Citate despre frumusețe și stângaci
citate despre frumusețe și stângaci (inclusiv în versuri).
Realitatea dură este o confuzie dezolantă de idealuri frumoase și realizări stângace, dar întotdeauna vor fi câțiva încăpățânați, eroi, sfinți și artiști care, în viețile și operele lor, ating bucăți din Absolut, care ne ajută să suportăm realitățile dezgustătoare.
citat clasic din Ernesto Sabato
Adăugat de Mademoiselle S
Comentează! | Votează! | Copiază!
Englezii, în cea mai mare parte, sunt stângaci și grosolani, pe când rușii pot distinge cu destulă sensibilitate frumusețea și sunt atrași de ea. Dar ca să distingi frumusețea sufletului și originalitatea personalității, pentru asta e nevoie de incomparabil mai multă independență și libertate decât au parte femeile noastre și cu atât mai mult domnișoarele și în orice caz de mai multă experință.
Dostoievski în Jucătorul (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mica bigudeală
frumoasa mea incoerentă
aici sunt rulate buclele tale
eu
mă joc stângaci c-un deget nud în ele
mentul care te ofilește (?!)
ah
poeții sunt niște nebuni atât de frumoși
încât m-am gândit să-i imit
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Duioasă și caraghioasă amintire în același timp: primul salon în care, la optsprezece ani, intri singur și fără niciun sprijin! Privirea oricărei femei mă intimida. Cu cât voiam să plac mai mult, cu atât eram mai stângaci. Despre toate lucrurile aveam numai idei false; sau mă dăruiam fără niciun motiv, sau vedeam un dușman în oricine, numai pentru că mă privea cu gravitate. Dar ce frumoasă era o zi frumoasă pe atunci, în toiul celor mai cumplite nenorociri datorite timidității mele!
citat celebru din Immanuel Kant
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatrosul
Din joacă, marinarii pe bord, din când în când
Prind albatroși, mari păsări călătorind pe mare
Care-nsoțesc, tovarăși de drum cu zborul blând
Corabia pornită pe valurile-amare.
Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi
Acuma par ființe stângace și sfiioase
Și-aripile lor albe și mari le lasă, blegi
Ca niște vâsle grele s-atârne caraghioase
Cât de greoi se mișcă drumețul cu aripe!
Frumos cândva, acuma ce slut e și plăpând
Unu-i lovește pliscul cu gâtul unei pipe
Și altul fără milă îl strâmbă șchiopătând.
Poetul e asemeni cu prințul vastei zări
Ce-și râde de săgeată și prin furtuni aleargă
Jos pe pământ și printre batjocuri și ocări
Aripele-i imense l-împiedică să meargă.
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape stângaci
uneori
pierd sensul cuvintelor
și mă înec
în propria mea baltă de sânge
știi ce-mi doresc
să îmbătrânesc frumos
în balta plină cu nuferi
singurul sens al vieții mele
în care cred și mă închin
la umbra unei troițe
născută din mâl
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la frumusețe și stângaci, dar cu o relevanță mică.
Disprețul
Pentru anii mei amorul încă nu e! N-am iubit!
Am tot râs de chipu-i rumen, până-acum necontenit;
Fața lui trandafirie e curată născocire
Spusă poate-odinioară de-un poet, așa-n neștire,
Căci mai toți amorezații, care-n cale mi-au ieșit
M-au făcut să-mi piară pofta și dorința de iubit.
Fața lor este sau pală sau deodată înroșită
De-o roșeață ca de friguri, iar privirea rătăcită,
Ba aruncă-n orice parte fulger crunt, răutăcios,
Ba e fixă, sperioasă, neavând nimic frumos.
Într-a lor timiditate, dacă știu ca să roșească,
Mutra lor este stângace și încep să se prostească;
Gura lor nu zice-o vorbă, căci se tem c-or zice rău,
Halul acesta-ntotdeauna, m-a făcut să râd mereu.
Sunt prea tânără acuma! Poate mai târziu, vreodată
Să am milă și-ndurare de privirea lor speriată.
