flori şi petunii

Convorbire telefonică cu sora Tita din Austria

Când m-a sunat la telefon
Sădeam petunii pe balcon.
Când gătarăm de vorbit,
Petuniile-au înflorit...

epigramă de Ion Cicală din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale

azi plouă cu petale
din vişin şi cireş...
se-aştern pe jos în cale
ascund în nopţi poveşti!

sub ramuri înflorite
tristeţea n-are loc
de sus zâmbesc petunii
la un balcon de bloc...

şi-aşa privind şăgalnic..
un Cupidon copil...
adună-n braţe grabnic
petale... şi-un zefir...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor! ...

Mi-e dor de veri cu lacuri nesfârşite
Ce-n flori de nuferi au sădit lumina,
De crinii ce-au înmiresmat grădina,
De flori de mac prin lanuri rătăcite!

Mi-e dor de trandafirii albi din glastră,
De tufele albastre de verbină,
Să văd ciorchinii grei de la glicină
Ce îmi aduc seninul la fereastră!

Mi-e dor de râurile de petunii
Care-au făcut risipă de culoare,
Pictând cu-o nuanţă fiecare floare
Şi împletind o punte-n noapte lunii!

Mi-e dor de veri cu zvelta lor lavandă,
De spicele ce freamătă-n câmpie,
Să gust din tihna răsărind din glie,
Pierdută-n balansoarul din verandă!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii şi alţii

Unii poartă-n sân scrisori,
Alţii doruri şi suspine,
Unii s-ar iubi-ntre flori,
Alţii... în mătăsuri fine.

Unii-s prinşi cu groase funii,
Alţii doar cu-n fir de iarbă,
Unii-ţi dăruiesc petunii,
Alţii... fug spre clipa oarbă.

Unii spun că eşti prea mică,
Alţii că iubeşti nebun,
Unii ar vrea... dar le e frică,
Alţii... gustă tot ce-i bun.

Unii vin pe înserate,
Alţii abia-nspre zori plecară,
Unii ştiu că se mai poate,
Alţii... tremură pe afară.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodii de toamnă

I

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.

Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fâneţele.
Toate florile şoptiră,
Întorcându-şi feţele.

Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.

Mai târziu, o coţofană
Fără ocupaţie
A adus o veste-n goană

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori stem

Ce simplu-i peisajul lumii;
doar câteva culori perene
de-albastru, verde, cafeniu
şi gri, că-n rest liliachiu
e doar frugal în flori, petunii,
cum roşu-i când se sparg din vene
şi vineţiu e nor năvalnic...
cum goldu-i aurul, de falnic.

Ce simplu, e făcut din tonuri
de nuanţe sacre, demodate,
ce doar subtil... melanj se fac
în floare, fructul din copac,
înmiresmând de gust palate
le parfumând 'n extazic, drog
din flori ce în amor se rog
reginele să-şi facă tronuri
de miere... sângele din must.

Natura-i linişte, în simbol

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar o zi mai râd a floare...

Azi arunc broboada sură şi dau liber la coşmar,
Arunc lanţurile toate la fier vechi şi-mi fac un dar:
Scutur pomii de petale şi mă-mbrac în liliac,
Din lăstari de sălcioară coroniţă am să-mi fac.

Pun narcise la revere şi crăiţe la mijloc,
O liubelie pe frunte şi pe gene un boboc
De petunie albastră, ca albaştri ochii mei,
Să te cheme, să te soarbă. Şi-n ureche brebenei,

Să-mi atârni, iubite, galben, purpuriu sau auriu,
Lângă tâmplă unde timpul s-a machiat în argintiu.
Şi din iarba fremătândă ce se zbate pe sub paşi,
Să-mi faci pat de noapte bună şi-aşternut din toporaşi.

Şi să mă-nveleşti cu tine-n dimineaţa de Florii,
Când eu, violetă-albastră, cu mireasma-mi te îmbii,
Să mai zăboveşti o clipă, cât mai înfloresc în zori.
Apoi, poţi să zbori, iubite printre cârduri de cocori.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfăţişarea lui Harry Potter nu îl făcea plăcut de vecini, care erau genul de oameni care credeau că aspectul neîngrijit trebuia pedepsit prin lege, dar, cum în seara aceea se ascunsese după o tufă mare de hortensii, era invizibil pentru trecători. De fapt, singurul mod în care ar fi putut fi reperat era dacă unchiul Vernon sau mătuşa Petunia ar fi scos capul pe fereastra de la sufragerie şi s-ar fi uitat direct la stratul de flori de dedesubt.

J.K. Rowling în Harry Potter şi Ordinul Phoenix
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pamflet pentru abundenţa florilor

Ce flori esenţiale mi-ai adus,
Iubitul meu, pe soclu roz-bombon.
Aproape că le-aş pune papion.
Cred că iubirea noastră-i dar de Sus!

Ţi-aş da să guşti puţin dintr-o cianură,
Adusă de departe, de prin Vest,
Acum că primăvara-i în protest
Cu toporaşii morţi de la căldură.

Cum e la tine-acolo, este cald?
Eu, ca în orice zi, pe inorog,
Alerg să te zăresc zâmbind! Mă rog...
Aş vrea să spun ceva şi de smarald,

Şi de petunii. Stai, alea nu-s toamna?
Cine mai ştie?! Flori sunt peste tot!
Şi nu mai pot cu-atâţia fluturi! Pot
Să fiu o zână şi să fac pe doamna!

[...] Citeşte tot

pamflet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică de iarnă

Legată-i iarna cu prea multe funii,
Gerilă face acte de bravadă,
Atât de gros e stratul de zăpadă...
La fel cum e obrazul pe la unii.

Nu vezi ţipenie de om pe stradă,
De parcă-ar năvăli tătarii, hunii,
Stau toţi în casă şi-admirând petunii
Ori alte flori, tristeţea şi-o deznoadă.

Trei luni de iarnă sunt, diamantine
Ce scot cojoace de la naftalină
Şi din păduri, copaci cu rădăcină.

Iar defrişorii-or face mutră sumbră
În lunile de zăpuşeală pline,
Că n-or avea pe unde sta la umbră.

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crinul Tigru

Crinul se înălţa sfidător în mijlocul grădinii,
în centrul rondului de petunii, ca o cupă de cristal
din care s-au sorbit cele mai fine şampanii...
îşi desfăcea nepăsător cu semeaţă pudoare
petalele curbate ca un mănunchi de iatagane
ca fusta plisată a unei mândre fecioare
ca o afirmaţie sfidătoare
ca o mână întinsă acuzatoare -
petalele sale sclipeau ca neaua proaspăt căzută
pe-alocuri stropite de mici pete rubinii
ca obrajii fetelor ce aud prima oară vorbe de dragoste
staminele sale aurii ca vârful razelor de soare
ca nişte sipete încărcate cu dulci nestemate
lăsau grele insecte îmbătate de licori aromate --
pistilul lung şi fragil
ca un semn de exclamaţie
ca un corn de melc ieşit la plimbare
îşi întindea nasul adulmecând polenul fertil
tulpina se avânta arogantă spre cer
ca un neclintit ienicer

[...] Citeşte tot

poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fidelitate

şi totuşi!
nu mă voi duce prea departe
de mine!

cireşul aşa de impersonal pentru alţii
rămâne-ncrustat intimităţii mele
grimasele lui în zăpezi... florile inundate
în iubiri nu întotdeauna uşor de purtat

fereastra închisă într-o lume
împuţinându-se afectiv
dârele ei de sânge împreunându-se-n mine
presentimentul acela al trecerii
când mâna fărâmiţată întâlneşte timpul

chipul strămoşilor se adună!
toate acele tufe de trandafiri uitate în pământ
în rătăcirea bolnavă a omului
mult prea fricos să privească în sine

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind marea şi bărcile cu pânze

mi s-a părut bătrâneţea
invenţia timpului
ca noi oamenii să trăim cu frica zilei
de ieri şi de mâine,
să ne privim în oglindă mereu speriaţi că poate
nu ne vom recunoaşte privirea,
gesturile cu care încercăm să convingem că
bucuria de-a fi ne-ar putea face fericiţi dacă moartea
n-ar ocoli foarte mult.

am oprit pe locul unde au murit Adam şi Eva
să las flori:
nici crini, nici petunii,
câteva fire de nu-mă-uita
pentru ca generaţiile viitoare
să-nveţe teama de puterea cuvântului.
circula o legendă potrivit căreia diavolul
a vrut instaurarea Republicii,
nu neapărat uzurparea,
şarpele căzuse la mijloc,

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În februarie ne dăm cu lupii

noaptea o să-ţi pară stranie
necuvioase apucăturile ei: fată mare pe tuşă adesea rămasă
numărând golurile din trotuar/ vidurile din inimă
duşmancă personală de moarte – ţigancă fără de scrupule
prin dinţi mult-prea-albi îţi va trece neputinţele
gigantica dependenţă de mine

cârduri de cocori vor duce în ochi supliciile trupului
toate grămezile acestea atât de facil accesibile puţind a hoit/ a ieşire-din-ceruri
porumbei parkinsonieni vor căra în oase sticle otravite cu petunii
florile mele de altădată strident oxidate în absenţele tale
delirul acesta în care haotic suflete mor strangulate în sânge...
alte formule de duzină/ destinul peticit iară şi iară cu încă o dâră groasă de gemete
şi eu virgina/ (ne)dusa la biserici/ cu memorie de elefant şi coapsă fină până la tine

nicio cosmogonie!
nimic să inspire penuria eului împresurat de dihănii
poate creanga aceasta rămasă dintr-o tristeţe: să fi fost vară? să fi fost mine?
poate amprentele... poate podul silabelor onirice şi foamea teribilă
a lupilor sfâşiindu-şi burţile ca să nu ucidă

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!