frumuseţe şi ghinion

Frumuseţea sufletului străluceşte atunci când o persoană întâmpină fără să-şi piardă cumpătul fiecare neşansă pe măsură ce se iveşte, nu pentru că nu ar simţi, ci pentru că este o persoană cu caracter superior şi plină de eroism.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare ghinion în viaţă, dacă nu chiar nefericire, ca prima dragoste să fie un om frumos şi o virtualitate, o dorinţă neîmplinită, aceea care conservă nealterată imaginea primei fiinţe iubite.

Ileana Vulpescu în De-amor, de-amar, de inimă albastră (2005)
Adăugat de roxănel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea mi-a fost noroc şi nenoroc. Noroc când nu am arătat-o toată, nenoroc când o tot arăt.

citat din Mariana Rodriguez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unu e mai întotdeauna fragil: în orice revoluţie e ghilotinat. Are doar şansa să ajungă martir, adică nu mai mult decât o amintire frumoasă. În schimb, Doi primeşte şi păstrează Totul. Sub orice Doi sclipitor zac mii de Unu naivi sau ghinionişti.

Gheorghe Truţă în Oraşul (1993)
Adăugat de Gheorghe Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai cineva care are gena depresiei sau a obsesiei ar putea să-şi fixeze gândirea pe răul din trecut, autodistrugându-se, fără să-şi dea seama că viaţa i se scurge inutil, că ar fi putut valorifica timpul cu gânduri frumoase. "Şi dacă nu am nimic frumos la care să mă gândesc?" m-a întrebat cineva. Nu trebuie să ne lăsăm morţi sufleteşte numai pentru că am avut neşansa să întâlnim în viaţă şi nemernici. Eu mai cred în existenţa oamenilor buni şi-i caut, căci apropierea lor mă încarcă şi pe mine de bunătate şi energie pozitivă.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu contează cât de bogată sau de săracă e femeia, cât de norocoasă sau de ghinionistă e ea, cât de frumoasă sau mai puţin arătoasă, cât de talentată sau lipsită de pricepere e dacă învaţă să îşi dăruiască iubirea, total, sincer şi dezinteresat.

citat din Olivia Steer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârsta De Aur

Câte-un glas, mereu
Ca de înger, verde,
- La mijloc sunt eu -,
Spune, să mă certe:

Întrebări buluc
Dacă-ţi curg, o mie,
La beţii te duc,
Şi la nebunie;

Recunoaşte că-i
Vesel, şi uşor e:
Să fii printer-ai tăi,
Doar cu ape, flore!

Şi el cântă. O,
Vesel e, şi lesne!
Uite-i dincolo...
Cânt cu el mirsme, -

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Arthur Rimbaud
Adăugat de angel.demon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decontul final

Pentru tot ce-ai pierdut în iubire cândva,
Îţi dau toţi aceşti ani, îţi dau viaţa mea.

Să mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi,
C-am găsit nişte ani, să ţi-i dau înapoi,
Anii noştri frumoşi, anii noştri nebuni,
Am să-ţi dau săptămâni, anotimpuri şi luni.

Să mai treci pe la noi, cât nu e prea târziu,
Şi eu încă sunt viu,
Să mai treci să-ţi mai dau câtă jale am strâns
Pentru-o oră de plâns.

Să mai treci pe la noi, care sunt numai eu,
Anii vechi să ţi-i dau că m-apasă prea greu,
Să mai treci peste mări, să mai treci peste munţi,
Să-ţi aduc amintiri ca să poţi să mă-nfrunţi.

Să mai treci prin vreun loc unde-am stat şi-am visat,
Fără pic de păcat.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc frumosul dezgolit

Înfrunt pudicitatea nudă
A celor ce se mint... urât,
Că dragostea e o zăludă
Şi goliciunea le stă -n gât.

De prefăcuţi şi prefăcute
E raiul plin şi iadul geme,
Cu aţă albă sunt cusute
Nevinovatele... probleme.

Când firul la final, se rupe,
Şi măştile se pun pe foc,
Ipocrizia gri... se-ascunde,
Plângându-se de nenoroc.

Eu... te prefer... sinceritate,
Iubesc frumosul dezgolit,
Ce a sedus păcatul... poate,
Şi mi-a dat verde... la iubit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la înălţarea definitivă

E o neşansă a întâlnirii mele
când stăpânitoare nu mai eşti în trupul tău
mai zdrobitoare decât mine, decât ochii mei
pe care-i ascund sub ochelarii vremii
ca sub o ceaţă mereu străină.

Să ne împărţim bucuriile, să plângem durerile
să le cântărim ori să le spargem în bucăţi
până la despărţirea de noi şi de ele
cum răul de bine, frumosul de urât.
Du-mi prezentul pe buza prăpastiei
picioarele desculţe să calce pietrele
trupul să se înalţe drept din suferinţă
tot mai înalt şi mai subţire
să urce-n cer împiedecându-se de îngeri.

Să-mi spui că şi tu eşti o mirare
cu care mă minunez în faţa stelelor,
că suntem un fluviu ce desparte munţii
dealurile, câmpiile şi tot ce stă-n cale,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definitiv... lipsuri

Mereu mi-am dorit fericirea, mereu,
şi-am luptat s-o câştig pe vecie,
dar chiar de-am strigat-o o viaţă, e greu...
n-o să vie.

Mereu mi-am dorit să n-am lipsuri, mereu,
şi-am muncit mult o viaţă,
dar n-am adunat, n-am talent de evreu...
nu-s pe piaţă.

Mereu mi-am dorit frumuseţea, mereu,
şi-am crezut în oglindă,
dar nu-i vina mea, n-am avut pedigreu...
nu-i a mea, se perindă.

Mereu mi-am dorit s-am dreptate, mereu,
şi-am urât interesul,
dar chiar de-mi pun toga de arhiereu...
nu-s alesul.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teodolinda

Născută-n pat de rege, din mamă-ncoronată,
Era Teotolinda cea mai frumoasă fată
Pe-a craiului pământuri, şi craiul o iubea
Precum în lumea toată pe nimeni ca pe ea.

Rotunzi avea obrajii şi ochii vii, albaştri,
Ca-n ţara Lumii albe doi Feti-frumoşi sihaştri;
Ochi dragi cum au fost ochii crăiesei cu păr creţ:
De beat te trezesc ochii, de treaz de ei te-mbeţi.

Şi dac-a fost frumoasă, venit-au s-o peţească
Feciori înalţi ca steagul, de viţa-mpărătească,
Viteji aducând zestrea în au cumpănit
Din patru părţi a lumii, cu-alai nepomenit.

Câţi principi pe cai trupeşi şi albi ca nea, de Faur,
Cu straie de mătase cusute-n flori de aur;
Cu perle, cu inele, cu noapte de comori,
Veneau, mai mare dragul de-aşa frumoşi feciori.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne furaţi copilăria, oameni...

Nu ne furaţi copilăria, oameni...

Nu ne furaţi copilăria,
Chipuri încruntate cu suflet de statui,
Ce râsul nu-l cunoaşteţi
Şi zâmbetul vi s-a uscat pe buze,
Ca iarba arsă pe câmpii
Şi nu-l aveţi, decât pentru capricii ieftine, amăgitoare,
Iar viaţa caier încâlcit de timp, necurat petreceţi,
Cu feţe duble, ascunse între murdari pereţi.

Nu suntem noi copiii vina neşanselor voastre oameni, părinţi...
Venim pe lume nevinovaţi, pentru a fii fericiţi
Şi deseori ajungem victime sigure,
Mofturilor voastre bolnave.
Copii nerecunoscuţi sau pe viaţă batjocoriţi.
Nu pricepeţi oare, războiul
Ce în minţile noastre confuze stârniţi?

Nu ne furaţi copilăria, oameni răi,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (1 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

aceasta este povestea ochilor mei
descusuţi de desfătarea ochilor tai,
acesta imi sunt eu, decurgand firesc
dintr-o probabilă floare de soc
intr-o probabilă toamna, un pic rece
cand gustam din sâmbure de piersică
şi mângâiam cu tristetea frunze amare
plânse de arbori amari, peste oraş...
şi arome sfinte imi tămăduiau obrazul
brazdat de probabile lacrimi
in probabilele seri cand se scuturau
salcâmii si in căuşul fiinţei lor
mirosea a cenuşă...

... probabil ţi-am şoptit "te iubesc"
cu frica de a nu te trezi
rezemată cum erai, de tâmpla pamântului
am murmurat chiar de două ori,
a doua oară crestându-mi palmele
cu probabilul nenoroc...

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu fac schimb

Spre nenorocul meu – nu-s tufă de măcriş,
Ideile nu-mi pot fi plantate în oricare creier...
Eu viaţa nu mi-o schimb pe-un mărunţiş,
Şi gândul orişicui nu voi să-l cutreier.
Gândiţi, semenii mei, frumosu-i fără capăt,
Gândiţi cât mai profund, şi mai ales...
Eu visul ca pe-o creangă altoită-l capăt
Şi răspândesc cu el întregul Univers...
În gânduri sănătoase inima-mi tresaltă,
Din gânduri e ţesut al meu destin,
Iubirea stă cu ura în calea-mi laolaltă,
De mare bucurie - şi mari dureri se ţin.
Spre mirarea mea – când norii dau năvală
Şi tot ce am măreţ înăbuşă în ceaţă,
Nu schimb nicicând ţărâna cea natală
Nici pe-un pud de aur, nici pe-un fir de aţă.
Spre nenorocul meu, mi-i dat să intuiesc
Prea marele noroc frumos ca să trăiesc.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi, tot mai trişti, castanii...

Ci, tot miroase-a ploaie - dar ploaia e departe,
În târg, se zbate-un clopot, vestind o nouă moarte...
Au înflorit castanii – dar trist şi abătut –
Şi peste ei, tristeţea, ca fumul, a căzut.

Castani-aceştia tandri şi atât de maiestoşi,
Azi, nu-mi mai spun nimica, deşi-au rămas frumoşi;
Sub floarea lor ciudată – de candelabru întors
Cândva, în copilărie, cuminţi visări am tors...

E-o primăvară tristă, ce doar arar zâmbeşte
Şi simţi nesiguranţa în aer cum pluteşte...
O pasăre buimacă s-a năpustit în geam,
Zvârlită-n vânt sălbatic, de-un frânt, dar verde ram.

La fel, se zvârl speranţe, din suflete vioaie –
Ce repede se frâng – de nu pot să se-ndoaie
Sub buimăceala lumii, sub rătăcirea ei,
Ce tot mai greu apasă - cu dezinvolt temei.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva pe front

Am plecat cam trişti de-acasă şi puţin încrezători
Prin dotare şi moral că am fi bravi luptători.
Mai încercăm noi când şi când cu "Şi-am plecat la Moscova",
Dar ne gândim că s-ar putea s-ajungem şi altundeva.
Mergând în nesiguranţă mai mult tăcem decât vorbim
Şi cu nesaţ de condamnaţi cuprinsul dintre zări sorbim
Meditând în mare taină, păstrată cu suprem efort
Asupra groaznicei dileme; a fi captiv sau erou mort.
Am mers aşa zile şi nopţi, săptămâni şi luni în şir
Dar prin câte am trecut e inutil să mai înşir...
Căci scopul simplu de moment este ce am făcut noi
Să îndulcim viaţa amară creată de acest război...
Iar răspunsul e tot simplu; oriunde am fost am jucat cărţi
Membrii activi şi chibzuiţi împărţiţi în patru părţi.
De grade nu mai ţineam cont, firesc primând formaţia
Numai câte un ştab în ghină mai călca convenţia...
Mă relanşezi tu, grad mojic, uite mă ce porcărie
S-avem pardon domnule membru, dar asta e pockerie
Şi dezbrăcăm tunicile reîncepând din nou cu calm,
Tura terminându-se tot cu pocărescul psalm;

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea de tată a lui Syrophanes

Undeva în Egipt trăia un om bogat
Făcuse avere multă pentru al său băiat.
Să-i ofere totul, fuse a lui dorinţă,
Frumos îl educase în cinste şi credinţă.

Mândru era Syrophanes de băiatul său
Încet, trecură anii, şi-ajunse apoi flăcău
Părea îndemânatic, cu bun simţ mereu
Crescuse un bărbat, nu orice derbedeu!

Însă viaţa....... viaţa nu e cum vrem noi,
Uneori ne dă de toate, alteori ne dă-napoi
Şi uite aşa şi Syrophanes, întâlneşte ghinionul
Flăcăul şi-l prăpădeşte, se duse în cer la Domnul.....

Omul ca fiinţă, ştie doar când s-a născut
Dar când vine moartea, e greu de prevăzut
Şi uneori e nesătulă, s-atinge şi de tineret
N-are pic de milă, nici vorbă de regret

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Popa (26 iulie 2014)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de a iubi

făcea ca genele noastre să se combine minunat
precum naşterea unei vieţi cu destinul
la mâna timpului
ce voia să-şi recâştige domeniul

ploile repezi vegheau între progres şi sălbăticie
aşa după cum obişnuia ghinionul să se ţină scai
de coada celor şapte ani
fără pâine

pentru noi moartea rămânea un străin cu haine frumoase şi moi
din oraşul râvnit de primii părinţi
de pe ambele maluri

cu privirea mereu înainte
după obiceiul de a citi măruntaiele unui vişin sălbatic
m-am aşezat singur pe tron
simţeam în mulţimea poftelor dorinţa de intimidare
dar ca un om ce nu se sperie lesne m-am lăsat purtat
pe braţele furiei

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcelarii de la Mureş

Într-o minunată seară,
Îmi amintesc, era primăvară
La Mureş s-a declanşat
Un măcel ce m-a şocat.

ASA, echipă fără antrenor,
A-nceput un război major.
Încă din minutul 4, Nicoară
Suferise o accidentare uşoară.

Iar Ţucudean, fost stelist,
Jucător ghinionist
A primit o lovitură,
Peste ureche, foarte dură.

Aşa accidentat,
Galben a încasat.
Şi cu urechea tăiată
Roşu s-a făcut îndată.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!