Citate despre frumusețe și narcise
citate despre frumusețe și narcise (inclusiv în versuri).
Călătorie
Vreau să mă destind vioi,
Încercuirea oarbă nu mă lasă
Aleargă dorul către casă
Mi-apare o imagine frumoasă
Dar multe triste mai apoi.
Sunt triste oare într-adevăr ?
Nu pot să le evoc precis
În sufletul meu plin de vise
Cu gândul la poiana cu narcise
Sau poate la albul nufăr.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mărțișorul prietenilor
MĂRȚIȘORUL PRIETENILOR
Ofer amicilor mei:
un buchet de ghiocei
cu privirea mea pe ei
și dragostea din condei.
Pe gânduri am zugrăvit
urări din sufle smerit
și cu drag le-am dăruit
celor care le-au primit.
În roua din ochișori
le-am scăldat din seară-n zori
și le-am așezat pe flori
de narcise și bujori.
Buchetul urărilor
l-am legat cu fir de dor
să-l trimit, de Mărțișor
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu (martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mandragore
Cum coboară căpriorul
ca să-și afle-n văi gazela,
tot așa venea și Iacov
spre Rahela.
Dar la ușa ei închisă,
în suspinu-acelei ore,
el află că ea-l vânduse
pentr-un pumn de mandragore...
O, asemeni către tine,
în mireasma de narcisă,
vine Domnul tău și află
ușa-nchisă.
Căci în loc să-I ieși în cale,
să lași gândul să-L adore,
tu te-ascunzi de Prințul Slavei
pentr-un pumn de mandragore.
În Isus e-o veșnicie
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Narcisa
Narcis din mitologia greacă
De o frumusețe rară
Nu iubește nicio nimfă
Numai umbra lui fugară
Echo se îndrăgostește
Dar rămâne în ecou
Narcis apa o privește
Și sărută chipul său.
Dar acolo unde moare
Nimfe plâng, dispar în ploi
Și pe mal răsare floare
O narcisă din trifoi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur ca norul rătăceam
Singur ca norul rătăceam
Ce peste văi plutește-n zbor
Și am zărit pe când treceam
Narcise galbene covor;
Pe lângă lac, sub codrul mare
Dansând în briză și-n răcoare.
Și-așa cum stelele lucesc
Calea Lactee luminând,
În șiruri lungi se răspândesc
La golful mării ajungând;
Și zece mii am văzut clar
Cum capul și-l mișcau sprințar
Valuri în golf dansau încet
Dar nu ca ele de voios
Ce bucuros e un poet
Când vede un peisaj frumos!
Și n-am știut când am privit
Că sufletul s-a îmbogățit.
[...] Citește tot
poezie de William Wordsworth, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de liliac...
Flori de liliac pun la poarta ta,
Lăcrămioare plânse, inima-ți va da
Ele au fost culese chiar din ochii mei,
Când un bici de viscol mă lovea în ei.
Ghiocei albiți de lungi așteptări
Îți trimit în dar ca și îmbrățișări,
Narcise bătute de un dor mărunt,
Le așez acum pe aripi de vânt.
Primăvara toată ți-o trimit în dar,
Frumusețea asta nu are hotar
Toporași grăbiți vin în calea ta
Să-ți sărute mâna, când e vremea rea.
Rouă adunată de pe trandafiri
Să te ocrotesca și de uneltiri,
Pașii tăi lumină, urme vor lăsa
Peste tot în lume, chiar și-n calea mea!
[...] Citește tot
poezie de Camelia Cristea din Pe Aripi de Cuvânt, Editura Singur 2016
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuria inimii
Au înflorit caișii, așa cum visele-nfloresc
Și simt o bucurie ce nu pot, să o definesc!
E numai primăvara, ce sufletul inundă,
Lumina vieții calmă, căldura ce abundă.
Au înflorit caișii, inimii mele-i spun!
Narcise și lalele îmi înfloresc în drum.
Tu, bucură-te iară, inimă iubitoare!
Rămâi, în primăvară cea mai frumoasă floare!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
O, dulce primăvară
- Zambile, ghiocei, narcise... toporași,
Și parfum divin de flori de liliac,
În suflet mărtișoare candide ne lași
O, dulce primăvară, ce mult ne ești pe plac.
Din ce în ce iubire tot mai senin e cerul,
Și razele de soare ne mângâie pe toți,
A trecut și iarna, a luat cu ea și gerul,
O, dulce primăvară, a tale flori le scoți.
Din florile frumoase îți voi face cunună,
Căci tu ești declarată regina primăverii,
Să strălucești iubire sub clarul de lună,
Când se retrage ziua și lasă locul serii.
Cu drag îți dau a mea inimă, mărțișor
S-o ții la pieptul tău, lângă a ta să bată,
Îți împletesc cu ea cuvintele de-amor
Să mă iubești la fel, sau mai mult viața toată.
poezie de Răzvan Isac (1 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Atâtea păsări cântătoare
atâtea flori în lung și-n lat!
Ori nu-s acestea toate oare
spre slava Celui Înviat?
Ce înțelept și prin ce lege
aduce-atâtea frumuseți,
de nu nemuritorul Rege
maestrul făuritor de vieți?
Un ghiocel din mușchi se-arată
și-un strop de rouă dă-n vileag.
Nu-i oare lacrimă curată
de bucurie și de drag?
Mireasma dulce și jilavă
din liliac și din salcâm
ce-i alta decât imn de slavă
către-al tăriilor tărâm?
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la frumusețe și narcise, dar cu o relevanță mică.
Tu ești!
În freamătul de șoapte, în tremurul de vânt,
te recunosc, când teii se leagănă-n zefiri,
Un vis care aievea plutește pe pământ,
frumoasă ca tumultul a mii de trandafiri.
Parfum, e-ntreg crenelul din buclele-ți rebele
ce palidele raze, de lună, împletesc.
Mireasmă de narcisă, de maci și viorele,
crescute în dumbravă, când zorii se ivesc.
Pe fruntea-ți luminoasă, privirea-i nor de gânduri,
Ce-apare-n nopți cu lună, ca-n basme-poezii,
Și se strecoară-alene, furișe, printre rânduri
de etherate gene, spre-a viselor stihii.
Mlădiul corp, un lujer cu fragede petale,
îmbelșugări pierdute pe-ascunsele cărări,
împrăștiind în juru-ți, sclipiri ca de cristale
cu strălucirea, plină de-a' dragostei chemări.
[...] Citește tot
poezie de George Ioana din Zborul. Vis și destin (2 iulie 1942)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flotila nației
Din întunecatele ei porturi pescărești, se ivește o salbă
De mici nave; la prova, numele fiecăreia scris clar,
Narcisa, Ciocârlia, Trandafirul
și
Talaz
și
Zăpadă Albă,
Sclipește-n bezna nopții luminând precum o flacără pe-altar;
Ele navighează, din trecut, trei mii, puternice prin valuri și vânt.
Flotila nației, care nicicând nu și-a știut propria valoare,
Iar fiecare nume este-o frază ruptă dintr-un cânt
Amintind câte ceva din frumusețea lumii, trecătoare.
Cum ar fi,
Barbara Cowie, Comely Bank
și
May -
[...] Citește tot
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise pe pânza cerului
Hoinar,
vântul își căuta rădăcinile.
O mulțime de narcise
acolo lângă lac,
printre copaci,
dansau împreună cu el.
Stelele străluceau
într-o linie fără sfârșit,
frunzele se bucurau...
Ce spectacol!
Ochiul meu gusta fericirea,
iar inima...
se mișca împreună cu narcisele
sub cerul brodat cu fir de argint.
Aș răspândi această frumusețe în calea voastră,
dar sunt prea săracă.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori pentru domniță
Flori pentru domniță
La castelul dintre brazi, cel ce-i construit pe stâncă,
Pe sub cerul înstelat, luna-l luminează încă.
De-l privești din depărtare totul pare amorțit,
O bucată de poveste, numai bună de citit,
Dar dacă urmezi cărarea care duce la castel
Ai s-auzi, de te apropii, cum cântă un menestrel.
Și acum, ca altă dată, a venit din depărtare
S-o încânte pe domniță fiindcă azi e sărbătoare,
Mai ales că-i singurică și pentru că e ziua sa
Ce dar poate să îi facă? El, nimic, doar i-o cânta...
Până s-o trezi domnița și-o ieși iar la fereastră,
Menestrelu-și amintește cum plângea domnița noastră,
Fiindcă ani și ani la rând zmeul cel cu vocea groasă
Îi furase tinerețea și-o ținea închisă-n casă.
Și nu doar închisă-n casă, c-o-ncuiase în iatac
Și pentru a fi mai sigur, aruncase cheia-n lac!
Astfel, anii au trecut, dar privind pe o fereastră
Ea vorbea numai cu vântul și cu luna..., doamna noastră...
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (24 aprilie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Băsmăluța cu zorele
-I-am cusut măicuței mele
Băsmăluță cu zorele.
Narcise cu guleraș
Ce au chip de îngeraș.
Buchete de ghiocei,
Brândușe și brebenei.
Ochi de frezii parfumate
Ce zâmbesc înviorate.
Flori mărunte, colorate,
Le-am cusut în fir pe toate.
Și un flutur am cusut
Cu aripi deschise mult.
Mărgărit în doi cercei
Cu chenar din stânjenei.
Botine din toporași
Pentru micul fluturaș.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din din cartea cu același nume Băsmăluța cu zorele - (2011)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plămădire cerească
vântul mă învăluie cu parfum de magnolii
primăvara a venit cu minuni de poveste
dar tinerețea mea este roasă de molii
ce-a fost frumos în ea azi nu mai este.
dar mă bucur de timpul acesta renascent
muguri de speranțe freamătă la geam
pe cântecul vieții vreau să pun accent
și pe poezia verde... este tot ce am.
s-a îmbrăcat în galben grădina cu narcise
boboci de lalele parcă stau să pleznească
în mijlocul ei am strâns mirene vise
ninse de stele- plămădire cerească.
sunt izvorul nesecat de gânduri
slove înșirate pe sute de rânduri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crâmpeie de Martie
primăvara a venit prin triluri de mierle
prin ghiocei timizi cu zâmbetul calin
în piept cu mărțișoare în forme de perle
în spiritul renașterii cu harul divin.
cocori întorși acasă refac vechile cuiburi
pe lacul dezghețat lebedele dansează
se grăbesc spre mare frumoasele râuri
vremea este blândă, profund fascinează.
violete și brânduși au răsărit în lunci
bobocii de narcise freamătă în poiene
florile de colț tronează peste stânci
e cântec de privighetori în păduri mirene.
boemi transpun în slove sentimente adânci
aspirând la cerurile cu fluxuri lumene.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce e bărbatul?
De-ntrebi ce e bărbatul și cum l-aș defini,
Te-aș duce în grădină și florile-ar veni
Revendicându-l toate, certându-se de zor
Cum că bărbatul are doar caracterul lor...
Întâiu-i ghiocelul cel blând și efemer,
Să-ți spună de speranțe ce până-n ziuă pier;
Apoi, pe rând, acele mult prea frumoase flori:
Narcise, lăcrămioare, zambile sau bujori...
Ce năvălesc în suflet, în inimă și-n gând
Cu valuri de arome pierdute prea curând...
În floarea tinereții te va-mbăta un crin,
Că-i alb sau că e roșu, parfumul e divin;
Dar iată că în forță, se așeză pe tron
Chiar trandafirul mândru: ca rege și ca domn!
Se-mbracă-n mii de feluri, pe veci te va robi
Îngăduind ca roabă stăpână să-i poți fi.
[...] Citește tot
poezie de Elena Leach
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O călărire în zori
A nopții gigantică umbră ușoară,
Purtată de vânt,
Se-ncovoie tainic, se leagănă, zboară
Din aripi bătând.
Roz-alb-aurora, cu bucle de aur
Sclipinde-n rubin,
Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur
Pe-a florilor sân;
Răspânde suflarea narciselor albe
Balsamu-i divin,
Și Chloris din roze își pune la salbe
Pe fruntea-i de crin;
Iar râul suspină de blânda-i durere
Poetic murmur,
Pe-oglinda-i de unde răsfrânge-n tăcere
Fantastic purpur;
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De fiecare dată când venea pe domeniul fetei, Daniko era surprins de singurătatea în care trăia aceasta. Ca și acum, străbătea aleile pustii ale parcului plin de plante, o explozie de culori, forme și parfumuri. Andrada avea plante înflorite de primăvara devreme până toamna târziu, erau specii de Narcissus (narcisa), Hyacintus (zambila), Tulipa (laleaua), de mai multe culori și florile mov-violacee de Crocus (Brândușa), din cele care înfloresc mai târziu vara avea garofițe din genul Dianthus, ochioasele margarete erau prezente, nalbele cu flori albe și roz cu tijele lor foarte lungi, rezistentele și frumoasele gălbenele care înfloresc tot timpul anului, tufănelele și crizantemele toamna.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru cine?
Pe cărările răzlețe
dintre zâmbet și suspine,
ți se pune-o întrebare:
Pentru cine,
spune,
pentru cine oare
e atâta frumusețe,
e atâta gingășie
într-o floare?
Pentru cine s-ar desprinde
din broaboada
de zăpadă
ghiocelul în april,
dacă n-ar fi ochi să-l vadă,
dacă totu-i inutil?
Pentru cine-n miez de roadă
sorb și strâng în ei culoare
pentru vara următoare
embrionii
din begonii,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre frumusețe și narcise, adresa este: