Citate despre flori și vals
citate despre flori și vals (inclusiv în versuri).
bujori înfloriți -
tânără invitată
pe scenă la vals
haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O boare de vânt
Pe câmpia deschisă:
În vals florile.
haiku de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreg
Tu ești copacul meu, eu ale tale ramuri,
Mi le ferești de vânt, de viscoliri și ploi,
În valsul primăverii pun verdele ca flamuri
Iar tu îmi mângâi floarea ce înflorește-n noi.
Îți dăruiesc iubire chiar dacă tu nu crezi
Și-ți pare că la altul am inima și gândul,
În nopți cu lună plină și visele-ți veghez,
Adorm abia la ziuă, aștept să-mi vină rândul.
Suntem o lume-ntreagă făcută doar din noi
Și nimeni niciodată nu ne va rupe-n două,
A noastră-i nemurirea căci vieții-am pus altoi
Din dragoste curată în dimineți cu rouă.
Să te zăresc vreodată?-N-am cum... suntem întreg;
De-ar fi să mor cândva- nu pot să te dezleg,
Rămânem o coroană de frunze și de flori
Sub mângâieri de lună, noi, veșnic visători!
poezie de Angelina Nădejde (11 martie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!



Valțul rozelor
Pe verdea margine de șanț
Creștea măceșul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danț.
Întâi pătrunse printre foi,
Și le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Și suspină cum se suspină...
Și suspină cum se suspină...
Albeața lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverii,
La mângâierile-adierii
A tresărit cu dulci simțiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mișcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,
De vântul serii sărutate.
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!


Valsul vieții
Trupul acoperit de nisipul fierbinte al amăgirii
plutește pe aceeași apă împovărată de ani.
***
La casa sufletului am văzut pomii înfloriți
într-o noapte adâncă de prea mult dor.
***
Am vrut să cânt iubirea și noaptea iubirii
dar privighetoarea a spart tăcerea cu trilul ei..
***
Cântecul meu și cântecul de argint al păsării
au înflorit lăcrămioarele într-o singură rugăciune
***
Am vrut să cânt uitarea și durerea uitării
dar luceferii s-au stins înainte de vreme
***
Între cer și pământ, de pra multă singurătate,
asfințirea uscase și ultima alunecare de lacrimă.
***
Cântecul sorții îl deapănă noaptea și ziua
la o întretăiere de cruci bătute de vânt
[...] Citește tot
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Și fluturii plâng, nu-i așa?
Plâng când văd petalele florilor
rupte de vânt;
în nopți,
cerniți
de singurătate
Plng când se îneacă în roua ierbii
și in ploi;
când nu zăresc copii
purtători de bucurie și viață
în jurul lor.
Plang când le este întrerupt valsul cu soarele
și nu mai aud
simfonia pământului;
când le sunt strivite aripile.
Prinși devin triști,
se lasă ofrandă
și mor.
Sunt simbolul
sufletului și al femeii.
Ea - plânge în singurătate
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (1 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
O cascadă de albe gânduri
se revarsă peste pajiștea visului
potolindu-mi setea de veșnicie
lacrimile muiate în albastrul nopții
mi se zvânta la soarele iubirii...
doar tu si eu ne legănăm
în pași nebuni de vals,
exersând dansul fericirii
adesea, ne impiedicăm
în ritmul alert al pasiunii
dar mă las îmbrățișată
de stelele pereche
ce imi luminează pașii,
imi spăl cuvintele și dorul
în privirea nostalgică a lunii
le îmbrac în taina visului ei,
să-ți umplu gândurile, iubite,
cu flori de nu-mă-uita
ce au parfumul sufletului meu.
poezie de Elena Lavinia Niculicea (4 august 2011)
Adăugat de Elena Lavinia Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valsând iubirea
Ardeau în ruguri crinii din priviri,
Și-n vals nocturn de grație divină,
Mi-ai dăruit banal trei trandafiri,
Să-ți scriu cu jar romantica terțină.
O întregire, dansândă -n focul viu,
De patimi și iubiri febrile,
Ne-a voalat nebunul dor târziu
Într-un fermecător ecou de mari suspine.
Și reveneam la versul, scris din crini
Și din polenul lor înmiresmat,
Să mai valsăm amorul, refăcut în chin,
Ce doare-n focul, aruncat peste uitat.
Ardeau în vals de flori săruturile albe
Și ne pierdeam în focul de poeme,
Ca două-nlăcrimate vise tandre,
Valsând iubirea, ce înnebunea devreme...
poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Armonie în amurg
E vremea când pe lujer, în seara ce se stinge,
Vibreaz-asemeni unei cădelniți orice floare;
Acum parfum și sunet de-a valma-ncep să zboare,
Vals trist și moleșeală ce farmecă și-nfrânge!
Vibreaz-asemeni unei cădelniți orice floare;
Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
Vals trist și moleșeală ce farmecă și-nfrânge!
Frumos și grav e cerul ca bolta din altare.
Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!
Frumos și grav e cerul ca bolta din altare;
Și soarele în zare s-a înecat în sânge...
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare
Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!
Și soarele în zare s-a înecat în sânge...
În mine amintirea-ți e-o lacră cu odoare!
poezie clasică de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Vals
cât de asemenea ardere
palma lui înghițind în aer palma ei
ce dulce spaimă în concentrare
peste florile degetelor cu miros de taină
răpită din parfumul de ierburi de pe buze
când ultimele acorduri se sfârșiră
în vrăjită pierdere
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai lasă-mă...
Mai lasă-mă să mă mai nasc odată
În anotimpul cu iubiri promise,
Să am un trup, să mă cobor din vise,
Și-n pași de vals la viață să-i dăm roată.
Mai lasă-mă să-ți înfloresc mălinii
În vara când și frunzele doinesc,
Sub poala timpului, cu dor, să te opresc,
Și să te scald în apele luminii!
Mai lasă-mă să fiu ce nu ți-am fost
Când versul l-ai pictat într-o chemare,
Un țipat alb, de pescăruș pe mare,
Ce-a luat deodată zările la rost.
Mai lasă-mă prin timpul tău de-oi trece
Să-mpart cu tine-n zbor o veșnicie,
Să-ți fiu și eu... mai mult de-o poezie,
Ce pe hârtie versul ți-l petrece.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la flori și vals, dar cu o relevanță mică.
Valsul, călătoriile exotice, pasiunea, buchetele de flori, vorbele curtenitoare devin amintiri din altă lume. Prezentul este alcătuit doar din borcane cu murături, rufe de spălat, vopsea de păr menită să ascundă tot mai multe fire albe, disconfort fizic.
Tudorel Urianu în Fustele lui Mitică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către prieteni
Eu voi rămâne aici, prieteni de o viață,
Căci vreau la geamu-mi ploaia să ascult,
Să văd cum primăvara lin dezgheață
În spații, noi torente de tumult.
Eu vreau să-aud cum frunza se dezleagă,
Cum viața întră pe deplin în ea,
Cum floarea are gustul să-și aleagă
Lumina cerului ce vine de la stea.
Și în acest molcom răpăit al ploii,
Ce îmi trezește noi melancolii,
Aș vrea să cad în brațele nevoii
De a dormi sub cânt de ciocârlii.
Să-mi intoneze dorul de câmpie,
De necuprins, de-al libertății zbor,
De dragostea ce ține-o veșnicie,
Și de dureri, ce inime dobor.
[...] Citește tot
poezie de Valentina Graur
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând tivit cu fluturi
Respir miresme de flori albe,
Valsează stoluri în culori,
Suspină maci, de dor vibrează
O lacrimă, scriind scrisori!
Alerg sfios înspre chemări,
Parfum de nard mă-mbată blând,
Alungă nori de întristări,
Tivind cu fluturi cer și gând.
Aripi de îngeri evantai
Adăpostesc cuibar de vis,
Magii de frunze în alai
Dezbracă zarea de abis.
Rănite umbre risipesc
Cu roua cursă din condei,
Printre povești te regăsesc,
Te-adorm în verde flori de tei!
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Toamnă-n apus
sunetul soarelui se aude-n liniști de seară
zările se topesc în ușor abur
copacii dezbrăcați sunt nuduri de fum
plete de soare șoptesc târziu
raze ruginii le însoțesc
lemnul trosnește de prea căldură
nerostite adunate-n spre adâncuri
unduiri de freamăt de pădure se înalță
cămările culeg lumina verii
frunze încă necăzute strâng răsărituri
șoptesc încet toamne pe alei
sălciile adună cerul în priviri și suspină
stejarii sprijină cerul cu ochii
dorința-n seri târzii tresare
ruginește pământul, florile se dezgolesc
un greiere întârziat mai taie lemne
butoaie uriașe culeg lumina verii
zdrobită
fecioarele gustă apusuri n fumuri, verzui
arcuiesc piciorul și-n cânt, ele dansează
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (septembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe fuioare de dor
am răbdare ca iarna aceasta să treacă
să vină primăvara cu minuni în brațe
se dezmorțesc grădini când gerul pleacă
seva pământului pătrunde sub scoarțe.
cînd înfloresc magnoliile îngerii zâmbesc
și mugurii răsar plini de uimire
și parcă toate visele se împlinesc
pe valul speranței în marea de iubire.
când liliacul se îmbracă-n flori
și lalelele vorbesc despre minuni
e real spectacol dansul dintre sori
peste arborii gătiți cu cununi.
aștept primăvara pe fuioare de dor
să valsez cu zefirul pe al ierbii covor.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminile din ochii unei păsări
păi Doamne dacă se îmbolnăvesc până și păsările de lumină
de ce să mai aștepte altceva și nu s-ar vindeca cu ea
și gândul întrece întâmplarea canarului
scăpat din colivie zboară înainte și înapoi
deasupra aceleeași flori
în tremur de aripi colorate țesute cu mâna
umple aerul cu polen
ca să danseze și polenul
valsul orbitelor exaltate
și când nimeni nu se așteaptă
trage cu ciocul soarele înăuntrul camerei
stau acasă și văd ce n-am mai văzut
luminile calme din ochii unei păsări
un vals între polenuri și sfârșitul sigur al zilei
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Azi vreau să uit...
Azi vreau să uit...
Toamna la răscrucea iernii,
O stea zăvorâtă în lacrimă,
Un măr, stingher, pe claviatura pianului,
O floare adormită în versuri cu rimă,
Un ultim vals rămas în aburul ceștii de cafea,
Un spic de grâu în leagănul valului albastru,
Un fir de nisip cules din clepsidra timpului
și încuiat în pandantivul meu inimă...
O amintire, veșnic încriptată pe o piatră funerară,
O literă rătăcită de cuvântul neterminat,
Adierea vântului, captivă într-un evantai,
O lumânare aprinsă în temnița sufletului
... și zborul captiv într-o pană...
Azi vreau să uit
Ca și când mi-aș aminti totul...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dorința
De ce nu sunt dumbrava, ce seara pe răcoare
De braț cu un prieten ți-e drag a vizita?
De ce nu sunt o roză, de ce nu sunt o floare
C-atunci gândesc, o, dragă, că tu nu m-ai uita!
De ce nu sunt zefirul ce sânu-ți răcorește,
De ce nu sunt parfumul ce pui pe haina ta!
De ce nu sunt eu valsul ce șoapta îți lesnește,
C-atunci aș crede lesne că tu nu m-ai uita!
De ce nu sunt sticluța cu apa înflorată
Ce-n toată dimineața îți spală fața ta,
De ce nu sunt oglinda frumoasă ce te-arată,
C-atunci aș fi mai sigur că tu nu m-ai uita!
De ce nu sunt eu luxul ce sufletu-ți iubește,
De ce nu sunt podoaba ce pui pe fruntea ta!
De ce nu sunt eu slava ce inima-ți dorește,
C-atunci aș fi prea sigur că tu nu m-ai uita!
[...] Citește tot
poezie clasică de C.A. Rosetti
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parada anotimpurilor
Sub zarea dulce și albastră arcuită-n sferă
În aula naturii vaste cu- aleasă atmosferă
Anotimpurile toate, invitate la estradă,
Pregătite în culise sunt gata de paradă
Fiecare dintre ele cu dorința să-și încânte
Lunile admiratoare ce sunt cordial venite.
Săptămânile distinse și ele sunt în sală
Așteptând nerăbdătoare să-nceapă-această gală.
Protocolar cum e din fire, anul la intrare,
La invitații toți sosiți le-mparte calendare.
În sală un cortegiu intră și se-așează-n rânduri
Mai întâi în lojă șade Roza Celor patru vânturi.
Lin apoi toți se așează nobile-adieri și brize,
Conți curenți cu a lor valuri, alizeele marchize
Și apoi zefirii tineri însoțiți de câte-o boare
În loje de abur moale își au locul fiecare.
Acum liniștea se-așterne și lumini se sting îndată;
Solemn un crainic dă anunțul: 'Start pentru paradă!''
Iată, prima ce apare în al florilor décor
[...] Citește tot
poezie de Sergiu Mănuș din Parada anotimpurilor (27 martie 2012)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre flori și vals, adresa este:
