Citate despre frică și înfrânare
citate despre frică și înfrânare (inclusiv în versuri).
Cochetăria este urzeala firii femeilor. Dar nu o folosesc toate, deoarece cochetăria câtorva este înfrânată de teamă sau de judecată.
citat celebru din La Rochefoucauld
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credinței adevărate îi urmează: temerea de Dumnezeu, înfrânarea de la plăceri, răbdarea, nădejdea, sfințirea și dragostea.
citat din Talasie Libianul
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gelozia nemotivată este frica propriilor slăbiciuni, greu înfrânată.
Valeria Mahok (22 octombrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la frică și înfrânare, dar cu o relevanță mică.
Verișoara
Prin anul nouă sute nouă,
Nu mai eram un oarecare,
Veneam la clubul "Lumea Nouă",
Și alte cercuri literare.
Îl cunoscusem pe Gârleanu,
Pe Cincinat, pe Efitimiu,
Ș-a apărut de Minulescu,
"Romanțe pentru mai târziu".
Văzând directorul revistei
Că am talent de pamfletar,
Fără să steie mult pe gânduri,
M-a angajat ca secretar.
Redacția era în centru,
O cameră unde-încăpea,
Biroul, scaune, dulapul,
Maculaturi ș-o canapea.
De joi, când apărea revista,
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Niște copii, așa-s bătrânii noștri
Cu ochii calzi, mirați, percepții mai slăbite,
Cu glasul tremurat și pasul poticnit,
Își duc poveri din ani, iar pletele albite
Ne-arată câte griji în suflet le-au mocnit.
Au îndurat corvezi, noian de sacrificii
Pentru copiii lor, s-ajungă "cineva",
Și-au înfrânat dorințe, vise, poate vicii,
Și unii sunt uitați, în lume, undeva...
Și scad... sunt tot mai scunzi, copiii cu bastoane,
Cu dioptrii mai mari, cu riduri pe obraz,
Cu straiul perimat, cu bâlbe în consoane,
Bolnavi și gânditori, cer vieții un răgaz...
Și uită tot mai des, și te privesc cu teamă
Când nu pricep ceva, deși ai repetat,
Nu îi certa te rog, vei provoca o dramă,
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tradiții la lăsatul secului
TRADIȚII LA LĂSATUL SECULUI
După obiceiul străbun,
În ritualuri creștine,
Postul ce precede Crăciun,
Credința în suflet ține.
Precum ai lor înaintași,
Tinerii cu vârstnici petrec,
Fii la părinți și fini la nași,
Să lase împreună sec
Oaspetele poartă-n mână,
Simboluri de împăcare,
Să sporească voia bună,
După plac și bunăstare.
Gazdelor le dăruiește,
Bucuroși de revedere.
Ritual se înnoiește,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Tradiții creștine și ritualuri populare românești, Editura Paideia/ Punct (2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul din Oglinzi
Ajută-mă să-mi înfrânez iubirea, când dorul face-n sufletu-mi popas
Și-mbracă-mă cu fericirea de-a nu-mi lua niciodată bun rămas.
Privește-mă cu ochii luminați și uită-n palmea mea nefericirea,
Păgâni să fim, de lumea ta uitați, când tu ești pentru mine nemurirea.
Și braț la braț mergem în vise și-n gânduri, suntem împreună
Și sufletu-mi cu patimi stinse, atâta dor nebun adună...
Parfumul florilor de crin și raza soarelui fierbinte
Sărutul dulcelui venin ce e menit să mă alinte.
Ajută-mă să cred în noi, sfărâmă zidul depărtării
Și de vom fi de lacrimi goi, te rog să nu mă dai uitării.
Rămâi doar cerul meu cu stele și mângâierea mea târzie,
Alungă-mi temerile grele din boarea vântului ce-adie.
Și ceartă-mă cu glasu-ți blând, străină de-ale lumii-mpotriviri
Trecutu-mi fad și îngropat, în ale vieții rătăciri...
Rămâi cu mine, o lumină blândă, din rugăciuea nopților de vară
Pe geana somnului plăpândă, emoția ta de-odinioară.
Când nu știam că-mi va fi dor, n-am îndrăznit să te opresc
Senină îmi zâmbești ușor, nici nu cutez să te privesc.
Ajută-mă să am putere, să-nvăț să zbor, s-ajung la tine
Să fii tu marea mea avere, comoara ce-o păstrez în mine
[...] Citește tot
poezie de Andreea Palasescu (8 octombrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Navigatorul
Aceasta este o poveste adevărată este povestea mea
Și-a întâmplărilor mele, îmi povestesc călătoriile
Și suferințele din zilele de mari încercări,
Din momentele de răstriște, necazurile pe care le-am îndurat,
Cum, la bordul corăbiilor, am trecut prin multe îngrijorări,
Zvârcolirea teribilă a talazurilor asemeni unor balauri uriași
Din carturile zbucimate de noapte, când nava
Se-apropia de colții perfizi, șuierători, ai stâncilor submarine,
Iar eu, în vântul tăios, stăteam de veghe pe teugă.
Picioarele îmi erau înlemnite de frig,
Suspine fierbinți îmi umpleau pieptul. Foamea
Îmi chinuia trupul frământat de vâltorile mării.
Omul de pe uscat, unde traiul este mult mai îngăduitor,
Nu-și poate închipui-n ce chinuri amare-am înfruntat iarna
Pe marea rece cu sloiuri plutitoare, pe drumurile singurătății,
Înconjurat de țurțuri, sub loviturile averselor de grindină,
[...] Citește tot
poezie de Autor necunoscut, Anglia, sec. al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada feciorului bun la inimă
De stăruiesc ca să despoi frunzarul
în pieptul vechi îți vâră ani de lapte
Să-l țin pe tata să-l îmbăt în floare
Petale sclipitoare ca amnarul
De sub culcușul merelor răscoapte
La bătrânețe leac să fie, oare,
A-bătrânit tătuța, ăst i-amarul
Sculptez trudirea fiului în fapte,
Spre floarea dintr-un lan de vindecare!
Eu țiu la tata, viața să mi-l ție!
Nu-i timp să stau, cu moartea după mine,
Să-mi iau un cal negruț, să plec oleacă...
Din palma fetei, tare mi-e zurlie
Ia apă, c-un picior desculț în spine,
Să i le ung, pe pajiște să zacă,
Când o dezmierd și-i spun a mea să fie;
Pământul, da, e plin, cum se cuvine
Și de ștergare,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada feciorului bun la inimă (refăcută)
1.
Nu-i timp să zac, căci moartea, după mine,
Să-mi iau un cal, să plec, de-aici, oleacă...
Din prispa fetei, tare mi-e zurlie:
Ia apă, c-un picior desculț în spine,
Să i le ung, pe pajiște să zacă,
Când o dezmierd și-i spun a mea să fie;
Pământul, da, e plin, cum se cuvine,
Și de ștergare,
Și o să beau din apa ei săracă;
De stăruiesc, ca să despoi frunzarul,
În pieptul vechi, să-ți vâru' ani de lapte!
Să-l țin pe tata, să-l îmbăt în floare,
Petalele-aprinse, ca și jarul,
Culege-oi macul vremilor răscoapte...
La bătrânețe leac, să fie, oare?
A-bătrânit tătuța, ăst "amarul"!
Sculptez trudirea fiului, în fapte,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize din Suspinele cele mai vechi, pe care le-am auzit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre frică și înfrânare, adresa este: