Citate despre frumusețe și handicap
citate despre frumusețe și handicap (inclusiv în versuri).
Frumuseți nesigure
Cum de frumos
se leagă de extaz
și cum frumos se vede?...
Doar pentru că ni s-ar fi spus în ce a crede,
o formă aparte de obraz,
ceva mai vaporos...
Și e frumos urât,
grotesc,
sau inestetic se decide
în vreun fel, sigur după un etalon,
sau tot depinde de-un șablon;
că ce e arar, chiar de-i diform, handicapat, chiar de-ar ucide,
e îndeajuns... că împodobesc?...
Parcă-s un pic posomorât...
ca să nu spun, aproape de neînțeles... prostesc!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La un moment dat, frumusețea devine un handicap în cinematografie.
citat din Mădălina Ghenea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românii care după 1989 au reușit să facă frumoase cariere în afara țării, au reușit acest lucru datorită școlii românești care, cu toate neajunsurile ei conjuncturale, a știut să compenseze pentru marele handicap al devalizării economiei românești de către clasa politică. De ce nu se spune în acest raport că învățământul privat din țările dezvoltate există tocmai pentru a suplini marele gol lăsat de un învățământ public dezvoltat pe coordonatele viziunii propuse de experții ISE? Cu alte cuvinte, în Occident se plătesc bani grei pentru ca elevii să facă, la școli private, lecții tradiționale, pentru ca să învețe în condiții materiale superioare bineînțeles cam ce se învață în școala românească tradițională.
Mircea Platon în Deșcolarizarea României
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu fiu frumoasă a fost o adevărată binecuvântare. Faptul de a nu fi frumoasă m-a forțat să-mi dezvolt resursele interioare. Fața frumoasă a fost un handicap pe care a trebuit să-l depășesc.
citat din Golda Meir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ai un handicap, oamenii îți impun întotdeauna limite, îți spun, chiar și într-un mod frumos, că nu poți face anumite lucruri. Atitudinea mea a fost întotdeauna: Nu-mi poți spune asta. O să-ți arăt ce pot face și ce nu!
citat din Louise Sauvage
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la frumusețe și handicap, dar cu o relevanță mică.
Ești bătrân, tată William
"Ești bătrân, tată William," zise tânărul, "un handicap,
Iar părul tău e alb în întregime
Și totuși continui să stai zi de zi în cap
Crezi că, la vârsta ta, așa ceva e bine?"
"În tinerețe,"-a răspuns bătrânul celui care-l intervieva,
"Mi-a fost teamă să nu-mi provoc vreo daună la creier;
Dar acum, când știu sigur că nu posed așa ceva,
O fac zi de zi, fără griji pentru valorosul givaier."
"Ești bătrân," a zis tânărul, "dar nu știu cum,
Deși te-ai îngrășat mult, chiar peste poate,
Faci încă triplu salt înapoi cu șurub
Spune-mi, te rog, ce puteri te-împing din spate?"
"În tinerețe,"-a zis înțeleptul, scuturând cheia cenușie
"Mi-am păstrat picioarele suple ca o păpădie
Folosind acest unguent un shilling pe cutie
Dă-mi voie să-ți vând câteva bucăți și ție."
[...] Citește tot
poezie clasică de Lewis Carroll din Alice în Țara Minunilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de fior
Dac-ar fi sa-nteleg, cand e clipa sa mor,
M-as ruga la ninsori pentr-un ultim fior,
M-as ruga de ninsori sa ma ninga fatal
Si sa pot sa ajung acest fel de final.
Tot mai dor mi-e, acum, de esente de frig,
Peste-un rau inghetat, catre lume sa strig
Si sa cad in zapezi ca-ntr-o moara de foc
Si nemernicul ger sa ma arda pe loc.
Desentatele veri sunt prea triste si dulci,
Am nevoie de frig, am nevoie de fulgi,
Am nevoie sa pot potoli cu ceva,
Un incendiu pornit dinspre inima mea.
Ma-nsotesc, prin oras, c-un ghetar invalid
Si calduri vor veni sa ne puna la zid,
Dar eu nu mai suport nici femele fierbinti,
Nici pavaje ce duc la iesirea din minti.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu am strigat în gura mare, eu am scris...
Eu, nu mi-am strigat în gura mare fericirea nebună,
atunci când îmi clocotea în pieptul tânăr gata să-l rupă,
de frică să nu mi-o deoache oamenii răutăcioși,
dar am imortalizat-o în cuvinte simple,
pentru voi, ce-i care mă înțelegeți cu adevărat.
Pentru că, rucsacul iubirii oricât ar fi de greu,
merită cărat în spate toată viața.
Nici durerile sufletului nu mi le-am strigat în gura mare,
deși tare aș fi vrut să o fac, ca să-l scap de poverile lui,
dar m-am bazat pe credință,
toiagul de sprijin al oricărui handicap.
Apoi mi-am zis:
oare, cui îi pasă de zbuciumul meu sufletesc, cu adevărat?
Cui, să mă plâng? Mai bine scriu...
Durerea altuia este cea mai ușoară durere,
pentru că nu o simte decât cel care o are.
Nici singurătatea firii sau ura împotriva viselor neîmplinite,
nu le-am strigat în gura mare,
de frică să nu par excentrică în fața oamenilor,
care abia așteaptă să mă etichiteze,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pasaje
Sunt reescapatul de avorton, un fortunat
Și fătul ce-a murit într-un copil
Ce s-a topit într-un adolescent febril
S-ajungă tânărul matur... neapărat!
De ceva timp adultu-a detronat pe june
Și se împlântă-n ani tăindu-i în felii
Pe neștiute, se urâțind pentru frumoși copii
Uzându-se fără răgaz pentr-o... înțelepciune.
Și-ncet încet se moare robustețea;
De plină vârstă se golind treptat
Și orizont e terțina etate, handicapat
Pe zi ce trece, rând pe rând apare... bătrânețea.
E viața-n sine o moarte nesfârșită
Pe zile; se născând c-un cont funest,
Se-autoîmpreunând ca-ntr-un incest
Și-așa din naștere ne tot debarasăm... de ființa învechită!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, păcătosul...
Păcătuind și mult și bine,
Chiar Lui, în bolta sa cerească,
O pată i s-a pus pe mine...
Vrând aspru să mă pedepsească.
La început mi-a dat femei,
Ce de parale m-au tapat:
Neveste am avut vreo trei...
Amante, n-am mai numărat...
Să nu fumez, să nu fiu beat,
Să mi se-acrească vinu-n beci,
Iar de-o să duc femei în pat,
Să fie cu picioare reci.
Mi-a luat tot părul de pe cap,
Că nu-s frumos și nici slăbuț,
Dar compensând c-un handicap...
Să dau mereu din lac în puț.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cam așa!
Fraților, m-ați omorât,
Mi-ați băgat doar vot pe gât,
Messenger-ul este plin
De miere și de venin!
Aproape că s-a blocat,
De îndemnuri la votat,
De atâtea indicații,
Candidați și explicații,
Parc-aș fi handicapat..
Să votez nu am uitat!
M-ați înnebunit de tot..
Evident, că merg la vot,
Când vreau eu și-atunci când pot!
Atâta manipulare,
Nu am mai văzut sub soare..
E o bătălie sumbră,
Fără teme, doar cu umbră,
Și-ntreb, în astă poveste,
Europa unde este?
Așa că, vă rog frumos,
[...] Citește tot
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joi, de (prea)albastru
se consumă
prea multă vară în busola
de căutat posibilitatea.
ce facem
cu vulturii de cald
care ne smulg toată povestea organică
din partea cea mai simplă a zilei
(plină de timpul acela
care nu trebuie rostit,
ci surprins
de nicio pagină înapoi
a luminii)?
tu
ai o parte cea mai albastră a ta
care păstrează
într-un portmoneu al văzului
(pentru un cândva te iubesc)
nordul meu neatent,
tenișii mei dezlegați la nori
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Album... fișic?!
Am dat o raită prin album,
Uitat de-un fad cotidian;
Nici bani și nici meridian,
N-am handicap, să plec la drum.
Sunt clipe - de iubite dragi,
Părinți, copii, puțini prieteni-
La schi, sau în culcuș pe jnepeni
Sau la nudiști, fără nădragi...
Sunt file scumpe de album
-Cu chip în rânjet afișate-
Prezente-n gând, demult uitate...
Îmi sunt cum dalele de drum.
Dau foi sau clic, să le revăd
-Ferice sunt, de-mi sunt frumoase
Le șterg, sau rup, de sunt hidoase-
Trecut îmi curăț, șterg prăpăd.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbătrânesc?
Îmbătrânesc, se pare, dar nu îmi este teamă,
Chiar dacă nu-s bărbatul ce-am fost odinioară,
Dar văd surprins, că totuși, mai sunt băgat în seamă...
Când îmi inund vecinul sau când mai cad pe scară.
Eram timidul clasei, amic cu poezia,
Purtând și-n tinerețe cu mine handicapul.
Acum când trec pe stradă și tremur ca piftia,
Chiar și o tinerică, oftând, întoarce capul.
Mai nou și maidanezii m-acceptă și mă plac,
În parc trecând pe-alee, apar și-mi dau onorul,
Ba unii mai în vârstă, crezând că sunt copac,
Amabil mă salută din mers, săltând piciorul.
Am două-trei babete, vecine de balcon,
Ce-mi dau vreo aspirină sau chiar un Piafen,
Dar mă bârfesc într-una, căci am și Parkinson,
Iar ele cred că tremur intenționat, obscen.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtună de gânduri într-un pahar de suflet
să stăm așadar
până la apusul
Cerului și Pământului
acolo unde pietrele
trec prin ape
care uită să curgă
în timp ce
buturugile mici
rămân mici roți
ale Carului mare
de care agățăm
lampioane
la intersecția
stelelor căzătoare
nu, nu pune(m)
întrebări multe
multe sunt căile
prin care tot în urma
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea în versuri a Alessiei
Dacă la unsprezece și jumătate dimineața
vei deschide fereastra familiei Paoli,
în partea opusă, pe balconul acelei clădiri galbene fără tencuilă,
o să poți vedea o fată tânără cu părul șaten,
și gri care-ți aduce aminte de o pânză de păianjen.
Alessia are douăzeci și șapte de ani și nu se iubește pe sine.
Lucrează la o patiserie în centru orașului,
lucrează pe tura de după-amiază, și câștigă foarte puțini bani,
prea puțini pentru a închide ferestrele balconului pentru totdeauna.
Când în ochii ei nu se reflectă micile pizze și prăjiturile
dacă-i privești pupilele îndeaproape
poți vedea tramvaiele de pe strada Padova,
fructe în lăzi, rochii, travestiți
(pentru ea mult prea bătători la ochi, ca sânii
transexualilor care îi par ca niște bombe)
sau poate picioarele femeilor frumoase,
netede, netede sub fustele mini.
La vârsta de șaptesprezece ani Alessia visa
să devină avocat,
dar tatăl ei a murit în urma unui atac de cord
[...] Citește tot
poezie de Menotti Lerro din Poeme alese, Genesi, Torino, (2013), traducere de Simona Sămulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când doi se ceartă...
Ursul, se lupta cu lupul pentru tronul din pădure,
Să ajungă la putere și bugetul să îl fure,
Moțiuni, trădări infame și limbajul suburban
Erau arme folosite să se-ajungă la ciolan.
Moș Martin, în bătălie cu o haită de lupi tineri,
A pierdut săracul coada, asta într-o zi de vineri
Și-a trecut în opoziție, hăituit și de străini,
De-a ajuns doar să înjure și să mânce rădăcini.
Lupii asmuțiți din umbră, dar fățiș, de un lupan,
Ce știa de fapt tot natul că era un dog german,
Mazilit-au fără milă urșii de la stat, apoi
Și-au plasat pe loc confrații cu salarii-n euroi.
Au ajuns și câini pe funcții după un cumplit răzbel,
Că urcat-a la Finanțe un cățel micuț și chel,
Ce era fățiș, pe-o labă, chiar cu dogul amintit,
Ajungând chiar șef de haită, mazilind un travestit
Cântăreț de operetă, cu un glas dumnezeiesc,
Ce era o corcitură de dulău ardelenesc.
Amândoi au prins ciolanul cam golaș și descărnat
Și au tras de el cu forță, fiecare separat,
[...] Citește tot
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scoală-te și închide ușa
Se întâmpla-n ajunul Sfântului Martin,
Vremea era frumoasă, ca după ploaie,
Gospodina se-apucase de făcut budincă,
Tocmai o fierbea într-o tigaie.
Vântul bătea de la nord sau poate de la sud
Și, brusc, a pătruns în hol, sălbatic și sâlhui;
"Scoală-te și închide ușa aia,"
A strigat gospodarul către nevasta lui.
"Am, cum vezi, treabă până peste cap,
Închide-o tu, soț drag, că nu ești invalid;
Eu, de-ar fi să stea deschisă-un veac,
Și tot n-o să mă duc acolo s-o închid."
Așa c-au făcut, în doi, o înțelegere,
Fermă, limpede ca la amiezi lumina,
Cine dintre ei va scoate primul un cuvânt,
Se va ridica și va închide ușa cu pricina.
[...] Citește tot
poezie de Autor necunoscut, secolul al XVII lea - Scoția, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Analfabetism literar
activiștii anulează
arta aristocrației
arogând alambicarea
aprobând atelierul
aduc alte argumente
aprioric alandala
adnotând aleatoriu
avangarda agonistă
bănuitele biserici
bașca boșii boierimii
boicotează baliverne
blocând bunele bravade
bosumflatele boeme
binemeritând brevete
beau batjocorind beleaua
belesc bine bidineaua
[...] Citește tot
poezie satirică de Ionuț Caragea din Analfabestism literar (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voci de la Cernobîl
Erau acolo, norul negru și ploaia grea.
Băltoace galbene și verzi, ca și cum cineva turnase vopsea-n ele.
Spuneau că e praful de pe flori. Bunica ne-a obligat să stăm în beci.
Ea s-a așezat în genunchi și s-a rugat.
Și ne-a cerut să ne rugăm și noi. "Rugați-vă! E sfârșitul lumii.
E pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele noastre."
Fratele meu avea opt ani, iar eu șase.
Am început să ne amintim păcatele.
El a spart borcanul cu gem de zmeură,
iar eu nu i-am spus mamei că mi-am prins rochița cea nouă
în gard și că am rupt-o. Am ascuns-o în debara.
*
Au venit după noi soldați în mașini. Credeam c-a început războiul.
Ei spuneau astfel de cuvinte: " dezactivare," "izotopi."
Un soldat voia să prindă o pisică.
Un dozimetru pus pe pisică făcea ca un automat: clic-clic.
Un băiat și-o fată urmăreau și ei pisica.
Băiatul era liniștit, dar fata plângea întruna, " Nu le-o dau!"
[...] Citește tot
poezie de Svetlana Alexievici, premiul Nobel pentru literatu din Corul copiilor (extrase), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre frumusețe și handicap, adresa este: