Citate despre foc și panică
citate despre foc și panică (inclusiv în versuri).
Epigramistului George Petrone privind cenaclul "Flacăra Iasului"
Cu flacăra lui magică
În epigramă-i nasul;
Creează multă panică
De se aprinde... Iasul!
epigramă de Vasile Vulpașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre tine
Când puiul de drac, panica,
începe să rânjească și să țopăie
în inima mea, în mintea mea, în mușchii mei,
mi se arată drumul pe care l-am pierdut
prin ceața munților.
Eu scriu despre tine.
Când durerea care mă doboară
este pe punctul de a deveni de nesuportat,
o mână rece
îmi pune o pastilă pe limbă, iar durerea
slăbește și apoi dispare.
Eu scriu despre tine.
Sunt focuri care trebuiesc suportate,
flacăra cruzimii, fierbintea coacere
a dorului de nestins, chiar
blânda lumină din candela păcii
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruga de bine si de rau
Te-as lua de par sa te tarasc la vale,
Pe pietre te-as tranti sa te iubesc,
Dar trebuie sa ma comport domnesc,
Captiv al starii mele sociale.
Acum as scoate de prin grajduri biciul,
Sa te insangerez razbunator,
Dar trebuie sa fiu actorul lor,
Sa ma complac in panica si viciu.
Intraga mea iubire ilegala
Si nebunia mea fara noroc
In frigul nostru au facut un foc,
Si v-am facut mai oameni, din greseala,
Si totusi, ma rog, la tine, Doamne,
Opreste mana mea sa o condamne.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la foc și panică, dar cu o relevanță mică.
Ucigașul
Ucigașul devenit puternic dobândește forțele vitale
Ale Binelui, victoria supraviețuitorului nu-l intimidează,
El nu are o față a fricii, necunoscutul nu-i creează probleme,
Prin asta ne este superior, hainele, platoșele nu ne apără,
Construim obstacole, el le ocolește, patima distrugerii
Pe care el o dovedește din plin, ne hipnotizează,
Uităm de persecuții, teama este mai aproape,
Mai apare și panica, cea mai bună aliată a ucigașului,
Apoi vin pacificatorii evlavioși, anestezia este aproape totală,
Lentoare, stagnare, tot ce știam este uitat, zvonuri rele
Că mai vine o ceată de ucigași la fel de puternici,
Încep diviziunile, autonomiștii, dezbinatorii, retorii,
Agresiune și fugă, până unde? Interdicții nenumărate.
Granițe peste tot. Focul se întinde, se răsucește ca șarpele.
Și, din adâncul veacurilor vin haitele cu urlete prelungi.
Jelesc prefăcut, se înmulțesc geometric. Unii tac.
Ei înșfacă, încorporează, psihologia robului se face prezentă.
Secretele sunt nenumărate. Iertarea devine inutilă.
Porunci uluitoare, logice ca unu plus unu.
Ce se prefigurează? O paranoia totală.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsați-ne
Lăsați-ne în pace și-n nevoi
În țara sărăcită și trădată,
Să n-o târâți cu forța în război
Și nu-i mai puneți țintele pe hartă!
Nu faceți din soldați carne de tun
Hienelor avide de putere,
Că-n lume nu-i nimic mai sfânt și bun,
Doar pacea este unica avere...
Voi vreți, cei din apus și răsărit,
Să semănați pe glob doar panică și ură,
Cu ace și cu boli ne-ați umilit
Și ne-ați călcat adânc pe bătătură...
Noi nu vrem arme-n lume, nici război,
Nu-i mai schimbați cu foc și sânge harta!
Cu gândul hâd și suflet de strigoi,
Voi vreți cu tancuri să-i decideți soarta...
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai există și un alt factor care înăbușă moralitatea: mulțimea. Într-o mulțime adunată accidental, de exemplu într-un magazin aglomerat sau la cinematograf într-un moment de panică, oamenii covârșiți de dorința autoconservării îi pot călca în picioare sau împinge în foc pe semenii lor, doar pentru a-și asigura un loc în care să poată respira sau pentru a scăpa de pericol. În mulțime, oamenii sunt capabili să comită acte pe care nici unul n-ar fi capabil să le îndeplinească lăsat de unul singur. Dacă mulțimea poate comite acte pe care membrii ei individuali le-ar respinge, aceasta se datorează "anonimatului"; indivizii își pierd individualitatea și se "dizolvă" în adunările anonime.
Zygmunt Bauman în Gândirea sociologică
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!
De parcă...
Timpul trece pe lângă mine
de parcă nu m-ar cunoaște,
cu fiecare secundă renaște
iar eu mor câte puțin... În fine,
părem captivați de romanul
căruia îi știm deja ultima filă,
ușor panicați, c-o față umilă,
să dăm, vrem cu ursita, cu banul
Anii i-am risipit, nabab, aiure
făcând zile din bahice nopți,
la minte om fi fost mai necopți
dând foc pentr-un pom la pădure
Câte proiecte amânate sine die,
ignorând, periodic, scadența
Timpul măsoară la orgă cadența,
mă-neacă, în naos, fum de tămâie...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Referendum
De când mama m-a făcut,
Pân-acum, pensionat,
Niciodat' nu am văzut,
Panică mai mare-n sat:
S-a tot dat, mălai, ulei,
De la dom' primar din stoc,
Zăhărel de câțiva lei,
Chiar și lemne pentru foc,
Ȋncât, după cum ne-a spus
Chiar și popa, democrat,
Tot mereu un deșt am pus
Și cu-ai noștri am votat,
Numai că, se-aude-acum,
Cât ar fi la noi, cum zic,
Societate de consum,
Că nu se mai dă nimic,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământuri și ape între patimi și ispite
Doar să-ți apleci urechea
și țărmurile-ți vor spune,
despre orizonturi de vitejie,
ca o fantomă, cu toate pânzele sus.
Pe-o mare nefiresc de albastră,
cu valuri te cheamă, îți cântă,
șoptesc povești fermecătoare,
incantații magice neînțelese.
Departe,
gene purpurii de văzduh,
trombe de flăcări
spre orizontul altor lumi,
talgere cu nard, tămâie și mirt,
fumegau înmiresmat
sub torțe de smoală.
Chiparoși vechi și neclintiți
umflau umbre măiastre,
pe-un cer de ametiste,
cu țipete răgușite
de păsări necunoscute.
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jerry: Alaltăieri, eram într-un hotel, și pe spatele ușii din hotel era harta cu ieșirea în caz de incendiu. Sunt flatat că mă cred capabil să stau într-o camera a unui hotel care a luat foc și să memorez direcții. "Da, o să o iau la stânga pe scări, apoi la dreapta pe lângă tonomatul de dulciuri..." Probabil că m-aș pierde, ar trebui să mă întorc în cameră, să verific harta iarăși... Și întotdeauna ți se zice, orice-ai face, într-un incendiu la hotel - nu intra în panică. Hei, mai am patru minute de viață, nu m-am panicat în viața mea - este alegerea mea. Chiar dacă te găsesc, ai o scuză perfectă... "Vai, am auzit că te-au salvat în timp ce te balansai gol cu perdeluța de la baie și cu găleata pentru gheață pe cap. Ce s-a întâmplat?" "Păi, m-am panicat." "E de înțeles."
replică din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri despre pașaportul sovietic
Birocratismul! De beregăți
l-aș rupe, ca lupul și basta.
Și dau la toți dracii, și-arunc în bucăți
tot ce-i hârțoagă. Dar asta...
Prin compartimente, din cupeu în cupeu,
amabilul vameș apare-n tot locul.
Se dau pașapoartele. Îl dau și pe-al meu
cu scoarțe ca focul.
Se uită la unele-atent, ca eretele.
Se uită la altele-n treacăt, mecanic.
Pătruns de respect, ia carnetele
cu leul britanic...
Mâncându-l din ochi, se-nconvoaie cu totul
la unchiul de peste ocean
și, ca pe-un bacșiș, a luat pașaportul
american.
Mirat, ca o capră privind un afiș,
la cel polonez se uită cruciș,
cu toată-ncordarea tâmpeniei sale,
și parcă întreabă: "De unde veniși
[...] Citește tot
poezie celebră de Vladimir Maiakovski (1929), traducere de Cicerone Teodorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alexandru refuzând apa
Sub cort, împăratul vestit, Macedon,
Făcuse popas în drumul spre est...
Burdufuri de apă cărau monoton
Soldații spre el supușenie-n gest,
Coif plin de răcoare unu-i întinse,
Morgana, Alexandru mai c-o atinse,
"Pentru cine-i adusă apa, s-o bea?"
Întrebase, vlăguit, Suveranul,
"Pentru copii. Dară Măria Ta,
Umple-și cât vroiește paharul!"
Atunci, Alexandru aruncă o privire
Spre dunele revărsând nălucire,
Soarele, jeratic atâta zvârlea din cuptoare
Că aerul avea suprafețe rănite,
Palmierii transpirau cu sudoare,
Rostind spre cer jelanii cumplite,
Razele împrăștiau flăcări alb-pale,
Nisipul dădea foc la sandale...
Coșmar și panică de-apocalipsă...
Sporeau vâlvătaia coifuri de-argint
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu se gândise, în acel moment grav, s-o oprească; și așa s-a petrecut marele triumf al armei zoologice, care s-a dovedit atât de perfidă și de eficace încât și-a salvat viața de față cu forțele reunite a vreo trei mii de militari din toate armele, între care vânătorii cu panașele lor, pompierii cu tulumbele lor verzi și artificierii cu focurile lor de artificii erau cei mai spectaculoși. Ambulanța, care a sosit ultima, nu a putut pătrunde în parcul plin de tot felul de vehicule blindate și de soldați înghesuiți unii într-alții și întreținându-se asupra celor mai felurite subiecte. A fost imediat trimisă înapoi, ca să nu răspândească panica în populație. Pentru cei ce știau să priceapă, acest du-te-vino era însă plin de înțeles.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Roosevelt
Cu o voce din Biblie sau cu versuri de-ale lui Walt Whitman
Ar trebui să vin acum spre tine, Vânătorule!
Primitiv sau modern, simplu sau complicat,
tu semeni puțin cu George Washington și mult cu Nimrod.*
Tu ești Statele Unite,
tu ești viitorul invadator
al Americii noastre cu sânge indian, o Americă naivă
care se roagă încă lui Isus și vorbește încă spaniola.
Ești un exemplar falnic și puternic al rasei tale;
ești cultivat, ești abil; ești opusul lui Tolstoi.
Când vine vorba de domesticirea cailor sau de uciderea tigrilor
ești un Alexandru Macedon, un Nabucodonosor.
(Tu ești un profesor de energie,
cum spun țicniții din zilele noastre.)
Tu crezi că viața este foc,
că progresul este o erupție;
unde pui glonțul
acolo pui viitorul.
Nu.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodii de toamnă
I
A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Și-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.
Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fânețele.
Toate florile șoptiră,
Întorcându-și fețele.
Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.
Mai târziu, o coțofană
Fără ocupație
A adus o veste-n goană
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri...
Când ești îndrăgostit,
Faci din sărut și-o îmbrățișare... un stup al fericirii!
Spargi și oglinda cerului
Ca stelele sa-ți cada-n palmă,
Formând izvorul nemuririi!
Iar gândurile se transformă-n haită...
Doar lupi ce vor să se hrănească cu sângele ce îți pulsează-n vene...
Iar inima își crește ritmul
Lăsând frica să te cuprindă
La gândul că ce azi este frumos
Mâine se poate dărâma ntr-o clipă!
Și chiar de se întâmplă,
Nu te lăsa cuprins de panică!
Nu trebuie să-ți pui blazon în suflet...
(Biet rug îndrăgostit de-o umbră...)
Căci, chiar si Dumnezeu,
De-ar fi îndrăgostit, ar arăta ca mine!
Un mugure abia-ncoltit
Si nu cenușă, atâta timp cat focul dragostei in mine mai mocnește!
Atâta timp, cât orizontul mai desparte cerul de pământ.
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elefantul se-împerechează fără grabă
Elefantul, sălbăticiune mare, străveche și deșteaptă,
se-împerechează fără grabă;
își găsește mai întâi femela, apoi așteaptă
nu trece imediat la treabă
un sentiment în inima lor mare și sfioasă,
încet, încetișor să crească,
în timp ce lenevesc în albie de râu mâloasă
unde pot bea și pot să pască,
și de unde, panicați, se năpustesc în baraj viu
de pădure cu întreaga turmă;
și dorm în liniștea compactă, și se trezesc târziu
alături, colos lângă huidumă.
Astfel, molcom, marile inimi fierbinți de elefant
se umplu de patima iubirii
și marile sălbăticiuni se împerechează rezonant,
și-ascund focul lor secret privirii.
[...] Citește tot
poezie de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea palidă
Port între buze viața unui ou
și între pleoapele încă închise algele plânsului,
numai pustiul cunoaște această teribilă ploaie
trecând odată cu păsările prin oasele feței,
numai pustiul cunoaște această zăpadă amară
în fiecare palmă deschisă, în umerii rupți,
în fiecare gură a inimii.
Port încă în degete fumul, cuțitul și floarea,
pielea cadavrului dulce ca brațele nopții,
fruntea lui de ciorap de mătase,
baia umplută cu voaluri de frunze
unde mâinile lui atârnă în apele mării.
Nu am costum mai frumos, nopțile vara,
port pielea lui transparentă pe umeri,
cu zâmbetul scos peste o mască lichidă
asemenea părului rezemat de o stâncă
plimb corpul tău risipit în genunchii prăpastiei
și pașii pe care îi pierd se continuă cu umbrele pașilor.
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Păun din Marea palidă (15 mai 1945)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când "cântă" armele
De câte ori "cântă" armele
muzele tac în lacrimi fierbinți
iar cerul nopții își ascunde stelele
de avioane, rachete și proiectilele
ce seamănă calvarul,
dărâmă construcții milenare
fierb casele și blocurile
în praf de pușcă și trinitrotoluen
migranții cu milioanele își părăsesc
ruinele și orașul și țara
pentru o altă țară mai ferită de război...
Vapoarele sunt scufundate-n porturi,
trenurile mor pe șinele ruginite
bombe termobarice și cu fosfor
topesc pământul, casele, spitalele.
O racheta se luptă cu o altă rachetă,
drone inteligente topesc vehicule amfibii,
tancuri, tunuri, lansatoare de rachete...
De o parte și de alta nu mai rămâne timp
de număratul morților nici de îngropăciune,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre foc și panică, adresa este: