fier şi viaţă

Viaţa omenească e aproape ca şi fierul. Dacă o întrebuinţezi se uzează, dacă n-o întrebuinţezi, o distruge totuşi rugina.

citat clasic din Cato
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există două comori în viaţă: o sănătate de fier şi o conştiinţă fără pată.

citat din Samuel Hahnemann
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci şi cu convingeri, cu admiraţie, cu simpatie. E superficial să spui că bumbacul, fierul sau banii sunt regii lumii; există stăpâni care ne fac oricând să uităm pe aceştia. Dragostea o face. Caracterul o face. Oamenii trăiesc prin credinţele lor.

citat celebru din Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disciplina

Pentru viaţă, un tezaur,
Pentru oameni, giuvaier,
Disciplina e de aur,
Mai ales când e de fier.

epigramă de Nelu Ionescu-Quintus din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu înseamnă doar să mărim viteza. Este mai greu să învingem pasiunile invizibile decât să cucerim lumea cu arme vizibile. Este legea iubirii cea care conduce omenirea. În focul iubirii şi fierul cel mai tare se înmoaie.

citat celebru din Mahatma Gandhi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trăi armonios reprezintă o chestiune de tact şi de sensibilitate, de raţiune, echilibru şi permanentă remodelare, o aristocraţie a moralităţii şi educaţiei. Dar aceasta e mult prea greu. E mai uşor să trăieşti după reguli fixe, decât prin tact şi proprie judecată. O moralitate de fier nu e admirabilă, dimpotrivă, e mărturia spaimei în faţa vieţii, a inabilităţii de a te descurca. Într-un cuvânt, confuzie, slăbiciune de care ar trebui să ne fie ruşine, nu să ne mândrim cu ea.

Aldous Huxley în Viermele lui Spinoza
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua aceea a fost o zi de neuitat pentru mine, căci a adus mari schimbări în sufletul meu. Dar aşa se întâmplă în viaţa oricărui om. Închipuiţi-vă că o anumită zi n-ar fi existat şi gândiţi-vă ce deosebit ar fi fost drumul vieţii voastre. Voi, care citiţi rândurile acestea, opriţi-vă o clipă şi gândiţi-vă la lanţul lung de fier sau de aur, de spini sau de flori care nu v-ar fi legat niciodată dacă prima verigă nu ar fi fost făurită în ziua aceea neuitată...

Charles Dickens în Marile speranţe, IX
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sahara

Degeaba strigi
Domnule cu şapte covrigi.
Hulubăria e încuiată
pentru orice rimă, pentru orice fată.

Bate la cer
cu toiag de fier,
bate la pădure
cu armură de mure.
Poate acolo
o mai trăi Apolo.

La noi e tristeţe.
Au murit bietele precupeţe.
Caişii au îngenuncheat
peste marele hat
şi alungat cu resteul
a fugit curcubeul.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum", anul I, nr. 11 (mai 1940)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe betoane, sticlă, fier şi pietre în lumea în care trăim şi prea puţine flori!

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia boala mea a ta a lui a ei

Popor bolnav de Eminescu
ţară bolnavă de poezie
când naşterea ce firescu
înseamnă moarte să fie

Ţară bolnavă de poezie
pământ bolnav de cer
apţi cu toţii de pustie
viaţă de poet stingher

Pământ bolnav de cer
la naştere ce nefirescu
vers de aur vers de fier
popor bolnav de Eminescu

Ţară bolnavă de poezie
Luceafăr dor în pribegie

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 iunie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patriotismul presupune că globul nostru este împărţit în mici locuri, fiecare dintre ele fiind înconjurat de un gard de fier. Cei care au avut norocul să se nască într-un loc anume se consideră pe ei înşişi mai buni, mai nobili, mai însemnaţi şi mai inteligenţi decât fiinţele umane care trăiesc în oricare alt loc. De aceea, este datoria oricui, care trăieşte într-un anumit loc, să se lupte, să ucidă şi să moară în încercarea de a-şi impune superioritatea asupra altora.

citat din Emma Goldman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dorul meu

În dorul meu de răzbunare
Să am un braţ de fier
Eu aş sdrobi far' de-ndurare
Ca trăsnetul din cer.

Tot ce în astă lume mică
Măreţ mi s-a părut
Şi-n astă viaţă de nimică
Etern eu am crezut.

Şi-atuncia când tu o ruină
Vei fi în faţa mea,
Eu nici măcar a ta ţărână
Nu voi putea ierta.

poezie celebră de Veronica Micle din Convorbiri literare (1881)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce fel de tren

Ce fel de tren marfar eşti tu
dacă ţi-e trupul meu şină de carne;
Cel fel de măr eşti tu
dacă ţi-e ramură viaţa mea?

Eu locuiesc într-un tril
de privighetoare.
Dorm cu ceafa pe nota Do
şi-mi încalţ piciorul
într-un saxofon.

Du-te, îmi strigă ciocanul.
du-te,
du-te idiotule de cui de fier,
du-te;
Nu vezi că te bat în palma
unui crucificat?!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce plâng

Nu mai am lacrimi, mamă, să te plâng
am fost secat de spaima dinainte
când presimţeam în mine cum se frâng
secundele cu gust de oseminte

Când mă înfricoşa şi gândul chiar
că te voi pierde într-o zi amară
când adormeam pe evangheliar
visând să mai trăieşti până la vară

Atunci plângeam, eram într-un extaz
al disperării pentru ce-o să vină
înlănţuit pe stânci din Caucaz
mă sfârtecau mari vulturi de lumină

Acum e pace pe pământ şi-n cer
ce-a fost să fie s-a-ntâmplat odată
iar trupul meu cu lacăte de fier
are fântâna plânsului secată

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingegno, în toscană nu înseamnă numai deşteptăciune binecuvântată şi mai mult decât mediocră, ci şi crestăturile sau şanţurile de fier săpate pe lama cheilor care servesc la descuiat. Aceste două sensuri nu sunt apropiate numai în dicţionar. Cu deşteptăciunea intri peste tot, înţelegi aproape totul şi placi multora. E paşaportul vieţii. E şperaclul universal al uşilor şi al posturilor în care îţi poţi face o situaţie.

Giovanni Papini în Un om sfârşit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei

Ei vor veni. Stând după colţ.
Au poate gândul să-i întoarne?
Eşti numai spaimă, eşti de carne.
Au ghiare lungi, de fier au clonţ.

Cu toate simţurile goarne,
Trăieşti uciderea de bolţi.
Ei au copite şi au coarne,
Au puşcă şi în puşcă gloţ.

Călări pe cai de-apocalipsă,
Din a pământului elipsă
Făcând verigheta nunţii lor:

Ea-nseamnă dansul rotitor
Al stelelor, în ochi ce mor,
Şi două mii de ani eclipsă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul ploii

Îi lucesc în iarbă ochii adânci de ploaie,
Cred că e rănită pasărea-văpaie...
Când răsună glasul muntelui de fier,
Inima vântoasei tremură în cer.

Poa' să fie duh căzut din paradis -
Ce să fie, mamă, pasăre ori sfinx?
Cum zice legenda, s-a întâmplat odată,
Duhul prinse viaţă într-un fir de apă...

Nu este nălucă din vremuri uitate,
E sufletul ploii venit de departe.
E demult acolo, l-am văzut cândva,
Era piatră seacă, pământ nu era.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Copilul şi Norul
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimia durerii [Alchimie de la douleur]

Unul te cântă cu ardoare,
Altul, Natură, jalea-ţi spune!
Cel care zice: Îngropăciune!
Altuia-i zice: Viaţă, soare!

Tu, Hermes, sfetnicul meu tainic,
Ce mă intimidezi cam tare,
Mă crezi un Midas, rege mare,
Şi alchimistul cel mai jalnic;

Fac fier din aur pentru tine,
Şi iad din rai, cum ştiu prea bine;
În giulgiul norilor, pe creste,

Văd un cadavru drag cum vine
Şi-atunci pe ţărmuri largi, celeste,
Fac sarcofage de poveste.

poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare

Ca un glob de aur luna strălucea
Şi pe-o vale verde oştile dormea;
Dar pe-un vârf de munte stă Mihai la masă
Şi pe dalba-i mână fruntea lui se lasă.
Stă în capul mesei, între căpitani
Şi recheamă dulce tinerii săi ani.
Viaţa noastră trece ca suava rouă
Când speranţa dulce ne surâde nouă.
Astfel astă dată viaţa lor cura;
Cugetele triste nu-i mai turbura;
Luna varsă raze dulci şi argintoase;
Austrul le suflă coamele pletoase;
Căpitanii toarnă prin pahare vin
Şi în sănătatea lui Mihai închin.
Dar Mihai se scoală şi le mulţumeşte
Şi luând paharul astfel le vorbeşte:
— "Nu vă urez viaţă, căpitanii mei!
Dimpotrivă, moarte, iată ce vă cei!
Ce e viaţa noastră în sclavie oare?
Noapte fără stele, ziuă fără soare.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu din Legende istorice (1865)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars politica

Metalele, pe-al vieţii drum,
Sunt semnul că uităm de cer:
La vremile de PLUMB, de-acum,
Ne-ar trebui moral... de FIER!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!