Iar baladele lor blânde, poate-odată să le-ascult,
Astăzi însă îmi par proaste și mă fac să râd mai mult.
Mi se spune că Amorul, mă va pedepsi odată,
Că târziu sau mai devreme, pe-o figură adorată,
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a v-ați ascuns
Dragii mei, o să mă joc odată
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu știu când o sa fie asta, tată,
Dar, hotărât, o să ne jucăm odată,
Odată, poate, după scăpătat.
E un joc viclean de bătrâni
Cu copii, ca voi, cu fetițe ca tine,
Joc de slugi și joc de stăpâni,
Joc de păsări, de flori, de câni,
Și fiecare îl joacă bine.
Ne vom iubi, negreșit, mereu
Strânși bucuroși la masă,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Într-o zi piciorul va rămâne greu,
Mâna stângace, ochiul sleit, limba scămoasă.
Jocul începe încet, ca un vânt,
Eu o să râd și o să tac,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Glezne fragile
Unde rămăsesem? La glezne fragile.
Da, din cauza lor
Pretinzi că nu poți schia.
Gleznele fragile mă-nnebunesc,
Îmi plac foarte mult.
Ce bine te țin pe picioare,
Dreaptă, sveltă, cu mers frumos,
Când vii spre mine
Prin zăpadă, vibrând la fiecare fulg.
Faci atingere cu fulgii.
Transmiți fiori în toată masa de zăpadă
Din cer. Uită-te, e ca o saltea descusută cerul.
Cine s-o fi tăvălind deasupra?
(Cred că tot noi).
Tolăniți pe forțele naturii, pe fenomenul natural.
Fenomen natural pe fenomen natural.
Măzăriche pe licheni. Îți place cum sună?
"Sună a iarnă". Ai văzut sarea izvorind din mine,
Ca o bură de ploaie. La polul nord transpirația
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Fără cuvinte
... uite ai căzut de pe calul
putere să-ți dea cel de sus
să urci de-a bușilea dealul
la răsărit la apus
până-n sătucul în care
fără prea multe cuvinte
în limba frumoasă română
un englez de o sută
de ani pune stângaci o dulceață
de mure (?!) ai căzut de pe calul
scăpat prin pădure englezul
cu volanul pe dreapta
bârâie-n tufa de sure
foșnete foșnete la
răsărit la apus
și pune cu limba-ntr-un lemn
de tisă cu gura deschisă
fără prea multe cuvinte
punctul pe iștenem...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu am strigat în gura mare, eu am scris...
Eu, nu mi-am strigat în gura mare fericirea nebună,
atunci când îmi clocotea în pieptul tânăr gata să-l rupă,
de frică să nu mi-o deoache oamenii răutăcioși,
dar am imortalizat-o în cuvinte simple,
pentru voi, ce-i care mă înțelegeți cu adevărat.
Pentru că, rucsacul iubirii oricât ar fi de greu,
merită cărat în spate toată viața.
Nici durerile sufletului nu mi le-am strigat în gura mare,
deși tare aș fi vrut să o fac, ca să-l scap de poverile lui,
dar m-am bazat pe credință,
toiagul de sprijin al oricărui handicap.
Apoi mi-am zis:
oare, cui îi pasă de zbuciumul meu sufletesc, cu adevărat?
Cui, să mă plâng? Mai bine scriu...
Durerea altuia este cea mai ușoară durere,
pentru că nu o simte decât cel care o are.
Nici singurătatea firii sau ura împotriva viselor neîmplinite,
nu le-am strigat în gura mare,
de frică să nu par excentrică în fața oamenilor,
care abia așteaptă să mă etichiteze,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Frumos și efemer
Mă faci să râd, obraznică făptură,
Așa cum nu credeam c-am să mai râd
În sufletul ascuns de o armură...
Dar nu vreau să te sperii: doar surâd.
Nu ești albastru. El... a fost odată,
Iar de-ai fi fost, nu știu ce-aș fi făcut!
M-aș fi gândit să te alung, dar iată
Că ai venit la mine, mi-a plăcut!
Nu știu ce vrei, dar te privesc și-mi place.
Ești un frumos, măi, fluturaș nebun!
Deja mi-e teamă c-ai să pleci! Stângace,
Încerc la zborul tău, să mă opun.
Dar nu pot să o fac. Aici, sub cer,
Tot ce-i frumos, e mult prea efemer.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce et decorum est
Încovoiați sub pânzele de cort, ca niște bătrâni cerșetori,
Cu genunchii trosnind, horcăind, înaintam prin glod până când,
Vânați de flama napalmului, de gloanțele miilor de trăgători,
Ne târam sleiți înapoi spre bărăcile noastre sordide blestemând.
Oameni mărșăluind în somn. Mulți își pierdeau bocancii-n hlei,
Dar înaintau șchiopătând, plini de sânge. Orbiți; schilozi și reumatici.
Beți de oboseală; surzi până și la bufniturile de lângă ei
Ale bombelor cu gaz, mărșăluind, mărșăluind istoviți și-apatici.
GAZ! Iute, băieți! valuri de mișcări stângace, ins lângă ins
Trăgând febril pe cap măștile-n ultima secundă,
Însă cineva țipă, alunecă-n mocirla aceea imundă,
Asemeni unui om căzut în flăcări sau în var nestins.
Ca-n vis, prin sticla măștii aburită,-n lumina zilei verde crud
Ca prin pânzele mării verzi, l-am văzut îngenuncheat.
De-atunci în toate visele mele-i prezent, îl aud,
Și-l văd cum țipă și cum din șanț întinde mâna, sufocat.
Dacă-n fiecare noapte, ca într-un coșmar, ai putea fi
[...] Citește tot
poezie de Wilfred Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comandantul începu să scrie, cu mâna dreaptă. Încet; i se păru dificil. Acum i se părea mult mai ușor cu stânga, de parcă așa ar fi normal, să scrie cu mâna stângă. Enervant! El nu dorea să rămână stângaci! Se strădui; trebuia să reușească! Altfel cum?! Dură câtva până să aștearnă vreo câteva cuvinte; altădată s-ar fi mișcat mult mai repede, doar era un lucru absolut normal să scrie cu dreapta. Acum însă... Privi nemulțumit foița. Nici nu scrisese frumos, cum era el obișnuit. Nu erau ca mâzgălelile geografului, dar nici departe de acestea; hmm... Deloc convenabil!
citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
când reușesc să sfârtec galbenul năuc din închipuirea mea,
pun demnitatea lui deoparte și renunț să-l mai văd
în timpul ăsta el pătrunde în vremea unei fotografii
și-i dezechilibrează umbletul stângaci
mă arunc într-un secol nepregătit,
el se resemnează așezându-se pe altă bancă lângă frumusețe
o clipă!
nu mă grăbesc și nu mă întorc! zice planul de înțelepciune
înlocuindu-se degrabă cu o filosofie de neam ales
galbenă, partea întoarsă la perete mă răsfață cu fructe de pădure,
ele ard, câinii latră palid
ce bine! în alaiul ăsta nu mă mai recunosc!
Daniela Toma în Volumul de versuri Fragile, Editura Art Creativ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i libertatea despre care ne vorbeai
Dacă mi-este dat să joc în acest teatru de groază,
(neinspirat l-aș porecli "Moartea" doar atât)
unde viața-i Jadeitul maladiv care mă pândește,
petalele negre de trandafir care plutesc în vid,
ochi fără curcubeie, voci miloage de muzici, adormite tâmple,
fiare frumoase furându-și firea prin taverne
și alte personaje secundare care îndrugă întruna:
"Viața e o carte, deci nu-mi puneți vreun semn stângaci,
nu mă judecați după copertă, nu-s cioplită din lemn,
fiți ceva dibaci!",
aleg să pictez Anemone în rime
din nebunii ce neîncetat vor străluci
pesemne când voi fi altundeva unde nu vă spun,
ori nicicând, nicicum, nicăieri.
poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas (5 aprilie 2017)
Adăugat de AnaM Oarga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram
Eram și tineri și nătângi
Dar nu era ieșit din fire
Să râzi, apoi iute să plângi,
Nepricepând ce e iubire.
Eram frumoși, cu ochi senini
Și vise ce zburau departe
Dar cui puteai să te închini
Să-ți dea și aripi să te poarte?
Stângaci eram noi mai mereu,
Ne mai rupeam iubirea-n coate,
Spuneam că tu, spuneai că eu
N-aveam într-un nimic dreptate
Dar eram noi, oricum eram
În toată lumea asta plată,
Îți eram trunchi, îmi erai ram,
Ne înflorea iubirea toată.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salcie
mai frumos nu se poate, spui tu,
când pianul pleacă departe din auzul meu
și eu plâng, nu vezi, nu doar tu plângi,
ploaia verde-argintie îmi țese rochie și soarele stângaci
o coase cu iarbă necălcată,
numai o umbră mi-s degetele, nu vreau
să mă sinucid cât timp sunt încă vie,
există o deltă pentru toate apele,
o deltă pentru plânsul celor cu suflete,
un răsărit pentru aripile păsărilor lungi ale apei,
care zburătăcesc jos,
mai aproape de cerul răsfrânt
azi mă iubesc
și sunt mai singură decât ieri și poate
că iubesc orice iubire a celorlalți,
le prețuiesc clipa deplină ce s-a împărtășit de pretutindeni,
din toate oglinzile,
nu pot, pur și simplu nu mai pot respira de fericire,
[...] Citește tot
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricărui membru al generației mele
Ce-ți mai amintești? diminețile de vară
Petrecute cu o fată-n lunca râului, la Richmond;
Erați în costume de baie și-n vreme ce-o sărutai stângaci
Istoria chicotea în tufișurile de măceș.
Ce avertisment Dacă-am fi știut, dacă-am fi știut!
Și când, apoi, ai privit retrospectiv în oglindă-a fost acel înțeles
Revelat deplin, ai perceput durerea din culcușul perlei?
Teribilă ziua de mâine-n postura ei teutonică,
Dezvăluind un trecut absurd pe care nu-l putem renega!
Când ne sărutam, nu făceam decât să-încărcăm puștile viitorului,
Iar din jurămintele noastre fierbinți, precum dinții balaurului,
Își extrăgea puterea sărutul morții; când eram tineri și frumoși,
Dansând împreună în ceea ce credeam că este viață,
Cine se aflau în brațele noastre, dacă nu târfele morții,
Târfe pe care le descoperim în paturile noastre-abia astăzi, astăzi...
poezie de George Barker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă-mă în acorduri mute, estompate de șoaptele timpului. Sărută-mi notele schițate lent cu arcusul aspru care, retezat pe alocuri de rugina timpului, tremură în bătaia clipelor. Cântă-mă frumos, ritmic, șovăitor în tăceri și regrete, alipindu-mi trupul gol de freamătul mângâierilor. Vibrează-mi simțurile cu atingerea delicată a razelor palide care îți picură din genele lungi, la umbra sufletelor pereche, dezbrăcându-mă de amintiri trăite în grabă, printre străini și contradicții. Iubește-mă mult, neoprit între extaz și agonie. Fără limite impuse, până ce viața își va seca izvorul trăirilor și vom deveni frenezie și zgomot plăcut alocat fericirii. Trăiește-mă în adâncuri de văzduh, păcat și biruință. Câte puțin din toate, fără excese, într-o dependență surdă a ispitelor. Să-ți fie inima mică, ring de dans și eu să-l calc ușor, cu picioarele goale, mereu stângace în povești netrăite. O să crească muguri de pace, pe urmele pașilor și noaptea am să-i anin de o taină, adulmecând în sine primăvară.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre frumusețe și stângaci, adresa este: