere păcatele.
Visând într-una la patimile purificatoare, s-au înmulţit
ciorile-n gard şi beţivii neamului, zarurile măsluite îşi
decantează spuza în târtiţele puilor prăjiţi.

Mama soacră ţipă că a ologit-o lumina, vecina aia singură,
de la 4, iar s-a încurcat cu pompierul din schimbul 3, iar
şi-a dat foc la casă. Războaiele civile beau Marghiloman
şi mănâncă icre la "Dragomir", în timp ce fetiţele deochiate
adorm în scaune, sub ventilatorul mare al frizeriei.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe când mă bărbieresc

tu eşti salvarea mea, eşti miliţia mea, eşti pompierii mei,
tu eşti odorul meu, deodorantul meu, parfumul meu cu pompiţă,
tu eşti submarinul meu nuclear
eşti casa scânteii dizolvată în nori.

eşti luceafărul meu, eşti festivalul meu, scala mea,
ai atâta farmec, chanel, coty şi emotion,
ai atâta helena rubinstein în privire, atâta donna summer în voce
eşti piaţa amzei răvăşită de vânt.

ah, domnişoară, ba nu, profesoară!
deloc domnişoară, dar tovarăşa profesoară!
ce-ţi face şcoala de tip nou din pantelimon
cu chioşcul de covrigi şi napolitanele "stadion"?
copiii spui că sunt drăguţi, te iubesc,
(băieţii dintr-a opta poate dincolo de firesc)
şi tu îi iubeşti
şi le spui conjugări şi poveşti,
să-şi pună panglicuţele şi să aducă maculatură...
pas cu pas facilitezi accesul lor la cultură!

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu din Totul (1985)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!